Problema Italiei cu justiţia

Roma: proteste împotriva tentativelor repetate ale coaliţiei premierului Berlusconi de schimbare a Codului Penal

Electoratul n-a avut mari aşteptări de la alegerile regionale din Peninsulă. FP România publică o analiză a legăturilor mafiote care ţin ostatic statul italian şi îndepărtează publicul de politică. Crima organizată din Italia beneficiază şi de lupta dintre politicieni şi magistraţi, care slăbeşte sistemul juridic şi reduce încrederea oamenilor în instituţii.

Camera inferioară a parlamentului de la Roma, controlată de coaliţia domnului Berlusconi, tocmai a votat în favoarea unui amendament al Codului penal prin care toate procesele în derulare în care este implicat premierul sunt suspendate - în prezent e vorba de trei. (...)

Logica este că oficialii de rang înalt ai statului, preocupaţi de treburile guvernamentale, nu au timpul necesar pentru a apărea în faţa curţii. Prin urmare, propunerea recomandă ca toate procesele pe rol în care sunt implicaţi aceşti oficiali să fie amânate pentru minimum şase luni. Pentru critici, este încă o lege concepută şi susţinută de coaliţia la putere pentru a-i proteja pe premierul asediat şi pe suporterii săi.

Procese la vârf

Domnul Berlusconi a fost judecat în 16 ocazii diferite, sub o multitudine de acuzaţii. În cele mai multe cazuri a fost achitat pe alte motive decât dovedirea nevinovăţiei: fie expirarea termenului de judecare, redus de unul dintre guvernele Berlusconi, fie o schimbare în Codul penal, aprobată de un alt guvern Berlusconi, care a scos acuzaţiile din textele legale. (...)

Citiţi şi:

TI: Lupta anticorupţie din 10 ţări europene, îngreunată de legile inadecvate care expun informatorii

RAPORT Comisia Europeană: "Strategiile locale de combatere a corupţiei pot da rezultate"

Raport CE: Cazurile de mare corupţie la nivel înalt, în continuare tergiversate sau achitate

În 2008, din 945 parlamentari, 100 fuseseră puşi oficial sub acuzare, judecaţi şi condamnaţi sau aşteptau rezultatul apelului. Confruntaţi cu ceea ce este, în teorie, unul dintre cele mai independente sisteme juridice din lume, politicienii italieni se protejează nu doar emiţând legi ad-hoc dar şi prin subfinanţarea justiţiei şi, când este posibil, prin discreditarea ei. În raportul din 2010 al Băncii Mondiale, sistemul judiciar italian era clasat pe locul 156 din 183 ca eficienţă, după Irak şi Sudan.

Confiscarea economiei

Pe măsură ce statul italian devine tot mai inconsistent, crima organizată ocupă locul lăsat gol - deseori cu consimţământul tacit, dacă nu chiar cu implicarea clasei politice. Marcello Dell'Utri, unul dintre consilierii cei mai apropiaţi al lui Berlusconi, a ajuns acum la nivelul apelului, după ce a fost găsit vinovat în 2004 de complicitate la conspiraţie cu Mafia.

Deşi prezumţia de nevinovăţie ne spune să aşteptăm verdictul final, este cert că mafia cucereşte a şaptea cea mai mare economie a lumii, deţinând un imperiu care se întinde de la construcţii la agricultură, de la administrarea deşeurilor la manufacturi. Situaţia este atât de gravă, iar cultura ilegalităţii atât de răspândită, încât unii se tem că Italia este pe cale să devină statul eşuat al Europei.

Neputinţa UE

Un studiu realizat de London School of Economics şi Universitatea Bocconi din Milano arată că începând din 2004 circa 48% din PIB-ul Italiei a fost ascuns, făcând din Italia ţara cu cea mai mare rată de evaziune fiscală dintre economiile majore membre OECD.

În noiembrie 2009, UE a certat Italia pentru starea ruşinoasă a sistemului juridic. Dar în afară de a transmite avertizări, Bruxelles-ul nu poate face mare lucru, luând în considerare că Italia este una dintre fondatoarele UE, şi cea de a treia mare economie a eurozonei.

După cum scrie filosoful francez Robert Maggiori în cotidianul Liberation, distrasă de o dezbatere politică lipsită de sens, Italia a devenit tot mai provincială, majoritatea italienilor dând prea puţină atenţie felului în care îi vede lumea. Dacă va exista însă o renaştere democratică în Italia, nu va întâmpla ca răspuns la presiuni internaţionale, ci, mai degrabă, când italienii vor decide că s-au săturat.

Versiunea integrală a articolului poate fi citită în ediţia curentă a revistei FP România.