Rămâne Internetul neutru?

Neutralitatea Internetului, un concept care a stat la baza filosofiei de raportare la drepturile și obligațiile tuturor celor implicați, pare să își piardă o parte din aderenți. Ca de obicei, “bogații și săracii“ lumii se află în tabere diferite.

O puternică dezbatere, privind felul în care folosim Internetul,  prezentată și de unele surse locale, are loc în Statele Unite și poate marca experiențele tuturor celor care se află online. Dincolo de argumente, poziții și chiar isterii, ce înseamnă, de fapt, neutralitatea Internetului?
Tony Bradley, editorialist al “PC World”, a dat pentru Radio Europa Liberă, o definiție a termenului:
“Conceptul neutralității Internetului se referă la faptul că tot traficul de pe Internet trebuie să fie tratat egal și providerii nu trebuie să aibă posibilitatea de a discrimina, segrega conținutul prin oferirea de avantaje unor servicii sau prin blocarea altora”.
 Practic, neutralitatea Internetului se referă la egalitate. Toți publisherii, mari și mici, bogați sau săraci, Google sau un blogger somalez, au dreptul la aceeași parte din “autostrada Internetului” și același drept de a circula pe ea.
Dezbaterea asupra acestui concept nu este însă un lucru nou, ea căpătând mai multă relevanță publică după ce Google și operatorul de telefonie mobilă Verizon au propus spre dezbatere, pe 9 august, o serie de principii care să stea la baza felului în care vom folosi Internetul în viitor. Dacă majoritatea propunerilor celor doi giganți nu au stârnit mari pasiuni,  una dintre ele a constituit excepția. Respectiva propunere limita principiul neutralității Internetului. Traducând mai simplu, cele două companii nu cereau nici mai mult nici mai puțin decât să se lase la latitudinea companiilor de telecomunicații să decidă dacă anumite servicii vor fi suprataxate, în cazul în care consumatorul final își dorește o conexiune mai rapidă.
Întrebat de Spiegel, Gundolf Freyermuth, profesor de studii media la Școala Internațională de Film Cologne, explica miza inițiativei: “Companiile ca Verizon vor să determine ce date sunt transmise mai rapid, mai încet și  deloc - și cine și cât plătește pentru asta. Nu este decât o încercare de colonizare a Internetului”.

Funcționează principiul neutralității?
Totuși, după cum aminteam, dezbaterea nu este una nouă. Spre exemplu, în anul 2004, Protecția Consumatorului din Germania s-a sesizat după ce un ISP, denumit paradoxal - Freenet, a blocat accesul unor clienți către site-uri care criticau politicile manageriale ale firmei. Apoi, în 2007, de această dată în America, ISP-ul Comcast a încetinit traficul “peer-to-peer”, argumentând că majoritatea transferurilor de acest tip implică programe piratate. Important la acest caz este că a atras atenția FCC (Comisia Federală a Comunicațiilor), care a încercat să limiteze acest tip de practici. Inițiativa s-a soldat cu un eșec după ce, în luna aprilie, o Curte Federală a respins dreptul Comisiei de a dicta companiilor cum să-și conducă afacerile.
Așadar, având în vedere dispoziția Curții, care consfințește dreptul providerilor de a limita viteza unui anumit tip de trafic, se poate spune că principiul neutralității Internetului este un bun principiu teoretic, care nu se aplică însă nici în prezent. Tot în Spiegel, directorul Institutului Informatizării, Telecomunicațiilor și Legislației Media al Universității Munster, Bernd Holznagel, explica: “Activiștii și companiile au tendința de a de a vorbi despre Internetul în două viteze ca despre un fapt al viitorului, ignorând faptul că a devenit realitate cu ceva timp în urmă”.

Miza marilor companii de telecomunicații
 Marile companii din acest domeniu susțin că motivația din spatele lobby-ului nu este dorința de a controla ci necesitatea de a mări atractivitatea acestei afaceri pentru a putea investi sume mai importante într-o infrastructură ce nu mai poate face față din cauza traficului, care crește extrem de rapid. Compania Cisco estima că până în 2014 cantitatea de informație care va circula pe Internet se va mări de patru ori, până la 767 de exabiți (echivalentul a 767 miliarde de gigabiți).
Un alt argument invocat este prioritizarea informației în funcție de importanța sa. Jim Harper, specialist în tehnologia informației la Institutul Cato, sublinia legitimatea unui astfel de argument: “Luați telemedicina, spre exemplu, sau operațiile televizate, unde un doctor din Statele Unite trebuie să opereze peste ocean. Este imperativă o conexiune foarte sigură și rapidă pentru asta. Poate este de dorit să existe o oarecare prioritizare a datelor, dacă facem o comparație cu transferul de e-mailuri, care n-au nevoie de comunicare în timp real”.
Criticii spun că dispariția principiului neutralității va conduce la apariția unor companii cu puteri discreționare și democrația și libertatea Internetului vor deveni istorie.
“Vei avea o situație în care corporațiile bogate vor plăti pentru acces mai bun iar oamenii normali vor avea conexiuni mai lente la Internet sau nu vor putea accesa anumite servicii pentru că nu-și vor permite să platească taxele”, a conchis Tony Bradley.