Mărturii din infernul de pe feribotul care s-a scufundat în Cipru: „Am văzut copii mici înecându-se”/ „Cei care au rămas dedesubt s-au înecat în interior”

Opt oameni au murit, iar alte aproape 20 de persoane sunt în continuare căutate după ce feribotul cu 267 de oameni la bord s-a răsturnat în largul Ciprului. Unul dintre supravieţuitori a povestit momentele de groază în care încerca să iasă din nava care se umplea cu apă.

Sursă video: Facebook/Ozgur

Feribotul de tip catamaran plecase duminică, 30 august, din Kyrenia, cu destinația Tașucu, în provincia turcă Mersin. La scurt timp după plecare, nava a început să ia apă, apoi s-a răsturnat. Pasagerii au ajuns în mare, iar unii dintre ei au rămas agățați de coca navei până la sosirea ambarcațiunilor de salvare.

Nava se află deja pe fundul mării, la peste 500 de metri adâncime. O persoane au murit, 241 de pasageri au fost salvați, iar operațiunile de căutare continuă pentru 18 oameni, la aceastea participând acum şi scafandrii turci.

Mărturii cutremurătoare 

Înainte ca feribotul să se răstoarne, unii dintre pasagerii aflaţi la bord au filmat cu telefoanele momentul în care apa a început să pătrundă în navă. Imaginile au început să fie distribuite pe reţelele sociale şi de principalele agenții de presă din Turcia.

Clipe de coşmar pentru pasagerii feribotului. Foto: Facebook/TBCR

„Spuneți-i căpitanului, să se întoarcă nava, sunt 200 de oameni aici. Nava ia apă”, se aude în unul dintre videoclipurile preluate de DHA.

Între timp, căpitanul și toți cei șapte membri ai echipajului au fost arestați, iar autoritățile au deschis o anchetă pentru a stabili cauzele exacte ale tragediei, iar premierul a promis că „nu va exista nicio mușamalizare” și că vor fi investigate toate circumstanțele accidentului.

„La a treia lovitură, apa a țâșnit”

Printre cei care au reușit să supraviețuiască se numără Serkan Kunduracı. El a povestit că primele semne că ceva nu era în regulă au apărut imediat după ce feribotul a ieșit din por, când nava a început să se zguduie tot mai puternic, iar pasagerii au cerut să se întoarcă în port. Apa a început să pătrundă în interior după una dintre loviturile puternice.

„Nava a plecat la ora 12. Ne-am urcat pe navă aproape de ora 12. Când ne-am urcat, nu era nicio problemă. Nu ne-am dat seama că marea era agitată. Când nava a început să se deplaseze, după ce a ieșit din port și a virat spre Mersin, a început să se legene. Am auzit un zgomot puternic venind de sub navă. Marea lovea nava. Oamenii au intrat în panică și au început să strige: «Opriți nava, vreau să mă întorc». A fost o zguduitură, dar o zguduitură foarte puternică, desigur. Apoi această zguduitură a început să se intensifice, a devenit mai puternică. La a doua zguduitură, apa a început să iasă de jos. Atunci oamenii au intrat în panică. O doamnă striga insistent «Vreau să mă întorc», «Opriți nava». Apoi a ieșit un domn și a început să strige, era un băiat tânăr care nu se simțea prea bine și a spus că nu vrea să plece.

 La a treia lovitură, apa a țâșnit pur și simplu. Când a început să țâșnească apa, am chemat personalul. Au venit, s-au uitat și ne-au spus că nu este nicio problemă, că garnitura s-a slăbit și că există o scurgere. Dar, pe măsură ce zguduiturile s-au intensificat, și televizorul a început să se miște. Apa a început să iasă din ce în ce mai mult. Atunci și personalul a intrat în panică. Personalul s-a dus imediat la căpitan. Căpitanul a venit imediat și au strigat: «Evacuați zona». Când au început să evacueze, oamenii erau deja în panică. Nu mai era timp”, a povestit el pentru presa din Turcia.

„Nu puteai să ieși, îți aluneca și mâna”

Panica a crescut în momentul în care în care nava a început să se încline. Pentru pasagerii aflați în anumite zone ale feribotului, ieșirea a devenit imposibilă.

Kunduracı spune că s-a aflat într-o zonă a navei care s-a înclinat în timpul manevrei. A încercat minute în șir să ajungă la suprafață, în timp ce în jurul lui oamenii încercau să se salveze.

„Eu mă uitam atunci afară, pentru că cel mai probabil urma să facă o întoarcere în U, pentru că începusem să văd Kyrenia. În timpul manevrei, nava a început deja să se încline. Pentru oameni era deja prea târziu. Când a făcut manevra, exista o zonă ca un coridor, iar cei care au fost prinși acolo de manevră și de înclinarea navei au fost ghinioniști. Pentru că acea zonă s-a răsturnat în jos, peste oameni. Cei care au rămas dedesubt au intrat în apă și s-au înecat în interior. Eu eram în partea cea mai de sus a acelui coridor. Mi-a fost greu să ies, m-am chinuit și m-am străduit timp de 10 minute. Pentru că eram în apă. Pentru că eram udați, deveniserăm mai grei. Lângă mine era o fată care striga «Ajutați-mă», iar mama ei era acolo. Pentru că era nevoie de foarte multă forță. Nici eu nu am avut suficientă putere.

Nu puteai să ieși, îți aluneca și mâna, iar apoi erau foarte multe țipete, erau foarte mulți oameni în spate, dar rămăseseră cu toții în spate. Rămăseseră în spate și nu puteau să iasă, pentru că erau oameni, era greutate peste ei. Cum să iasă? Era nevoie de forță. Cei care au rămas dedesubt au fost ghinioniști. Au rămas acolo jos, i-am văzut”, a mai povestit el.

După ce a reușit să iasă din navă, Kunduracı a văzut pasageri care încercau să se salveze din apă. Unele persoane nu au mai reușit să ajungă la suprafață.

„Am văzut copii mici înecându-se, am fost martori”

Bărbatul spune că mai mulți pasageri au spart geamurile pentru a putea ieși din feribot. În haosul creat, oamenii își căutau rudele, ţipau, se luptau să se salveze. Nu toţi au reuşit să iasă, însă, printre aceştia şi copiii de vâstă mică a unei familii.

„Un pasager a spart geamul, fereastra. Cei mai mulți au ieșit pe acolo, slavă Domnului. Și eu am ieșit de acolo. După ce am ieșit, am văzut un tată și o mamă care își lăsaseră copiii jos și au spus că aceștia se înecaseră. Era o femeie însărcinată, a început să-i curgă sânge, a pierdut sarcina din cauza stresului și a panicii, desigur. A fost foarte sălbatic.

A venit o barcă, o barcă turistică. Ne-a luat pe toți, pe cei mai mulți dintre noi. Nu știu, probabil că Paza de Coastă nu a putut să se apropie, a rămas în larg, nu s-au apropiat. Dar am așteptat mult timp. La un moment dat, toată lumea a intrat în panică: «De ce nu vine?». Oamenii au început să strige. Au început să vorbească urât: «Veniți odată!», făceau semne cu mâinile.

Nimeni nu venea, nici bărcile nu se apropiau. Probabil erau valuri, nu știu nici eu. Dar, în cele din urmă, a venit o barcă. A venit o barcă turistică și ne-a luat pe toți. Erau câțiva tineri care au început să tragă de frânghii, i-au coborât pe unii cu frânghia. Am văzut oameni care nu știau să înoate și care au murit în mare. Erau oameni care, din cauza panicii, nu și-au luat vestele de salvare. Unii au sărit imediat din cauza fricii. Era un domn pe care nu am reușit să-l scoatem. Am încercat să-l tragem, dar nu am putut și s-a înecat. Am văzut cum copiii unei familii, fete și băieți de vârstă mică, s-au înecat. Am fost martori”, a mărturisit bărbatul, încă marcat de tragedie.

„Am dat prioritate copiilor”

Printre salvatorii care au ajuns cu o ambarcațiune la locul accidentului s-a numărat Muhammed Özçelik. El spune că echipa sa a plecat spre feribot după ce unul dintre fraţii săi a văzut feribotul scufundându-se şi a alertat Paza de Coastă și că, atunci când a ajuns, oamenii din apă cereau să fie luați la bord.

Muhammed Özçelik povestește că salvatorii au încercat să-i scoată mai întâi pe cei mai vulnerabili din apă, în condițiile în care valurile erau mari.

„Avem aici afaceri cu sporturi nautice. În mod normal, astăzi eram închiși, pentru că marea era foarte agitată și activitățile nu se desfășurau. Unul dintre frații noștri a văzut primul ce se întâmplă și a anunțat Paza de Coastă. Ei au plecat. Apoi am fost anunțați și noi, am plecat și am fost printre primii care au ajuns acolo.

Când am ajuns, toată lumea era deja disperată. Spuneau lucruri de genul «Luați-mă, luați-mă». La început, împreună cu oamenii noștri, am sărit în apă pentru copii, femei însărcinate, femei și persoane în vârstă. I-am scos din apă și i-am urcat în barcă. Apoi le-am urcat pe femeile însărcinate, am dat prioritate copiilor, bineînțeles. După aceea i-am urcat pe toți. Am făcut o primă cursă.

După noi, au venit celelalte bărci, bărcile pneumatice și celelalte ambarcațiuni, cei care ne-au văzut și au putut ajunge, bineînțeles, pentru că valurile erau foarte mari”, a povestit bărbatul.

„Oamenii luptau pentru viața lor”

La bordul ambarcațiunii sale au ajuns mai mulți oameni decât ar fi permis în mod normal capacitatea, însă situaţia era una disperată. La întoarcerea pentru a doua cursă, salvatorii au găsit mai puțini pasageri, însă aceștia își căutau cu disperare apropiații.

Primii salvatori ajunşi la locul dezastrului au fost civili. Foto: Facebook/TBCR

„Am încercat să facem mai mult decât am fi putut. Oamenii spuneau «Luați-mă și pe mine, luați-mă și pe mine», dar capacitatea era deja ocupată, chiar am luat mult peste capacitate. Chiar și lângă mine, pe scaunul căpitanului, stăteau două-trei persoane.

I-am urcat, i-am adus și am făcut o cursă. Apoi am mers pentru a doua cursă. Când am ajuns la a doua cursă, nu mai rămăseseră mulți oameni. Am luat aproximativ 60-80 de persoane. Se căutau unii pe alții, își căutau rudele, frații și surorile. Unii își căutau soțul, soția, mama sau copilul. Toată lumea se căuta acolo. Unii săreau în barcă strigând «Luați-mă». Noi nu i-am urcat, nu am putut să-i luăm, dar unul a ieșit și a sărit singur, disperat să-și salveze viața. Oamenii luptau pentru viața lor”, a povestit el.

Halil Durmuş, un alt om implicat în operațiunea de salvare, spune că a fost alertat după ce o altă persoană a observat feribotul și a plecat spre locul accidentului.

„Din barcă sunt aruncate bărcuțe de salvare, cele portocalii, știți, în care intră oamenii. Fırat abi le-a văzut și a plecat cu barca. Ne-a sunat și ne-a spus că se întâmplă așa ceva, să venim. Noi am ajuns. Dacă Paza de Coastă sau armata nu vede ce se întâmplă aici, înseamnă că există o problemă”, a povestit acesta.

„Avem două persoane dispărute acolo”

În timp ce operațiunea continua pe mare, în port rudele pasagerilor așteptau vești despre cei care nu fuseseră găsiți.

Unul dintre oamenii care își așteptau apropiații spune că în cazul familiei sale două persoane erau încă dispărute.

„Acolo avem două persoane dispărute, Mahmut Demir și Mustafa Demir. Oamenii sunt distruși de dimineață. Tatăl de acolo este în suferință, frații noștri de aici își așteaptă frații cu durere. Măcar dacă ar ieși un oficial să spună: «Au fost găsite trupurile neînsuflețite ale fratelui meu, veniți să le luați». Măcar să știm asta. Doar un prieten de-al nostru a ieșit și el a spus: «Suntem distruși, nimeni nu ne-a ajutat în niciun fel». Prietenul care știa să înoate a înotat și a venit, iar cei care nu știau să înoate au rămas blocați acolo”, a declarat bărbatul, măturând, în continuarea marea cu privirea.