O alegere curajoasă

Nu iese mereu în evidenţă pentru curajul său. Deseori răsfaţă, dând dovadă de slăbiciune, sentimentalisme la modă.

Dar în acest an Comitetul pentru Nobelul Păcii a făcut o alegere curajosă şi admirabilă cu Liu Xiaobo, disidentul chinez condamnat anul trecut la 11 ani de închisoare pentru teribilul delict de propagandă pentru democraţie. Grosolană reacţia Chinei, care a definit alegerea „o jignire". Care ar putea, într-un mod neprecizat, să deterioreze relaţiile dintre Beijing şi Norvegia.

Cineva ar putea să nu fie de acord, ar putea spune că Nobelul pentru Pace ar fi trebuit să ajungă la o persoană care promovează pacea internaţională, şi nu la cineva care, precum Liu, face campanii şi propagandă pentru drepturile omului în interiorul propriei ţări. Această recunoaştere internaţională a meritelor disidentului încarcerat reprezintă, potrivit Chinei, o ingerinţă în politica internă a acestei ţări şi în suveranitatea ei.

Da, este, şi tocmai asta îmi place. Alte guverne sau instituţii internaţionale nu au cum să intervină într-o zonă atât de sensibilă. Dar Comitetul pentru Premiul Nobel o poate face după bunu-i plac: nu răspunde decât în faţa Fundaţiei Nobel, a Parlamentului norvegian şi, în mod generic, în faţa opiniei publice internaţionale. Faptul că Norvegia nu este membru al Uniunii Europene reprezintă un avantaj: Comitetul nu are de ce să se simtă prins în corzile diplomaţiei europene.

Pentru cine nu este un ipocrit, Liu Xiaobo este o alegere excelentă, aşa cum a fost şi cea din 1991, când premiul i-a fost acordat lui Aung San Suu Kyi, activista birmană închisă pentru că lupta pentru democraţie. De la masacrul din 1989 din Piaţa Tiananmen, campania pentru reforma politică în China a devenit în mare parte subterană. Puţin câte puţin, în următorii 20 de ani, pe măsură ce această ţară a cunoscut drumul către dezvoltarea economică şi bogăţie, s-a putut vorbi, în termeni generali şi ceţoşi, în favoarea democraţiei.

Dar Liu Xiaobo a făcut două lucruri inacceptabile, potrivit Beijingului: a colaborat la redactarea unui manifest numit Carta 08 în semn de omagiu faţă de mişcarea Charta 77, condusă în Cehoslovacia, în timpul Războiului Rece, de Vaclav Havel. Şi, invitându-şi colegii, dar şi pe alţii, să semneze Carta 08, Liu a fost pe punctul să devină un adevărat nucleu de opoziţie. Din acest motiv a fost arestat imediat, pentru a-i intimida pe ceilalţi. Şi, până la decernarea Premiului Nobel, acest sistem a funcţionat.