Tribunalul Internaţional pentru fosta Iugoslavie îşi termină mandatul gâfâind

În 14 ani de funcţionare, Tribunalul Penal Internaţional de la Haga a adus în faţa justiţiei peste 100 de persoane suspecte de crime de război. Principalul inculpat a murit însă înainte de

În 14 ani de funcţionare, Tribunalul Penal Internaţional de la Haga a adus în faţa justiţiei peste 100 de persoane suspecte de crime de război. Principalul inculpat a murit însă înainte de verdict, iar numele grele nu au fost încă arestate

Mandatul Tribunalului Penal Internaţional a intrat în linie dreaptă. Înfiinţat pentru a-i judeca pe liderii politici şi militari care au ordonat şi comis crime împotriva civililor în timpul războaielor dintre fostele republici din componenţa Republicii Federative Iugoslavia, TPI a adus în faţa justiţiei peste 100 de persoane, dintre care 31 au fost condamnate, nouă au murit înainte de a-şi primi pedeapsa, iar alte cinci sunt date în urmărire pentru a fi arestate.

Moartea în închisoarea de la Haga a lui Slobodan Miloşevici, principalul acuzat, înainte ca instanţa să pronunţe o sentinţă în cazul său, a fost considerată o lovitură dată ideii de justiţie internaţională. Sentinţa în cazul masacrului de la Vukovar a reprezentat o nouă palmă dată TPI.

Comparat cu Tribunalul de la Nurenberg, TPI a fost încă de la început privit cu neîncredere. După 14 ani de existenţă, experţii în drept internaţional care au urmărit procesele de la Haga recunosc că TPI nu s-a ridicat nici pe departe la nivelul procesului intentat naziştilor.

În privinţa procesului fostului preşedinte iugoslav, Slobodan Miloşevici, juriştii i-au acuzat pe cei care au instrumentat cazul de birocraţie şi de faptul că au ales o cale greşită, judecând 66 de capete de acuzare în acelaşi proces.

Acest lucru a dus la prelungirea nefirească a instrumentării cazului, spun specialiştii în drept. De-a lungul timpului, procurorul-şef al TPI, Carla del Ponte, a tot dat vina pe autorităţile din fostele republici iugoslave (Croaţia, Bosnia-Herţegovina, Serbia) că nu cooperează îndeajuns pentru a-i captura pe criminalii de război.

În urmă cu două săptămâni, Del Ponte le-a spus miniştrilor de externe ai Uniunii Europene că gradul de cooperare al Belgradului cu instanţa s-a îmbunătăţit într-o anumită măsură în ultimul an, dar este în continuare insuficient. "Nu pot da o evaluare pozitivă, de cooperare deplină, până la arestarea lui Ratko Mladici şi transferarea sa la Haga", a spus ea, referindu-se la fostul lider militar al sârbilor bosniaci, despre care se crede că se ascunde în Serbia.

"Deşi a existat o oarecare activitate în sensul localizării fugarilor şi identificării reţelelor care îi protejează, aceste acţiuni sunt lente, lipsite de fermitate şi nesistematice. Mai am încă o serie de cereri foarte importante, iar oamenii mei încă nu au acces la nişte arhive esenţiale", a spus Del Ponte.

Procurorul TPI a declarat că este absolut convinsă că Belgradul are mijloacele de a localiza şi aresta fugarii. Serbia a oferit chiar o recompensă de un milion de euro pentru informaţii care ar conduce la capturarea lui Mladici şi a creat noi structuri pentru cooperarea cu TPI. Evaluarea Carlei del Ponte contează în drumul spre Europa a Serbiei.

Cei doi fugari, susţine Bruxelles-ul, stau în calea semnării unui acord de asociere între Serbia şi UE, care ar fi primul pas spre aderare.

Sentinţa în cazul masacrului de la Vukovar, contestată Sentinţa dată la sfârşitul lunii septembrie, în cazul celor doi ofiţeri sârbi acuzaţi de masacrarea a aproape 200 de croaţi la spitalul din Vukovar în 1991, a fost considerată o nouă pată pe obrazul TPI. Aceştia au primit 20 şi, respectiv, cinci ani de închisoare.

Presa croată s-a declarat scandalizată şi a titrat "decesul Tribunalului Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie". "TPI poate acum să-şi închidă porţile, nu mai trebuie să aştepte până în 2010", data oficială a închiderii tribunalului, scria cotidianul "Novi List".

"Trebuie să se renunţe la anunţurile legate de arestarea iminentă a lui Radovan Karadzici şi Ratko Mladici, pentru că este hilar", mai scrie publicaţia care subliniază că, având în vedere sentinţa din dosarul Vukovar, fostul lider politic şi cel militar al sârbilor bosniaci, inculpaţi pentru genocid , nu riscă mare lucru dacă se predau tribunalului.

Atât cei doi sârbi condamnaţi, cât şi procurorul TPI au atacat în apel sentinţa dată în acest caz. Cei doi condamnaţi susţin însă că pedepsele pronunţate sunt prea grele, necorespunzând faptelor şi cer achitarea.

TPI, în cifre

Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie a fost înfiinţat pe 25 mai 1993 prin rezoluţia 827 a Consiliului de Securitate al ONU, pentru a-i aduce în faţa justiţiei internaţionale pe vinovaţii de genocide, crime de război şi crime împotriva umanităţii comise în războaiele ce au urmat destrămării Iugoslaviei, în Croaţia şi Bosnia.

Mandatul său a fost apoi extins şi la crimele comise în Kosovo, în 1999. Compus din 16 judecători permanenţi, TPI îşi are sediul la Haga, în Olanda, şi este în prezent prezidat de francezul Francais Claude Jorda. Elveţianca Carla del Ponte este procurorul general din septembrie 1999, succedându-i canadianului Louise Arbour. Procuror adjunct este australianul Graham Blewitt.

Mai mult de 100 de persoane au fost oficial inculpate, multe dintre numele acestora rămânând secrete. Dintre acestea, 44 se află în arest preventiv în închisoarea TPI de la Haga şi 30 sunt încă date în urmărire.

Până acum s-au pronunţat 31 sentinţe, la 15 dintre ele s-a făcut apel, cinci acuzaţi au fost achitaţi, iar nouă au murit înainte de a fi judecaţi. Principalii inculpaţi: fostul preşedinte iugoslav Slobodan Miloşevici, Ratko Mladici şi Radovan Karadzici, liderul politic şi, respectiv, şeful militar al sârbilor din Bosnia.

Pe cine mai aşteaptă justiţia de la Haga

Cinci persoane, dintre cele 161 inculpate de Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie, sunt în continuare căutate

-Radovan Karadzici, în vârstă de 61 de ani, fostul lider politic al sârbilor din Bosnia, se ascunde de peste 11 ani. El a fost inculpat în 1995 pentru genocid, crime de război şi crime împotriva umanităţii, pentru rolul jucat în campania din timpul războiului din Bosnia-Herţegovina (1992-1995). Karadzici se ascunde în Bosnia, Serbia sau Muntenegru, potrivit procurorului TPI.

-Ratko Mladici, în vârstă de 65 de ani, "alter ego-ul militar" al lui Karadzici. El este inculpat pentru genocid, crime împotriva umanităţii, crime de război, pentru rolul jucat în războiul din Bosnia-Herţegovina. El se ascunde din 1995, data publicării actului său de acuzare de către procurorul TPI.

-Goran Hadzici, în vârstă de 48 de ani, fost preşedinte al republicii sârbe autoproclamate Krajina, care ocupa aproximativ o treime din teritoriul Croaţiei în timpul războiului (1991 - 1995), a dispărut de la domiciliul său la scurt timp după publicarea actului de inculpare, în iulie 2004.

El trebuie să răspundă pentru 14 capete de acuzare pentru crime de război şi crime împotriva umanităţii, pentru presupusa sa implicare în uciderea a sute de civili croaţi şi deportarea a zeci de mii de croaţi şi alţi cetăţeni non-sârbi de către trupele sârbe în timpul războiului din Croaţia.

-Stojan Zupljanin, în vârstă de 55 de ani, fost responsabil al Republicii Sârbe autoproclamate Krajina (RSK), din Bosnia-Herţegovina. El este acuzat pentru crime de război şi crime împotriva umanităţii pentru presupusul său rol în distrugerea comunităţilor de musulmani şi croaţi din Bosnia.

-Generalul sârb Vlastimir Djordjevici, în vârstă de 68 de ani, acuzat de crime de război în Kosovo, în timpul atacului provinciei de către forţele sârbe, în 1998 - 1999. Potrivit actului de acuzare, el ar fi comandat şi controlat forţele militare însărcinate cu securitatea internă, unităţile de apărare civilă şi alte grupări înarmate care au comis atrocităţi în Kosovo vizând majoritatea albaneză.

Carla del Ponte, multe eşecuri, puţine victorii

Născută la Lugano, în Elveţia, Carla del Ponte a primit de-a lungul carierei mai multe porecle, precum "Gestapo", "târfa" sau "racheta neghidată". În mod paradoxal, nu au deranjat-o niciodată. Dimpotrivă. Le-a luat ca pe o dovadă a faptului că îşi face bine meseria. Este, de altfel, renumită pentru tenacitatea cu care îşi duce la bun sfârşit ţelurile propuse.

Înainte de a fi numită procuror general al TPI, elveţianca a deţinut aceeaşi funcţie la Tribunalul special pentru Ruanda. Susţine că a fost îndepărtată de la conducerea acestui organism pentru că a dorit să deschidă o anchetă împotriva Armatei Patriotice din Ruanda, pe care o suspecta de uciderea a peste 30.000 de etnici hutus. Gerald Gahima, procurorul general al Ruandei, are altă opinie. El afirmă că locuitorii şi autorităţile nu aveau încredere într-un procuror "part-time".

Şi secretarul general al ONU din acea perioadă, Kofi Annan, a recunoscut că era o treabă mult prea complicată pentru o singură persoană, aflată pe un alt continent, la mii de kilometri depărtare de Ruanda. Odată ajunsă la TPI, şi-a făcut un ţel din aducerea lui Slobodan Miloşevici în faţa tribunalului. După "o cruciadă" de 18 luni a reuşit. În acel moment, a primit de la presa sârbă apelativul "noul Gestapo".

La trântă cu mafia

La sfârşitul anilor '80, a intrat în conflict cu mafia siciliană. Împreună cu celebrul judecător italian Giovanni Falcone, a dat în vileag legăturile dintre traficanţii italieni de droguri şi băncile elveţiene, unde aceştia spălau banii.

De atunci datează prima poreclă pe care nu o va uita niciodată: "La Puttana", pe care a primit-o de la inamicii din Cosa Nostra. Care nu s-au mulţumit cu atât. Au încercat să o asasineze, plasând o jumătate de tonă de explozibili în spatele casei sale din Palermo. Poliţia a descoperit explozibilul la timp şi Carla del Ponte a scăpat cu viaţă. Judecătorul Falcone nu a fost la fel de norocos. A fost aruncat în aer în timp ce se afla la volanul maşinii.

Moartea lui nu a împiedicat-o pe Carla del Ponte să îşi continue investigaţiile. Întoarsă acasă, unde a fost numită procuror general, a demarat o campanie acerbă împotriva secretului bancar atât de preţuit în Elveţia. În urma luptelor cu bancherii, s-a ales cu renumele de "racheta neghidată".

În cele din urmă a câştigat, iar băncile din Ţara Cantoanelor "au umblat" la legile care permiteau protejarea oricărui client, indiferent de cazier.

"Ţinte faimoase"

Înainte de Slobodan Miloşevici, şi alţi lideri au avut de-a face cu temuta procuroare. A investigat un scandal financiar în care era implicat fostul preşedinte rus Boris Elţân.

A permis îngheţarea conturilor bancare ale ex‑premierului pakistanez Benazir Bhutto şi i-a confiscat peste 100 milioane de dolari lui Raul Salinas, fratele fostului şef de stat mexican Carlos Salinas. La final de mandat, Carla cere Belgradului mai multă cooperare cu TPI

Ambasador în Argentina

Mandatul procurorului-şef al TPI, Carla del Ponte, s-a încheiat oficial în septembrie. La cererea secretarului general al Naţiunilor Unite, Ban Ki-moon, Carla del Ponte a acceptat să rămână în funcţie până în decembrie. Alegerea succesorului Carlei del Ponte urmează să fie decisă de Consiliul de Securitate al ONU la recomandarea secretarului general.

În august, Consiliul Federal (Executivul Cantoanelor helvetice) a numit-o pe Carla del Ponte ambasadoare a Elveţiei în Argentina.

Del Ponte îşi va lua în primire noua funcţie la 1 ianuarie 2008, succedându-i ambasadorului Elveţiei la Buenos Aires, Daniel von Muralt. Printre posibilii succesori ai Carlei la TPI se află americanul David Tolbert şi fostul procuror federal al Belgiei, Serge Branmertz.

Acorduri secrete pentru Karadzici

Un oficial sârb s-a declarat recent convins că fostul lider politic al sârbilor bosniaci Radovan Karadzici şi-a negociat un acord care îi garanta securitatea. Într-o carte apărută recent, fosta purtătoare de cuvânt a procurorului TPI Florence Hartmann s-a declarat convinsă că Washingtonul a negociat un acord cu Karadzici înainte de negocierile de pace de la Dayton din 1995 şi că occidentalii vor să evite dezvăluiri despre relaţiile lor cu fugarul.