Povestea femeilor-soldat care i-au supravegheat zi de zi pe teroriștii Hamas: „Eram doar ochii”

De ani de zile, Israelul are unități militare de supraveghere la granița cu Fâșia Gaza cunoscute drept „ochii Israelului”. Formate din femei-soldat, misiunea lor este să detecteze, să raporteze și să înregistreze orice activitate potențial suspectă. 

Cu câteva luni înainte de atacul sângeros din 7 octombrie, aceste femei au observat multe lucruri în neregulă – de la antrenamente și simulări ale unui asalt la fermieri și membri ai Hamas cu un comportament neobișnuit sau bătător la ochi.

Noa (un pseudonim) a dezvăluit pentru BBC că aceste unități transmiteau observațiile către servicii sau ofițeri de rang înalt dar că aici se termina autoritatea lor: „Eram doar ochii”.

Totuși, unele dintre aceste femei au înțeles pe baza a ceea ce vedeau că Hamas plănuia ceva la scară mare – totul arăta ca un „balon care avea să explodeze”, spune Noa.

BBC a vorbit cu femeile din aceste unități despre intensificarea activităților suspecte, despre rapoartele pe care le-au făcut și despre ce au perceput drept o lipsă de reacție din partea ofițerilor superiori din cadrul Forțelor de Apărare Israeliene (IDF).

Totodată, BBC a examinat și mesaje pe Whatsapp trimise în lunile premergătoare atacului în care soldații din unitățile de supraveghere vorbeau despre noi incidente la graniță.

Suspiciunile au început să devină convingere astfel că femeile au început să se întrebe: cine va fi de serviciu când va veni atacul?

BBC a vorbit și cu familiile care și-au pierdut fiicele, dar și cu experții care consideră că răspunsul IDF la avertismentele acestora fac parte dintr-un eșec al serviciilor de informații. IDF a spus că „în prezent se concentrează pe eliminarea amenințării din partea organizației teroriste Hamas”, refuzând să răspundă la întrebările BBC.

„Problema este că ei [armata] nu au pus lucrurile cap la cap”, a declarat pentru BBC un fost comandant al uneia dintre unitățile de frontieră.

Altminteri, și-ar fi dat seama că Hamas pregătea ceva fără precedent, a spus ea.

Peste o duzină de femei din unitățile de supraveghere au fost ucise de teroriști, iar pe altele atacatorii le-au luate ostatice.

Pregătiri pentru un asalt la scară mare

Shai Ashram,19 ani, era de serviciu pe 7 octombrie. La telefon cu familia, în timp ce pe fundal se auzeau focuri de armă, le-a spus că sunt „teroriști în bază și că urmează să aibă loc un eveniment foarte mare”.

În același timp, femeile soldați de la baza Nahal Oz, aflată la aproximativ un kilometru de granița cu Gaza, au început să-și ia rămas bun una de la alta pe grupul lor de WhatsApp.

Noa, care nu era de serviciu în acea zi și citea mesajele de acasă, își amintește că s-a gândit că „asta e”. Atacul de care s-au temut atâta timp se întâmplă.

Având în vedere locațiile bazelor lor, femeile din această unitate militară – „tatzpitaniyot” în ebraică - au fost printre primii israelienu la care au ajuns militanții Hamas.

Femeile-soldat care supraveghează granița

Există mai multe astfel de unități lângă gardul securizat care desparte Israelul de Gaza și există și altele în diferite puncte de-a lungul granițelor Israelului. Majoritatea femeilor din aceste unități au între 18 și 20 de ani și ele nu sunt înarmate.

Pentru multe dintre ele, perioada petrecută în armată a fost prima dată când au trăit departe de familie.

„Treaba noastră este să protejăm toți rezidenții. Avem o muncă foarte grea - în tură nu ai voie să închizi sau să-ți miști ochii nici măcar o clipă. Trebuie să fii mereu concentrată", spune Noa.

Un articol publicat de IDF la sfârșitul lunii septembrie enumeră tatzpitaniyot alături de unitățile de informații de elită ale Israelului ca fiind cele care „știu totul despre inamic”.

În momentul în care femeile observă ceva suspect, raportează comandantului lor și înregistrează totul într-un sistem informatic pentru a fi evaluat ulterior de oficiali mai înalți.

Generalul-maior în retragere al IDF Eitan Dangot spune că tatzpitaniyot are un rol major în „apăsarea butonului care avertizează că ceva nu este în regulă” și că îngrijorările pe care le aduc în fața unui comandant sunt transmise mai sus în lanțul ierarhic „pentru a crea un tablou al informațiilor".

El explică că supraveghetorii oferă „piesele cheie ale puzzle-ului” pentru a contura clar orice posibilă amenințare.

În lunile care au precedat atacurile Hamas, înalți oficiali israelieni au făcut declarații publice care sugerau că amenințarea reprezentată de Hamas era ținută în frâu.

Semnale de alarmă

Însă de-a lungul frontierei existau multe indicii care arătau că ceva nu era deloc în regulă.

La sfârșitul lunii septembrie, un observator de la Nahal Oz a scris într-un grup de WhatsApp al membrilor unității: „Ce, a apărut un alt eveniment?”

„Fată, unde ai fost? Am avut unul în fiecare zi în ultimele două săptămâni", a venit răspunsul.

Soldații cu care a stat de vorbă BBC descriu o serie de incidente pe care femeile le-au observat pe camere cu câteva luni înainte de 7 octombrie.

„Îi vedeam exersând în fiecare zi raidul”, povestește Noa, care încă mai este în armată, pentru BBC.

Ea spune că aceștia simulau atacuri pe macheta unui tanc, aveau modele ale armelor care apărau gardul și repetau cum îl vor arunca în aer. Totodată, exersau coordonarea atacurilor – cum să preia controlul asupra forțelor și apoi cum urmau să ucidă și să ia ostatici.

Eden Hadar, o altă supraveghetoare de la bază, își amintește că, la începutul serviciului său, luptătorii Hamas făceau în special antrenamente de fitness în secțiunea pe care o monitoriza. Dar în lunile dinainte de a părăsi armata, în august, ea a observat o tranziție la „antrenamente militare propriu-zise".

La o altă bază de-a lungul graniței, Gal (nume fictiv), spune că a observat creșterea în intensitate a antrenamentelor.

Ea a urmărit, prin intermediul unui balon de supraveghere, cum a fost construită „în inima Gaza” replica unei arme israeliene automatizată de la frontieră.

Mai multe femei descriu bombe plasate și detonate în apropierea gardului - aparent pentru a-i testa rezistența. Imaginile din 7 octombrie vor arăta mai târziu explozii mari înainte ca luptătorii Hamas să navălească pe motociclete.

Pentru fosta supraveghetoare Roni Lifshitz, care nu era în tură când Hamas a atacat, cel mai îngrijorător lucru pe care l-a văzut în săptămânile precedente a fost patrula regulată de vehicule pline cu luptători Hamas. Ea își amintește că bărbații „vorbeau, arătau cu degetul spre camerele de luat vederi și spre gard, făceau fotografii”.

Ea spune că a putut să-i identifice ca făcând parte din Forța de elită Nukhba a Hamas datorită hainelor pe care le purtau. Israelul a admis ulterior că aceasta a fost una dintre „forțele conducătoare” din spatele atacurilor din octombrie.

Mărturii despre incidente

Unele dintre aceste femei soldat au vorbit despre incidente tot mai dese de tentative de incursiuni.

Mesajele împărtășite de o femeie soldat fac referire, în cod, la dube de-a lungul graniței, precum și la faptul că IDF oprește persoanele care încearcă să treacă în Israel, ceea ce, potrivit acesteia, se întâmpla tot mai des.

Într-un mesaj trimis mamei sale în luna iulie, soldatul Shahaf Nissani scrie: „Am terminat o tură acum și am avut o [tentativă de incursiune la frontieră], dar acest eveniment a fost cu adevărat stresant... ca și cum este vorba de unul cu care nimeni nu s-a mai confruntat vreodată."

Totodată, femeile au început să lucruri neobișnuite în comportamentele celor care veneau regulat în apropierea frontierei.

De pildă, fermierii din Gaza, vânătorii de păsări și crescătorii de oi încercau să se apropie cât mai mult posibil de gardul securizat.

„Îi cunoaștem pe fiecare în parte după înfățișare și le știm exact rutina și orele de lucru. Dintr-o dată, am început să vedem prinzători de păsări și fermieri pe care nu îi cunoaștem. I-am văzut mutându-se pe noi teritorii. Rutina lor s-a schimbat”, spune observatorul Avigail, care a dorit să vorbească sub protecția anonimatului.

Noa a observat același lucru.

„Cei care se ocupau de păsări își puneau cuștile chiar pe gard. Este ciudat, pentru că ei pot pune cușca oriunde. De asemenea, fermierii coborau chiar lângă gard, într-o zonă care nu este agricolă și nu există niciun alt motiv decât acela de a aduna informații despre sistem și de a încerca să afle cum pot trece de el. Ni s-a părut suspect”, spune ea.

Mai multe femei care se temeau că va avea loc un atac major au declarat pentru BBC că au avut sentimentul că îngrijorările lor nu sunt auzite.

Când a observat camionetele la graniță, Roni spune că protocolul era să își alerteze comandantul și apoi să continue să supravegheze până când vehiculele nu mai erau în secțiunea ei. Apoi, ea ar fi înregistrat informația într-un sistem informatic de unde ar fi fost „transmisă mai departe”.

Dar, spune ea, nu are „nicio idee despre unde au ajuns de fapt aceste rapoarte.

„Probabil la serviciile de informații, dar dacă fac ceva cu ele sau nu, nu prea știu", spune ea. „Nimeni nu ne-a dat vreun răspuns cu privire la ceea ce am raportat și transmis".

Noa spune că nu nici nu mai poate ține socoteala rapoartelor pe care le-a predat. În cadrul unității, toată lumea „le lua în serios și le dădea mai departe, dar, în cele din urmă, ei [oamenii din afara unității] nu au făcut nimic în legătură cu asta".

Avigail spune că, chiar și atunci când oficialii de rang înalt veneau la bază, „nimeni nu vorbea cu noi, nu ne cerea părerea sau nu ne spunea măcar câte ceva despre ceea ce se întâmpla".

„Pur și simplu veneau, dădeau o sarcină și plecau", spune ea.

Mai multe dintre femei spun că și-au exprimat frustrările și îngrijorările în fața familiile lor. „De ce suntem aici dacă nimeni nu ne ascultă?”, îi spunea Shahaf mamei ei.

Totuși familia ei, ca și ceilalți israelieni, avea încredere deplină în armată și în statul israelian și credea că, chiar dacă se plănuiește ceva, se vor ocupa rapid de problemă. „În ultimele luni spunea iar și iar că va fi război. Iar eu am râs de ea, crezând că exagerează”, spune mama lui Shahaf. Femeia- soldat a fost printre primii israelieni uciși pe 7 octombrie, când Hamas a invadat Nahal Oz.