După Bucureşti, vom avea un alt NATO

În jur de 50 de şefi de stat şi de guvern vor trasa, în aprilie, noile politici ale Alianţei Nord-Atlantice pentru următorii ani Capitala României a intrat în febra pregătirilor

În jur de 50 de şefi de stat şi de guvern vor trasa, în aprilie, noile politici ale Alianţei Nord-Atlantice pentru următorii ani

Capitala României a intrat în febra pregătirilor pentru găzduirea, în perioada 2-4 aprilie, a "celui mai mare summit NATO organizat vreodată". Definiţia îi aparţine chiar secretarului general al Alianţei, Jaap de Hoop Scheffer, care s-a declarat convins că summitul va fi un succes mai ales sub aspect organizatoric.

Bucureştiul este după Praga, în 2002, şi Riga, în 2006, a treia capitală a unei ţări din fostul bloc comunist care găzduieşte un summit NATO. Conform previziunilor, reuniunea celor 26 de state membre ale Alianţei se va bucura de o participare-record. Vor fi prezenţi peste 6.500 de invitaţi şi 3.500 de jurnalişti. Sunt aşteptaţi aproximativ 50 de şefi de stat şi de guvern, printre care preşedintele american, George W. Bush, şi, cu semnul întrebării, liderul de la Kremlin, Vladimir Putin. Ambiţiile sunt însă mari nu numai pe plan organizatoric.

Cinci teme majore

Alianţa şi-a propus să treacă cinci teme majore pe agenda summitului de la Bucureşti. În primul rând, se doreşte trasarea unei strategii pentru viitor în Afganistan, cu o prezenţă NATO "robustă", o instruire mai bună a armatei afgane şi o colaborare mai bună cu organizaţiile internaţionale.

Kurt Volker, asistent adjunct principal al secretarului american de stat, a declarat că Afganistanul este primul exemplu al rolului pe care NATO trebuie să îl joace cu succes în domeniul securităţii, întrucât "securitatea societăţilor noastre depinde de ceea ce facem în Afganistan". În al doilea rând, Alianţa are nevoie de o viziune clară pentru viitorul Balcanilor, cu un Kosovo stabil şi un angajament sporit faţă de Bosnia-Herţegovina, Muntenegru şi Serbia.

Extinderea nu se opreşte

Indiferent dacă la Bucureşti se va face sau nu vreo invitaţie de aderare, cei 26 de lideri sunt decişi să ajungă la un acord asupra "etapei următoare de extindere" şi a valorificării parteneriatelor NATO pe glob. "Privim înainte şi vedem că misiunea de a construi o Europă întreagă, liberă şi paşnică nu este încheiată.

Avem Balcanii, Ucraina, avem Georgia, Belarus, unde este dictatură, şi considerăm că trebuie să continuăm să construim societăţi mai puternice în Europa", a mai precizat Volker, precizând că fiecare nou membru face alianţa mai puternică. Şi, nu în ultimul rând, se simte nevoia transmiterii unui mesaj ferm că Alianţa Nord-Atlantică este pregătită să facă faţă noilor provocări: apărarea antirachetă, securitatea energetică şi apărarea împotriva atacurilor cibernetice.

Bilaterale peste bilaterale

În calitate de gazde, preşedintele Traian Băsescu şi premierul Călin Popescu-Tăriceanu vor avea numeroase întâlniri bilaterale cu şefii de stat şi de guvern. Datele şi locaţiile exacte ale întrevederilor bilaterale, precum şi numărul final al acestora urmează să fie stabilite în săptămânile următoare, dar, cu siguranţă, agenda oficialilor români va fi una foarte consistentă.

Potrivit agenţiei "Mediafax", care citează surse oficiale, cei doi oficiali români se vor întâlni cu preşedintele american George W. Bush. Condiţiile în care se vor desfăşura întâlnirile nu au fost încă stabilite, cert este faptul că liderul de la Casa Albă va fi însoţit la Bucureşti de secretarul de stat, Condoleezza Rice, şi de şeful Pentagonului, Robert Gates.

De asemenea, Băsescu şi Tăriceanu au programate bilaterale cu cancelarul german, Angela Merkel, care va veni împreună cu ministrul de externe, Frank-Walter Steinmeier, şi cu Franz Josef Jung, ministrul apărării. Alte întrevederi importante sunt cele cu premierul britanic, Gordon Brown, şi cu preşedintele afgan, Hamid Karzai.

Potrivit programului nedefinitivat, preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, s-ar putea întâlni cu omologul său român. Summitul ar putea constitui un prilej pentru o întrevedere la nivel de şefi de stat România-Republica Moldova. Deocamdată, cert este doar faptul că preşedintele Vladimir Voronin va veni însoţit de ministrul de externe, Andrei Stratan, şi de ministrul apărării, Vitalie Mihai Vrabie.

Delegaţia americană, cea mai numeroasă

Startul pregătirilor pentru summit a fost dat încă din aprilie anul trecut. 3.000 de oficiali şi 3.500 de jurnalişti sunt aşteptaţi să sosească din cele 26 de state membre ale Alianţei, cât şi din cele 23 de ţări care fac parte din Parteneriatul pentru Pace.

Preşedintele George W. Bush va avea cea mai numeroasă delegaţie - aproximativ 1.500 de oameni, delegaţia Germaniei va număra în jur de 100 de persoane, cea britanică - 80, iar cea spaniolă - 60. Dacă se va decide să vină, preşedintele rus, Vladimir Putin, va fi însoţit de circa 250 de persoane.

14 hoteluri de 4 şi 5 stele îşi vor deschide uşile pentru oficialii NATO, iar 490 de maşini vor fi puse, gratuit, la dispoziţia delegaţiilor ce vor fi prezente la Bucureşti. Mulţi dintre oficiali vor fi însoţiţi la summit şi de soţii, cărora li s-a pregătit un program special.

Fuga din calea aglomeraţiei

Mulţi locuitori ai Bucureştiului văd summitul mai degrabă ca pe o povară, care va da peste cap un oraş şi aşa supraaglomerat şi cu o circulaţie infernală. Bucureştenii vor să plece din oraş ca să scape de nebunia evenimentului. Câteva agenţii de turism s-au gândit să profite de prilej şi oferă pachete turistice pentru cei care nu vor să stea în Capitală în acea perioadă.

Subsecretarul de stat Jan Gavrilă îi sfătuieşte însă pe locuitorii Bucureştiului să nu plece, deoarece se vor organiza şi manifestări culturale. "Nu intenţionăm să izolăm oraşul. Bucureştiul este un oraş viu şi trebuie să rămână aşa şi pe perioada desfăşurării summitului", a precizat oficialul MAE. Autorităţile au discutat în acest sens cu firme de turism, cărora "le-au sugerat" activităţi care să fie folositoare deopotrivă pentru bucureşteni şi pentru ele.

Noile provocări impun reconfigurarea

Misiunea din Afganistan, cea mai importantă derulată de NATO în prezent, a arătat cât de adânci sunt neînţelegerile dintre aliaţi. Disputele se înscriu însă într-un model care s-a repetat de nenumărate ori, atât în perioada Războiului Rece, cât şi după prăbuşirea sistemelor comuniste din Europa de Est. Toţi îşi dau seama de pericolele şi provocările cu care se confruntă Alianţa, dar le percep oarecum diferit şi, în consecinţă, participă la acţiunile comune în funcţie de propriile interese.

Securitatea SUA, legată de cea a Europei

După sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, Washingtonul nu avea niciun plan pentru o cooperare militară strânsă cu Vechiul Continent. Cu ameninţarea sovietică în coastă, câteva ţări europene au făcut o încercare firavă de creare a unei alianţe.

Abia blocada sovietică asupra Berlinului a arătat Statelor Unite că securitatea lor este legată de cea a Europei. Pentru a-i ajuta pe berlinezi să reziste, forţele aeriene aliate au efectuat 277.000 de misiuni şi au livrat 2,3 milioane de tone de provizii. Americanii au efectuat circa 75 la sută din aceste misiuni.

Lecţiile trecutului

Există mitul că, în timpul Războiului Rece, membrii alianţei au acţionat la unison. Faptele demonstrează însă contrariul. În 1956, britanicii au folosit echipamente destinate misiunilor NATO pentru a invada Egiptul, în criza Canalului de Suez.

Istoricul Walter LaFeber notează că decizia Washingtonului de a rezolva singur o altă criză, cea a rachetelor din Cuba, le-a lăsat europenilor impresia că sunt nişte sateliţi ai americanilor în cadrul alianţei, şi nu nişte parteneri cu drepturi egale.

Controversele din jurul misiunii afgane seamănă izbitor cu cele din timpul conflictelor din Balcani din anii '90, care au culminat cu ordinul dat de generalul american Wesley Clark britanicului Michael Jackson de a nu lăsa aeroportul din Priştina pe mâna ruşilor.

"Nu am să pornesc cel de-al treilea război mondial pentru tine", a replicat generalul britanic. Câteva ore mai târziu, Washingtonul şi Londra au ajuns la concluzia că unitatea NATO este mai importantă decât un aeroport. Numai că disputele interne au prelungit un conflict prevăzut a dura câteva zile la câteva luni şi au instituit o pace "aproape pierdută", după cum apreciază Alan W. Dowd, de la Institutul Sagamore. Or, misiunea din Afganistan este o dovadă a faptului că aliaţii nu au învăţat nimic din lecţiile trecutului.

Pericolele unei lumi nesigure

Preocupaţi de faptul că NATO riscă să îşi piardă credibilitatea, cinci foşti oficiali militari propun o reformă profundă care să aducă o organizaţie "uşor îmbătrânită" în secolul al XXI-lea. Generalul John Şalikaşvili, fost comandant al trupelor alianţei în Europa, generalul Klaus Naumann, fost preşedinte al Comitetului Militar al NATO, generalul Henk van den Breemen, fost şef al Statului Major al armatei olandeze, amiralul francez Jacques Lanxade şi Lordul Peter Inge, fost şef al Forţelor Armate Britanice, şi-au expus ideile într-un document prezentat deja liderilor NATO şi care va fi discutat şi la Bucureşti. "Towards a Grand Strategy for an Uncertain World" vizează o schimbare majoră a organizaţiei, precum şi o regândire a cooperării dintre NATO, Statele Unite şi Uniunea Europeană, în vederea contracarării ameninţărilor teroriste şi militare.

Protejarea surselor energetice

Cei cinci nu au trecut cu vederea nici securitatea energetică, un subiect la ordinea zilei. Astfel, se menţionează că Uniunea Europeană nu acordă destulă atenţie protejării surselor energetice şi conductelor de transport. Cum UE nu are nici capacitatea de a asigura o asemenea protecţie, este sugerată implicarea NATO în acest proces, idee tot mai vehiculată în ultimul timp şi în alte cercuri.

Spre deosebire de SUA, Europa este dependentă energetic de Rusia şi, prin ricoşeu, este vulnerabilă la orice fel de schimbări care se produc la Moscova. Indiferent însă de aceste evoluţii, Occidentul trebuie să îşi menţină parteneriatul cu Rusia şi să ţină cont şi de interesele sale în zona securităţii.

Atacuri nucleare preventive

Autorii propun renunţarea la luarea unor decizii importante prin consens pentru a evita riscul unor vetouri. În plus, această modificare ar facilita luarea unor decizii rapide, în cazuri de criză. Tot legat de astfel de situaţii, generalii pledează pentru acţiuni militare fără consultarea Naţiunilor Unite, dacă se consideră că o intervenţie rapidă ar proteja un număr mare de oameni.

"Considerăm că folosirea forţei este legitimă, chiar dacă nu este timp pentru a consulta Consiliul de Securitate al ONU, sau dacă acesta se dovedeşte incapabil să ia o decizie într-un timp scurt", se arată în document. O propunere care nemulţumeşte cu siguranţă mai multe ţări, şi în special Germania, este renunţarea la aşa-numitele "caveat" (limite pe care fiecare ţară le impune folosirii propriilor contingente).

Dar poate cea mai îndrăzneaţă idee este cea conform căreia Alianţa Nord-Atlantică trebuie să fie pregătită să lanseze atacuri nucleare preventive pentru a contracara folosirea armelor de distrugere în masă de către ţările inamice.

Cooperarea NATO-UE, vitală

Multe ţări europene au capacităţi militare inadecvate. Pe de altă parte, NATO în ansamblul ei nu dispune de capacităţi nonmilitare. "Prăpastia" care a existat încă de la început între sistemul american de apărare şi cele europene se menţine.

Ea nu este rezultatul unor diferenţe în plan tehnologic, ci are legătură cu bugetele alocate de europeni pentru apărare. Câteva ţări, dintre care se detaşează Germania, nu respectă cerinţa NATO de a direcţiona 2% din PIB către apărare.

În aceste condiţii, autorii raportului propun o cooperare militară amplă între alianţa transatlantică şi UE, iniţiativă împărtăşită şi de secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer. Acesta a declarat, în cadrul Forumului pe probleme de securitate de la Bruxelles, că este vital ca NATO şi UE să aibă acces egal la forţele militare ale ţărilor membre, dintre care mai mult de 20 aparţin ambelor organizaţii.