„Nu sunt vremuri normale”. FMI, îngrijorat de datoriile țărilor bogate

Costurile de îndatorare din SUA, Europa și Japonia au urcat la niveluri fără precedent în ultimele decenii, pe fondul inflației provocate de războiul american cu Iranul. Fondul Monetar Internațional, care intervine de regulă atunci când țările sărace se îndatorează excesiv, se confruntă în această săptămână cu semne tot mai clare de dificultăți în economiile cele mai bogate, relatează Bloomberg.

Kristalina Gheorghieva, șefa FMI/FOTO:Profimedia

Guvernele din SUA, Europa și Japonia au văzut cum costurile lor de împrumut au urcat la maxime din ultimele decenii, pe măsură ce războiul SUA cu Iranul accentuează inflația. Statele trebuie astfel să plătească mai mult pentru serviciul unor datorii istoric de mari, ceea ce le împinge să se împrumute și mai mult. Situația riscă să devină un cerc vicios.

Contextul este neobișnuit pentru reuniunile anuale ale FMI și ale Băncii Mondiale de la Bangkok, unde miniștri de finanțe și șefi de bănci centrale se vor aduna de luni. Thailanda a fost cândva epicentrul unei crize majore a piețelor emergente. Cele două instituții s-au concentrat până de curând pe dificultățile economiilor mai slabe, după pandemie. Acum atenția se mută pe probleme care pornesc din lumea dezvoltată, „cei mai mari vinovați” în materie de datorii, potrivit directoarei FMI, Kristalina Gheorghieva, dar care s-ar putea să nu rămână limitate acolo.

Când costurile de împrumut cresc în nucleul finanțelor globale, cum este piața titlurilor de stat americane, efectele se resimt de obicei la consumatori, companii și guverne din restul lumii. Atunci când Rezerva Federală sau Banca Japoniei majorează dobânzile, cum au făcut în contextul petrolului de 100 de dolari barilul, omologii lor din piețele emergente sunt presați să le urmeze sau să riște ieșiri de capital.

Gheorghieva spune că datoria și energia, alături de boom-ul AI, care stimulează unele economii, dar le ocolește pe majoritatea, sunt principalele teme ale săptămânii. La începutul războiului cu Iranul, ea sublinia reziliența lumii, dar în ultima vreme, din cauza combinației dintre prețurile mari la energie, inflație și dobânzi, discursul ei a devenit mai neliniștit.

„În vremuri normale, asta nu ar fi o problemă uriașă”, a spus ea luna trecută. „Dar nu sunt vremuri normale, pentru că avem niveluri ale datoriei în economiile avansate la maxime istorice.”

„Ar trebui să ne pregătim ca oamenii să fie mai nemulțumiți”

Șefa FMI a avertizat că guvernele care plătesc dobânzi mai mari vor avea dificultăți să finanțeze alte lucruri, de exemplu sprijinul pentru cetățeni în fața costului ridicat al vieții. „Ar trebui să ne pregătim ca oamenii să fie mai nemulțumiți”, a concluzionat ea. „Poate pe stradă.”

Încă înainte de cea mai recentă etapă a vânzărilor de obligațiuni, guvernele țărilor bogate plăteau peste 3,3 mii de miliarde de dolari pe an dobânzi, mai mult decât cheltuie lumea pe apărare sau pe AI, potrivit Institutului de Finanțe Internaționale (IIF). Acesta a observat o paralelă cu piețele emergente „aflate în dificultate” din trecut.

Aceste costuri sunt moștenirea împrumuturilor de mii de miliarde de dolari făcute în epoca banilor ieftini de după criza financiară globală, la care se adaugă costul mai mare al refinanțării. Luna trecută, randamentul mediu al datoriei publice pe 10 ani din țările G7 a atins 4,3%, prima dată la acest nivel din 2008.

Există o „buclă precară”, spune Frederic Neumann, economist-șef pentru Asia la HSBC: „creșterea costurilor serviciului datoriei îi face pe investitori să împingă dobânzile și mai sus”.

Limitele influenței FMI

FMI avertizează de ani de zile asupra riscurilor datoriei și asupra nevoii de reducere a deficitelor bugetare. Cuvântul lui este lege pentru țările emergente care depind de programele sale de finanțare, condiționate de reforme. În cazul țărilor care nu sunt împrumutate, însă, „pârghia este limitată”, spune Doug Rediker, fost reprezentant al SUA la FMI.

Un raport al organismului de supraveghere al FMI arată că doar aproximativ 15% dintre recomandările fiscale făcute economiilor avansate, precum SUA, Germania, Franța și Marea Britanie, au fost aplicate integral sau în mare parte.

Unii economiști nu cred că aceste țări sunt în pragul unei crize a datoriei sau că bugetele și obligațiunile lor sunt cea mai urgentă problemă a lumii.

„Costurile serviciului datoriei cresc, deci deficitele sunt ceva mai mari, dar și ce?”, spune Dario Perkins, director general la TS Lombard. Potrivit lui, nu bugetele laxe împing randamentele în sus, ci „o simplă poveste despre petrol și politică monetară”, iar inflația ar trebui să scadă când prețurile energiei se stabilizează.

Piețele emergente, mai rezistente

Reziliența mai mare a piețelor emergente se datorează în parte lecțiilor dure din crizele anterioare, inclusiv cea care a început la Bangkok, în urmă cu aproape 30 de ani.

După ce a cheltuit rezerve pentru a apăra cursul fix al monedei, Thailanda a fost forțată în 1997 să lase moneda, bahtul, să flucteze. Criza s-a extins rapid în Malaysia, Indonezia și Coreea de Sud. FMI a oferit în grabă împrumuturi uriașe, care erau însoțite atunci de condiții de austeritate mai dure decât în prezent. De atunci, guvernele au strâns bugetele și au înăsprit reglementările bancare, construindu-și rezerve financiare.

„Mai multe piețe emergente și-au făcut temele în ultimii ani și ajung în acest episod de turbulențe în condiții economice mai bune decât în cele anterioare. Deficite mai mici de cont curent și rezerve mai mari reduc nevoia de a apela la FMI pentru bani”, a spus Adriana Dupita, economist-șef adjunct pentru piețele emergente la Bloomberg Economics.

Unii lideri asiatici nu se feresc să arate cu degetul spre țările dezvoltate, care nu au dat dovadă de aceeași prudență. Acum „economiile importante sistemic ale lumii se confruntă cu cele mai mari provocări fiscale”, i-a spus președintele Singapore, Tharman Shanmugaratnam, șefei FMI, la un eveniment dinaintea reuniunii, săptămâna trecută. „FMI nu va putea să le salveze”, a spus el, dar „sfaturile destul de dure trebuie luate în serios”.

Creșterea randamentelor din alte părți a avut totuși un impact asupra piețelor emergente, deși limitat: investitorii au redus unele pariuri riscante pe obligațiuni emergente, iar țări precum Thailanda iau în calcul emisiuni de datorie pe termen mai scurt. Țările cu probleme de lichidități, care se împrumută de la băncile multilaterale, au preferat până acum să ajusteze acorduri existente, legate de proiecte, decât să ceară altele noi, a declarat președintele Băncii Mondiale, Ajay Banga, pentru Bloomberg.

Riscul tulburărilor sociale

Dacă riscurile fiscale și financiare s-au mutat spre țările bogate, același lucru ar putea fi valabil și pentru cele politice, despre care avertiza Gheorghieva.

Tulburările sociale au însoțit adesea presiunea economică, ca în Asia în criza de la sfârșitul anilor 1990. Jimena Blanco, de la compania de analiză Verisk Maplecroft, spune că tocmai în țările dezvoltate cresc cel mai rapid astfel de riscuri.

În indicele firmei pentru tulburări sociale, Europa a înregistrat cea mai mare deteriorare în ultimii doi ani, SUA și Canada fiind aproape. În Franța, protestele studenților s-au extins în această lună la nivel național, cu peste 265.000 de manifestanți care cer fonduri pentru a rezolva lipsa de profesori și deteriorarea clădirilor.

Între timp, „inflația și rambursarea datoriilor cer mai mult de la stat”, spune Blanco. „Populațiile sunt presate din ambele părți.”