Un nou impas în Orientul Mijlociu

Negocierile de pace din Orientul Mijlociu par a se fi blocat înainte de a reîncepe, din cauza refuzului celor două părţi, israeliană şi palestiniană, de a găsi un cadru comun de dialog. Astfel că, reprezentatul special american, George Mitchell, încă de la începutul misiunii sale în regiune, întâmpină dificultăţi greu de surmontat.

Deşi primul ministru israelian, Benjamin Netanyahu, afirmase miercuri, în cadrul unei discuţii cu George Mitchell, că îşi doreşte să reia discuţiile cu Autoritatea Palestiniană cât mai repede cu putinţă, evenimentele ulterioare au schimbat premisele pozitive ce păreau să se ivească în cadrul dialogului israeliano-palestinian.  Dorinţa liderului israelian rezida în începerea discuţiilor cu partea palestiniană fără existenţa unor “precondiţii” sau a unui cadru fix de dialog.

“Haideţi, ne apucăm de treabă? Vă propun să iniţiem discuţiile... Ăsta este mesajul meu central, pe care-l exprim de aproape una an şi jumătate: haideţi să discutăm”, afirmase, plin de încredere, Netanyahu.

Întâlnindu-se la Ierusalim, reprezentantul american i-a transmis premierului Netanyahu cerinţele preşedintelui Autorităţii Palestiniene, Mahmoud Abbas, care-şi doreşte ca negocierele directe să aibă ca punct de plecare declaraţia comună a Cvartetului Internaţional ( Statele Unite, Naţiunile Unite, Rusia şi Uniunea Europeană) din 19 martie, referitoare la situaţia din teritoriile ocupate. Rezoluţia comună a Cvartetului viza crearea unui stat palestinian şi retragerea Israelului pe graniţele din 1967, blocarea construcţiilor de aşezări în teritoriile ocupate şi oprirea demolărilor în Ierusalimul de Est. De asemenea, declaraţia vorbea inclusiv despre nerecunoaşterea anexării Ierusalimului de Est de către comunitatea internaţională.

Practic, diferenţa între poziţiile celor doi lideri ţine de punctul de plecare al dialogului. Dacă partea israeliană vrea ca totul să fie pe masă, supus negocierilor, partea palestiniană, din contră, doreşte ca dialogul să se reia dintr-un punct avantajos, recunoscut, de altfel, şi de către comunitatea internaţională. Lipsa de angajament a Ierusalimului, într-o astfel de circumstanţă, este motivată de autorităţile israeliene prin lipsa de adeziune populară la o astfel de soluţie, Netanyahu sugerând că o acceptare a acestor termeni din partea sa, ar conduce la o opoziţie în cadrul opiniei publice.

Nerăbdarea americană

Partea americană, care intermediază reluarea negocierilor, s-a pronunţat în favoarea reluării procesului de pace cel puţin până la nivelul la care a fost întrerupt la începutul anului 2009, când Israelul a început ofensiva împotriva Gazei conduse de Hamas. Deşi Washingtonul a depus multe eforturi în direcţia restabilirii dialogului, probabilitatea ca acesta să se reia se restrânge pe zi ce trece, datorită expirării în septembrie a moratoriului de zece luni, instituit de Guvernul Netanyahu asupra construcţie de aşezări în Cisiordania.

Blocarea negocierilor ar fi un imens dezavantaj strategic pentru Autoritatea Palestiniană, care se bucură, în prezent de o poziţie favorabilă în negocieri şi de susţinerea proiectului unui stat naţional palestinian de către preşedintele american, Barack Obama.
Chiar dacă dialogul la nivel înalt nu a fost rezumat, Mahmoud Abbas a încurajat cooperarea între jurnaliştii palestinieni şi cei evrei, subliniind importanţa contactelor permanente.