Analiză Reținerea camionului cu armament la Albița, transformată în propagandă rusă. Expert: „Ar trebui considerat o lecție strategică”

Camionul cu armament depistat, în 20 noiembrie, în vama Albița, a declanșat o operațiune complexă de dezinformare pro-Kremlin. Până când autoritățile au comunicat că este vorba despre armament rusesc, mass media a fost inundat de știri false potrivit cărora era vorba de armament NATO din Ucraina.

Armamentul descoperit în vama Albița era rusesc. FOTO: DIICOT

Echipa Digital Forensic Team, formată din Nicolae Țîbrigan, expert coordonator, Cristian Soare, analist militar, și Dragoș Sorescu, investigator, a analizat incidentul din vama Albița și a demontat narativa propagandei ruse care a inundat spațiul public cu mai multe teorii: Moldova este un stat slab și corupt, care permite tranzitul armelor occidentale destinate Ucrainei; Ucraina este portretizată ca stat care nu își poate controla arsenalele furnizate de Occident; iar punctul vamal moldo-român este sugerat ca zonă vulnerabilă la granița UE.

Analiza urmărește modul în care factologia incidentului a fost deturnată, reconstruind mecanismul prin care un episod real a căpătat proporțiile unei operațiuni informaționale complexe.

Armament rusesc

Incidentul are, încă de la primele verificări, particularități care ridică semne de întrebare. Camionul reținut, aparținând companiei civile „S.P.-Solar Sistem”, nu are nicio legătură cu industria de apărare, iar unul dintre fondatori a declarat că a acceptat transportul „la rugămintea unui prieten” – o formulă des întâlnită în rețelele de contrabandă. Ulterior, Procuratura Generală a Republicii Moldova a stabilit că armamentul nu provine din depozite militare moldovene, ci a fost colectat în mod repetat dintr-un depozit neidentificat din Ucraina, câte două arme per transport.

Analiza OSINT realizată pe imaginile publicate de Ziarul de Gardă este esențială pentru demontarea narațiunilor care au urmat. Fotografiile arată cu claritate că încărcătura – de la sistemul antiaerian portabil 9K333 Verba până la lansatoarele RPG-26, RPG-27 și componente de drone Shahed/Geran – aparține exclusiv standardului militar rusesc. Marcajele, materialele, codurile și construcția tehnică sunt incompatibile cu orice model occidental, inclusiv cu sistemele americane Stinger, invocate insistent în spațiul public. Inscripțiile precum „9M133FM-3”, „ОКФОЛ” sau „НЕ БРАТЬСЯ” sunt specifice industriei rusești, iar tuburile de transport reflectă fabricația sovietică din anii ’80–’90.

„În pofida datelor factologice prezentate în prima parte a analizei, anumiți actori politici moldoveni au promovat, imediat după reținerea camionului, o serie de interpretări speculative sau complet false, începând cu acuzația lui Renato Usatîi că în camion s-ar fi aflat „cel puțin șapte lansatoare Stinger”, o afirmație contrazisă frontal de imaginile analizate atât de WatchDog.md, cât și de echipa de analiști Digital Forensic Team”, a explicat Țîgriban.

„Armele nu provin din depozite militare ale Republicii Moldova sau din stocuri NATO ajunse în Ucraina”

Aceleași interpretări alarmiste au fost propagate de actori diverși – Ion Chicu, Ion Ceban, Igor Dodon, Victoria Furtună, Vlad Filat, Olesea Stamate, Dragoș Galbur sau Vasile Costiuc –, care au prezentat incidentul drept simptom al corupției guvernării PAS, al incapacității de a gestiona frontiera și al unei așa-zise „implicări în contrabandă de arme occidentale”. Reacțiile au fost declanșate într-un interval de aproximativ 12 ore, un ritm care sugerează mai degrabă activare coordonată decât timpi naturali de reacție politică.

„Totuși, noile clarificări oficiale contrazic frontal aceste interpretări. Procurorii moldoveni și români au stabilit că armele nu sunt occidentale, nu sunt „Stingere”, și nu provin din depozite militare ale Republicii Moldova sau din stocuri NATO ajunse în Ucraina. Dimpotrivă, acestea au fost colectate progresiv dintr-un depozit ucrainean neidentificat și transportate printr-o rețea de contrabandă. Această factologie actualizată evidențiază ruptura evidentă dintre realitate și narațiunile politice propagate în spațiul public”, arată analiza citată.

Dinamica mediatică din spațiul moldovenesc și românesc confirmă acest model. Inclusiv datele furnizate de platforma de monitorizare pentru limba engleză arată că pe acest subiect apar 24 de mențiuni între 18 și 24 noiembrie, cu un vârf de zece mențiuni pe 21 noiembrie – ziua în care majoritatea actorilor politici moldoveni au lansat, aproape simultan, declarații publice pe această temă. Deși volumul mențiunilor atinge maximul în 21 noiembrie, reach-ul cel mai mare se înregistrează în 19–20 noiembrie, când câteva outleturi mainstream publică primele informații despre incident, preluate apoi în rețelele de socializare și forumuri – se arată în analiză.

Mesajul propagandei: „Moldova este un stat slab și corupt, iar Ucraina nu-și poate controla armamentul occidental”

Contrastul puternic vine din zona mediatică rusă. Aici apar 21 de articole într-un interval de 48 de ore, majoritatea publicate la ore fixe, într-un tipar tipic operațiunilor coordonate. Pe 22 noiembrie, câteva materiale sunt promovate pe platforme cu audiență masivă, atingând aproximativ 30 de milioane de utilizatori. Rețeaua „Pravda”, de exemplu, produce 37 de articole în două zile, toate orientate spre aceeași concluzie: Moldova este un stat slab și corupt, iar Ucraina nu-și poate controla armamentul occidental.

Această secvență reflectă un mecanism în trei etape: lansarea narațiunii în presa rusă, transpunerea ei în discursul politic intern din Republica Moldova și amplificarea finală prin outleturi rusești mainstream. În etapa finală, incidentul de la Leușeni–Albița este conectat artificial la scandalul Energoatom din Ucraina, creând aparența unui model sistemic de haos și corupție în gestionarea armelor furnizate Kievului.

Analiza sentimentului arată aceeași diferență de tratament: presa internațională tratează subiectul în mod fragmentat, într-un registru neutro-alarmist, în timp ce presa rusă promovează o narațiune disciplinată, aproape uniform negativă. Termeni precum „marfă periculoasă”, „securitate națională” sau „dosar penal” sunt utilizați ca vectori emoționali pentru a transmite ideea de instabilitate la frontiera UE.

Între timp, investigațiile judiciare avansează: exportatorul, brokerul și transportatorul au fost arestați, iar România a reținut un cetățean moldovean implicat în rețea. Această cooperare transfrontalieră indică faptul că, dincolo de manipulările narative, incidentul este în esență un caz de contrabandă cu armament, nu o operațiune militară clandestină.

„Autoritățile de la Chișinău au facilitat răspândirea narativelor prin reacții întârziate și deficitare”

„Analizând toate aceste straturi împreună – factologia incidentului, semnătura specifică a armamentului, dinamica, sentimentul și fluxurile narative din cele două seturi extrase cu ajutorul platformei de monitorizare, precum și caracteristicile ecosistemului propagandistic rus – se conturează cu o claritate semnificativă structura unei operațiuni informaționale. Aceasta se sprijină pe un eveniment real și îl amplifică într-un mod planificat, cu scop dublu: pe plan intern, subminarea guvernării PAS, erodarea încrederii în instituțiile de securitate ale Republicii Moldova și diminuarea sprijinului public pentru Ucraina; pe plan extern, alimentarea narațiunilor despre „instabilitatea la frontiera UE”, despre corupția Ucrainei și despre presupusa imposibilitate a Occidentului de a controla fluxul de armament trimis Kievului”, se arată în analiză.

Operațiunea combină atât elemente clasice ale unui false flag – încărcătura exclusiv rusească prezentată ca fiind occidentală, firma civilă folosită ca paravan, lipsa coerenței între destinația declarată și traseul probabil –, cât și elemente caracteristice unei campanii hibride de amplificare narativă, desfășurate simultan în ecosistemele mediatic de limbă engleză, română și rusă.

„Pentru Digital Forensic Team, cazul demonstrează nu doar vulnerabilitatea spațiului informațional din regiune, ci și necesitatea unei reacții instituționale rapide, profesioniste și sincronizate în astfel de situații. Reacțiile întârziate ale autorităților moldovene au creat spațiul perfect pentru narațiunile adversive, fapt remarcat explicit în raportul original, unde se menționează că „autoritățile de la Chișinău au facilitat răspândirea narativelor prin reacții întârziate și deficitare””- se arată în analiză.

În lipsa unei strategii proactive de comunicare, astfel de incidente devin ușor instrumentate în operațiuni sub steag fals, menite să genereze confuzie, panică și costuri politice reale. „Cazul de la Leușeni-Albița ar trebui considerat o lecție strategică: nu doar despre contrabandă și securitate, ci mai ales despre vulnerabilitățile informaționale ale unui stat aflat la frontiera geopolitică a Europei”, concluzionează analiza.