La G20, SUA şi UE dau piept cu puterile emergente

FP România nr. 9. În prim-plan, summitul G20 de la Londra, din 1-2 aprilie, urmăreşte atenuarea crizei economice globale prin acţiuni economice executate în comun sau măcar coordonat. În fundal este însă consacrată ascensiunea unor noi puteri economice, deci şi politice, în sistemul internaţional. G8 se extinde spre G20? Cum îşi pot SUA şi UE menţine statutul internaţional pe fondul ascensiunii puterilor emergente, care nici nu

NOUA DEZORDINE GLOBALĂ

Interviu FP ROMÂNIA cu ThomasWright şi StephenM.Walt

Criza economică mondializată, care aduce prima scădere a PIB-ului global din vremuri uitate, a demonstrat că nu doar schimbarea climatică este “o problemă multipolară care cere soluţii multipolare”. Ideea iniţială că economiile emergente ar fi deja “decuplate” a fost contrazisă.

Economiile emergente au încă nevoie de economiile industrializate - ca şi invers. Pe termen mai lung, puterile tradiţionale sunt însă provocate de puterile emergente.Reuniunea de urgenţă a unui summit G20 la Washington, în noiembrie, a multiplicat cererile pentru o nouă guvernanţă globală; summitul de la Londra, din aprilie, indică amploarea extinderii G8.

Se pomeneşte un Bretton Woods II, dar sunt presiuni tot mai puternice şi asupra uşii Consiliului de Securitate. Cum îşi pot SUA sauUE menţine statutul internaţional pe fondul ascensiunii unor noi puteri? Vin acestea cu idei economice sau politice noi sau vor adera la sistemul de norme euro-atlantice?

FP ROMÂNIA: Care este impactul recesiunii economice asupra abilităţii statelor industrializate de a menţine actuala ordine globală? Invers, care este impactul crizei globale asupra puterilor emergente?

Thomas Wright: Criza financiară va avea două efecte simultane: o creştere a cererii de bunuri publice internaţionale, complementar cu o scădere a ofertei, de fapt a capacităţii marilor puteri de a oferi societăţii statelor bunuri publice internaţionale.

Marile puteri precum Statele Unite au astăzi o capacitate mult mai redusă de salvare economică a celorlalte state, aşa cum s-a întâmplat în anii '90, în timpul crizei financiare din Mexic şi totodată un potenţial mult mai redus de a desfăşura intervenţii militare similare celor din Kosovo sau Irak. Pe de altă parte, nevoia unor acţiuni concertate ale marilor puteri este din ce în ce mai mare.

Dacă anul acesta ne vom confrunta cu un colaps financiar în Mexic, în Egipt sau în altă ţară importantă, sau cu o criză umanitară, nu numai că acestea vor reprezenta un test major pentru cele mai importante state industrializate, însă pe fond va fi un test general pentru ordinea internaţională.

Modul în care vom răspunde acestor teste majore ar putea defini următorii 10 ani. Statele emergente vor fi cu siguranţă afectate de criza economică. Întrebarea cea mai importantă este, însă, legată de consecinţele politice induse de aceasta. {tim deja cum vor reacţiona cele mai importante state industrializate. SUA, Europa Occidentală şi Japonia vor rămâne democratice. Nu ştim, însă, cum vor reacţiona puterile emergente, în special China şi India.

Probabilcă sistemele lor politice sunt suficient de elastice, de flexibile, dar nu este exclus să se confrunte cu ample deficite de legitimitate care ar putea împinge regimurile politice din aceste state să adopte politici beligerante şI naţionaliste. Aceasta este marea necunoscută care ne va ajuta să răspundem la întrebarea dacă cea mai gravă criză economică de laMarea Recesiune anunţă o epocă de tulburări geopolitice.

StephenM.Walt: În măsura în care există o ordine globală, recesiunea economică va afecta capacitatea marilor puteri de a o modela şi menţine. Fiecare stat va fi preocupat în mare parte de îmbunătăţirea propriilor condiţii economice, iar marile puteri vor avea o capacitate mult mai redusă de a furniza bunuri publice globale. Este mult mai dificil să conservi relaţii de cooperareîntre marile puteri industriale atunci când ele sunt lovite de o criză economică de o asemenea anvergură.

FP ROMÂNIA: Ce fel de schimbări sunt necesare pentru ajustarea sistemului financiar internaţional creat la mijlocul secolului 20 la realităţile secolului 21? Este un imperativ integrarea puterilor emergente într-un nou sistem de guvernanţă globală? Se cere şi modificarea Consiliului de Securitate?

Thomas Wright: Numeroşi liberal-internaţ ionalişti cred în necesitatea restructurării instituţiilor internaţionale în baza argumentului că acestea ar trebui să reflecte lumea de azi şi nu realităţile de putere ale anilor 40. Însă, în opinia mea, cred că ar fi o greşeală.

Deşi, în sine, integrarea puterilor emergenteeste un obiectiv lăudabil, interesul nostru prioritar ar trebui să vizeze consolidarea capitalului internaţional de cooperare în scopul soluţionării unor probleme reale. Aici este urgenţa.

Dacă ar fi să transformăm pur şi simplu G8 în G20 sau să extindem numărul membrilor permanenţi din Consiliul de Securitate, este foarte posibil să asistăm la un blocaj şi mai profund, ceea nu ar face decât să ne deturneze de la misiunea noastră principală.

Pentru cei care sunt mai optimişti, le sugerez săanalizeze comportamentul recent al Africii de Sud în perioada în care a făcut parte din Consiliul de Securitate.

În consecinţă, trebuie să ne focalizăm atenţia pe necesitatea creării unor mecanisme multilaterale ca parte a unei strategii pragmatice orientate înspre soluţionarea problemelor şi mai ales să consolidăm capitalul şi reţelele internaţionale de cooperare.

Trebuie să facem toate aceste lucruri în condiţiile în care cel mai mare pericol pe care trebuie să îl înfruntăm astăzi este declinul unei ordini internaţionale bazate pe cooperare şi emergenţa unei logici competitive de tipul îmbogă-ţeşte-te pe seama aproapelui.

Uneori asta poate însemna să implicăm noi state; alteori am putea să fim nevoiţi să acţionăm în grupuri mai mici de state care împărtăşesc interese comune (coaliţii de state likeminded). Trebuie să fim pragmatici şi creativi în abordarea noastră şi să utiliză m tot ceea ce ar putea funcţiona.

Stephen M. Walt: Structura instituţională creată în 1945 a evoluat permanent şi va continua să se diversifice. Crearea OMC, extinderea G8 până la nivelul de G20, toate sunt semne de continuă adaptare, iar recenta criză economică va încuraja reforme suplimentare.

Totuşi, reformarea Consiliului de Securitateeste o altă problemă, pentru că scopul său este acela de a răspunde ameninţărilor la adresa păcii şi securităţii internaţionale, şi nu de a gestiona economia globală.

Extinderea grupului celor 5 membri permanenţi cu drept de veto va consolida legitimitatea şi eficienţa Consiliului de Securitate. Însă, pe fond, este imposibil de ajuns la un consens asupra statelor care ar trebui să devină membre cu drept de veto în Consiliul de Securitate.

FP ROMÂNIA: În ce fel reinventează ascensiunea puterilor emergente sistemul internaţional economic şi politic? Ce modele economice sau idei politice aduc lumii noile mari puteri, acum doar emergente?

[…]


FP ROMÂNIA: Se spune tot mai insistent că ne îndreptăm spre o lume post-americană, caracterizată de ridicarea restului. Ce poate face Vestul pentru a gestiona ridicarea statelor BRIC. Ce pot face SUA pentru a convinge puterile emergente să intre în sistemul de norme euro-atlantice. Ce se poate face pentru transformarea acestora în acţionari responsabili ai sistemului, şi nu în puteri revoluţionare.

[…]


FP ROMÂNIA: Care este cel mai elocvent precedent istoric care poate ghida o Americă nevoită să se adapteze unui sistem multipolar. Un sistem internaţional centrat pe SUA de tip bismarckian?

[…]


Viitorul Uniunii Europene

Care este rolul UE în noua ordine mondială, multipolară, a secolului 21? Care sunt slăbiciunile geopolitice ale proiectului UE?

Thomas Wright: Este neclar şi depinde în mare măsură de opţiunile politice ale europenilor. Pe de o parte, puterea migrează spre Est. Pe de altă parte, o Europă unită reprezintă cel mai bun partener posibil al Americii în confruntarea cu ameninţările, provocările şI oportunităţile lumii de azi.

Teama mea este că statele europene vor prefera în ultimă instanţă să acţioneze ca unităţi independente, mai degrabă decât ca un întreg/ansamblu coerent şi vor refuza să-şi asume sacrificiile necesare pentru a acţiona unitar (pe o singură voce) atunci când contează cu adevărat. Dacă acest lucru se va întâmpla, Europa ar putea să devină din ce în ce mai irelevantă în spaţiul politicii internaţionale.

Stephen M. Walt: UE va juca un rol economic important şi a fost un instrument util în extinderea şi consolidarea instituţiilor democratice în Europa Centrală şi de Est. Însă UE nu este un actor coerent şi unificat; nu vorbeşte pe o singură voce în probleme cheie de politică externă sau de apărare. Naţionalismul rămâne o forţă puternică în Europa. Ultimele evoluţii au arătat că proiectul comunitar nu-şI poate continua extinderea fără a-şi pierde şi mai mult din coerenţă şi unitate.

Interviurile complete pot fi citite în ediţia nr. 9 a revistei FP România, aflată, din 9 martie, la toate standurile din ţară.

Thomas Wright este director de studii la The ChicagoCouncilonGlobal Affairs.Stephen M. Walt este profesor de relaţii internaţionale la John F. Kennedy School of Government, Harvard University. Interviuri realizate de OctavianManea, jurnalist.