Noului globalist îi e dor de casă

Potrivit unui recent sondaj Gallup, 1,1 miliarde de oameni, adică un sfert din populaţia adultă a Globului, vor să se mute temporar într-o altă ţară în speranţa că vor găsi un job mai bun. Alţi 630 de milioane de oameni ar dori să se mute permanent în străinătate. 

Dorinţa globală de a pleca de acasă provine din sărăcie şi necesitate, dar, de asemenea, provine din convingerea că o asemenea mobilitate e posibilă. Cei care îmbrăţişează această viziune cosmopolitană consideră că oamenii pot fi acasă oriunde în lume şi că nu au nevoie să fie legaţi de un loc anume. Această viziune stă acum la baza globalizării economiei. Duce la oportunităţi şi profituri, dar are şi mari costuri psihologice. Mulţi oameni care îşi părăsesc casa în căutare de perspective economice mai bune sfârşesc prin a se simţi dislocaţi şi deprimaţi.

Puţini vorbesc deschis despre suferinţele plecării de acasă. Acest stil de comportament emoţional este la modă acum printre americanii obişnuiţi. În secolul al 19-lea, americanii de toate felurile - pionieri, prospectori, soldaţi şi milioane de imigranţi care au venit pe teritoriul SUA - au recunoscut că mobilitatea îi afectează emoţional. Jurnalele medicale au explorat această condiţie, adesea referindu-se la ea pe numele ei clinic: nostalgie. Astăzi, discuţiile explicite despre dorul de casă sunt rare, deoarece această emoţie este privită ca un impediment ruşinos către progresul şi prosperitatea individuală. Această tăcere face ca mobilitatea să pară înşelător de uşoară.

Noile tehnologii ne seduc de asemenea, făcându-ne să credem că migraţia e uşoară. Publicitatea făcută de Skype sugerează că „video-convorbirile gratuite fac uşor ca oamenii să fie împreună chiar şi când nu sunt". Iluzia confortabilă a conexiunii oferite de noile tehnologii face ca emigrarea să pară a avea mai puţine consecinţe, atâta vreme cât poţi fi întotdeauna la numai un „click" distanţă.

Legătura rapidă pe care o oferă convorbirile telefonice şi internetul creează celor care sunt departe de casă iluzia că pot fi în două locuri în acelaşi timp, dar subliniază şi imposibilitatea acestui lucru. Greg Smith a fost director la Goldman Sachs şi şeful firmei  pentru instrumente derivate pe titluri de proprietate în Europa, Orientul Mijlociu şi Africa.