Nota de plată pentru Libia
NATO a pierdut orice urmă de credibilitate cu acest act de intruziune în problemele unui stat suveran.
Foarte interesant. Pentru 8.400 de raiduri aeriene, nota de plată se ridică la 168 de milioane de dolari. Acestora li se mai adaugă cheltuielile cu muniţia şi personalul. Oau! Iar cetăţenii britanici sunt pe cale să vadă o creştere a facturilor lor la energie. În mijlocul ofensivei aeriene nelegitime organizate de NATO în Libia apare întrebarea: unde se va ajunge?
Ar fi interesant ca întrebarea să-i fie pusă premierului sau ministrului de Externe din Marea Britanie. Ar trebui să-i cerem şi o confirmare a notei de plată şi o declaraţie privind costurile acestui conflict pentru plătitorii de taxe britanici. Reprezenta Libia un pericol la adresa securităţii Regatului Unit? Nu. Atunci, Regatul Unit nu avea autoritatea să atace această ţară şi să se implice într-un conflict internaţional.
A atacat guvernul libian civilii? Nu. Totul a fost ca de obiciei un şir de minciuni şi de manipulări, pentru că oricine îşi poate da seama că „rebelii" nu sunt civili neînarmaţi, ci terorişti înarmaţi, care au făcut măcel în rândul forţelor proguvernamentale, atacând inclusiv proprietatea privată.
Oamenii au fost făcuţi bucăţi, copilele violate. NATO a pierdut orice urmă de credibilitate cu acest act de intruziune în problemele unui stat suveran, al cărui lider, colonelul Gaddafi, era desemnat câştigătorul unei distincţii din partea ONU pentru operaţiunile umanitare şi pentru modul în care a acţionat în cadrul Uniunii Africane.
Marţi, un val de raiduri aeriene ale NATO, care au vizat Tripoli, a distrus infrastructura (Cine va plăti pentru toate aceste pagube?), ucigând, colateral, alţi oameni (Cine va fi tras la răspundere pentru aceste crime? Cine va răspunde pentru uciderea nepoţilor lui Gaddafi?).
Martori oculari susţin că ofensiva NATO continuă să ţintească reşedinţa lui Muammar Gaddafi, lucru ce presupune că aliaţii încearcă să-l ucidă pe liderul libian. Este o operaţiune ilegală pentru că nu este prevăzută de interdicţia aeriană care are ca scop protejarea civililor şi pentru că tentativele de asasinat nu intră sub umbrela operaţiunilor militare.




















































