Stratfor: Reevaluarea relaţiilor Belarusului cu Rusia
0
Preşedintele Belarusului, Alexandr Lukaşenko, s-a deplasat pe data de 3 februarie în oraşul Soci, Rusia pentru a se întâlni cu omologul să rus Vladimir Putin, potrivit agenţiei belaruse de ştiri BelTA. Vizita, care este descrisă de către un purtător de cuvânt de-al lui Lukaşenko drept o „vacanţă pe termen scurt”, vine să reevalueze relaţiile Belarusului cu Rusia în contextul crizei din Ucraina.
Deşi Minskul a fost mult timp un aliat loial al Moscovei, situaţia economică din ce în ce mai precară a Rusiei şi presiunea tot mai mare din Vest l-au obligat pe Lukaşenko să-şi reconsidere poziţia în contextul acestui blocaj. Belarusul a avut o deschidere economică limitată, dar remarcabilă cu mai multe ţări din Uniunea Europeană, iar Lukaşenko a declarat că nu este exclus ca ţara sa să părăsească Uniunea Economică Euro-Asiatică dominată de Rusia, în cazul unor litigii comericale majore în interiorul acesteia. În acelaşi timp, Belarusul şi-a păstrat legăturile militare strânse cu Rusia, deşi Lukaşenko a fost precaut faţă de planurile Rusiei de a deschide o bază militară aeriană în ţara sa în anul 2016, preferând să amâne cât mai mult posibil aceste planuri.
Prin urmare întâlnirea dintre Lukaşenko şi Putin le oferă celor doi lideri şansa de a-şi evalua reciproc poziţiile în ceea ce a devenit rapid o criză dintre Moscova şi Occident în problema Ucrainei. Din perspectiva lui Putin, menţinerea loialităţii lui Lukaşenko în contextul acestui conflict este esenţială. Dacă Belarus ar imita răstunarea de situaţie din Ucraina, ţara s-ar alătura statelor Baltice şi Ucrainei refuzându-i Rusiei formarea unei zone tampon faţă de Occident, ceea ce ar face ca poziţia strategică a Moscovei să nu poată fi menţinută.
Belarus şi Armenia îşi reevaluează relaţiile cu Rusia
Evoluţiile recente indică faptul că Belarus şi Armenia, aliaţii cei mai loiali ai Moscovei de la periferia fostei URSS, şi-ar putea revizui relaţiile cu Rusia în contextul crizei acesteia cu Occidentul. Pe data de 29 ianuarie, în timpul unei conferinţe de presă, preşedintele Belarusului, Alexandr Lukaşenko, a declarat că Minskul s-ar putea retrage din Uniunea Economică Euro-Asiatică dominată de Rusia dacă acordurile încheiate între membri nu sunt respectate, însă a menţionat totodată că integrarea ţării cu Rusia este una profundă şi puternică. Între timp, Armenia s-a confruntat cu dificultăţi tot mai mari în conflictul pe care-l are cu Azerbaidjanul asupra regiunii Nagorno-Karabah în care Rusia joacă un rol cheie. Ambele ţări sunt susceptibile să-şi menţină orientarea strategică faţă de Rusia, însă Belarus şi Armenia îşi vor revizui în permanenţă poziţiile în funcţie de felul în care va decurge lupta tot mai încordată între Occident şi Moscova.
Criza din Ucraina a avut repercusiuni profunde. Relaţia dintre Rusia şi Vest sunt la cel mai jos nivel de la Războiul Rece încoace. Sancţiunile impuse în legătură cu situaţia din Ucraina, alături de o scădere considerabilă a preţului petrolului la nivel mondial, au slăbit grav economia Rusia. Mai mult ca atât, criza a adus Ucraina şi alte state ex-sovietice mai aproape de instituţiile occidentale. Kievul beneficiază de o susţinere economică şi de securitate tot mai mare din Vest, NATO şi-a sporit procesul de rotaţie a trupelor şi numărul exerciţiilor militare în Statele Baltice, iar Moldova şi Georgia au semnat alături de Ucraina Acordul de Ascociere şi de Liber Schimb cu Uniunea Europeană. Chiar şi Azerbaijanul care în mod tradiţional a oscilat între Rusia şi Occident este curtat să-şi extindă legăturile energetice cu Uniunea Europeană prin intermediul Coridorului de Sud.
Din Europa de Est şi Caucaz, cele două regiuni vizate de programul Parteneriatului Estic al Uniunii Europene, doar două ţări rămân aliniate cu Rusia: Belarus şi Armenia. Ambele ţări au devenit mai apropiate de Rusia după izbucnirea crizei ucrainene devenind membre ai Uniunii Economice Euro-Asiatice care a fost înfiinţată la începutul acestui an. Cele două state şi-au accentuat alinierea strategică cu Rusia, în special în ceea ce priveşte problemele militare şi de securitate. Totuşi, Armenia şi Belarus şi-ar putea din ce în ce mai mult reasigura poziţiile pe măsură ce tensiunile dintre Rusia şi Occident continuă să crească.
Calculele Belarusului
În Belarus guvernul lui Lukaşenko a fost mult timp în conflict cu Occidentul. Uniunea Europeană şi Statele Unite au impus sancţiuni asupra acestei ţări după alegerile controversate din anul 2010 în timpul cărora demonstraţiile împotriva lui Lukaşenko au fost represate de forţele de securitate. Belarusul a fost de asemenea prima ţară care a fost cea mai decisivă în a respinge programul Parteneriatului Estic al UE. Lukaşenko a văzut această iniţiativă ca o modalitate de a promova democraţia şi de a-i submina autoritate politică la el în ţară.
Totuşi, odată cu înlăturarea de la putere a fostului preşedinte ucrainean Victor Ianukovici care, la fel ca Lukaşenko, era văzut de către Vest drept o figură excesiv de autoritară şi pro rusă, preşedintele belarus şi-a ajustat poziţia cu privire la Uniunea Europeană şi Statele Unite. El a făcut din Belarus un mediator cheie în negocierile dintre Rusia şi Occident pe problema Ucrainei. Totodată, statul a iniţiat cu precauţie un dialog politic cu multe ţări din Vest, ceea ce a dus la o creştere semnificativă a înţelegerilor economice dintre Minsk şi mai multe ţări din UE.
În acelaşi timp, problemele financiare ale Moscovei aflate în creştere şi disputele economice periodice între Rusia şi Belarus i-au provocat îngrijorări lui Lukaşenko. Într-o conferinţă de presă de pe data de 29 ianuarie el a subliniat că, în pofida faptului că integrarea economică dintre cele două ţări este una puternică, războaiele comerciale în interiorul Uniunii Economice Euro-Asiatice nu trebuie să fie admise şi că Minskul nu exclude varianta de a părăsi uniunea „dacă acordurile încheiate în cadrul acesteia nu sunt respectate.” Totodată capacitatea şi dorinţa Rusiei de a-i oferi asistenţă financiară Belarusului (Moscova are în plan să-i ofere Minskului un miliard de dolari în acesta an) este una critică.
Pe lângă aceasta, pe 26 ianuarie, Belarusul a adoptat modificări în legislaţie care tratează apariţia pe teritoriul ţării a oricăror luptători străini înarmaţi drept o declaraţie de război, indiferent dacă este vorba de trupe militare oficiale sau nu. Contextul pentru aceste schimbări în legislaţie este în mod clar conflictul din Ucraina unde militari voluntari şi cetăţeni simpli luptă de partea ambelor tabere. De exemplu forţele de securitatea ucrainene sunt ajutate de batalioane de voluntari în care sunt şi luptători din ţări străine precum Polonia sau Georgia, ceea ce este văzut de Lukaşenko drept un semn de îngrijorare. Noua legislaţie a generat de asemenea speculaţii în mass media precum că măsurile recent adoptate sunt îndreptate împotriva Rusiei, dată fiind prezenţa ”omuleţilor verzi” (trupele militare neoficiale ale Federaţiei Ruse fără semne de indentificare) în Ucraina. Cu toate acestea, cel mai probabil, Lukaşenko nu îşi face griji în privinţa Rusiei, dat fiind faptul că trupe ruseşti staţionează deja în Belarus, iar o nouă bază militară aeriană a Rusiei urmează a fi deschisă în anul 2016 în această ţară.
Lukaşenko a devenit evident preocupat de poziţia sa, dat fiind că luptele în estul Ucrainei au izbucnit din nou. Cu acumulări de forţe militare tot mai mari lângă graniţele Belarusului la est şi vest, o scurgere de violenţă din ambele direcţii nu poate fi exclusă. Mai important, solicitările permanente ale Vestului de efectuare a reformelor politice îl fac pe Lukaşenko să se îngrijoreze că ţările occidentale ar putea spori presiunea asupra guvernului său, acum când Rusia devine din ce în ce mai depărtată de occident iar alegerile prezidenţiale programate la sfârşitul anului 2015 sunt tot mai aproape. Belarusul rămâne, însă, un punct strategic important pentru Rusia, în special cu o Ucraină aflată într-o situaţie incertă şi cu Statele Baltice în NATO. Până acum Belarusul şi-a menţinut alinierea strategică cu Rusia, însă acest an va remodela poziţia politică a lui Lukaşenko în interiorul ţării şi mecanismul de manevrare atentă între Moscova şi Occident utilizat de Minsk.
Traducere de Ilie Onceanu
Se încarcă comentariile...
