Dacă nu se încheie curând, războiul din Iran ar putea duce la o săptămână de lucru de patru zile și la recesiune

Pandemia de COVID-19 a adus munca hibridă. Războiul din Iran ar putea deschide calea către un weekend de trei zile — iar, de această dată, experții cred că schimbarea ar putea deveni permanentă.

Săptămâna de lucru de patru zile, inițiată în Asia, tendința se extinde treptat la nivel global

Pe măsură ce țări precum Sri Lanka, Philippines și Pakistan adoptă săptămâna de lucru de patru zile, în contextul conflictului din Orientul Mijlociu, specialiștii spun că lumea se află mai aproape ca niciodată de un program de lucru redus pe termen lung.

Inițiată în Asia, tendința se extinde treptat la nivel global. Guverne importante reintroduc măsuri prin care angajații sunt încurajați sau obligați să lucreze de acasă, în încercarea de a economisi combustibil și de a face față unei crize energetice provocate de perturbarea livrărilor de petrol prin Strâmtoarea Ormuz.

Ceea ce a început ca o măsură de urgență în economiile emergente capătă acum amploare globală — o evoluție care amintește de perioada pandemiei, când schimbările considerate temporare au devenit permanente. Munca hibridă nu a dispărut odată cu redeschiderea birourilor, ci a redefinit modul în care oamenii lucrează.

Experții sugerează că un scenariu similar ar putea avea loc în cazul săptămânii de lucru de patru zile. Totuși, impactul nu va fi uniform. Pentru angajații care nu pot lucra de la distanță — șoferi, lucrători în retail sau în servicii — adaptarea ar putea aduce dificultăți suplimentare.

O schimbare rapidă în Occident?

Deși în țări precum Marea Britanie și Australia angajații sunt încurajați să lucreze de acasă, profesorul Wladislaw Rivkin, specialist în comportament organizațional la Trinity Business School, afirmă că o tranziție rapidă către un weekend de trei zile la nivel global rămâne puțin probabilă.

Potrivit acestuia, reorganizarea structurală a modului de lucru este mult mai complexă decât trecerea temporară la telemuncă. Creșterea actuală a costurilor cu combustibilul este considerată, cel mai probabil, un fenomen temporar.

La rândul său, profesoara Roberta Aguzzoli de la Durham University Business School consideră că, deși Occidentul ar putea adopta săptămâni de lucru mai scurte pentru a reduce consumul de energie, infrastructura mai bine dezvoltată — în special transportul public — diminuează necesitatea unor astfel de măsuri drastice.

În schimb, în economiile emergente, unde dependența de combustibili și vulnerabilitatea la fluctuațiile de preț sunt mai ridicate, o astfel de tranziție ar putea deveni mai rapid norma.

Totuși, există un factor decisiv: milioane de angajați sunt pe cale să demonstreze că pot menține productivitatea într-un interval de patru zile. Acest experiment ar putea reprezenta punctul de cotitură pentru adoptarea pe scară largă a modelului.

Un experiment cu efecte globale

Rămâne de văzut dacă săptămâna de lucru redusă, introdusă ca măsură de urgență în Asia, va avea același impact de durată ca munca la distanță în timpul pandemiei. Însă experiența arată că, odată ce angajații se obișnuiesc cu mai multă flexibilitate, revenirea la vechiul sistem devine dificilă.

William Self, strateg în domeniul forței de muncă la Mercer, afirmă că schimbările majore nu sunt întotdeauna planificate, ci impuse de crize. Dacă experimentul funcționează, angajatorii vor trebui să justifice revenirea la modelul anterior.

În opinia sa, contextul actual este diferit deoarece converg mai mulți factori: implicarea guvernelor, adoptarea de către companii, presiunea costului vieții și transformările aduse de inteligența artificială asupra productivității.

Potrivit Chartered Institute of Personnel and Development, există deja o tendință globală de testare a săptămânii de lucru de patru zile, iar rezultatele preliminare sunt încurajatoare.

Cu toate acestea, tranziția este încă într-un stadiu incipient, iar impactul pe termen lung asupra performanței rămâne în evaluare.

Cine rămâne în urmă

Deși atractivă pentru angajații din birouri, săptămâna de lucru de patru zile ridică probleme semnificative pentru alte categorii profesionale.

Pentru lucrătorii din domenii precum transportul, construcțiile sau îngrijirea, reducerea numărului de zile nu înseamnă neapărat mai mult timp liber, ci o intensificare a muncii, oboseală crescută și riscuri mai mari de accidente.

În plus, pentru cei cu venituri reduse, comprimarea programului ar putea duce la scăderi salariale.

Experții avertizează că, deși această schimbare ar putea reduce unele diferențe — precum decalajul de gen —, ea riscă să adâncească inegalitățile între lucrătorii calificați și cei necalificați.

Mai mult, diferențele între profesii ar putea genera tensiuni în interiorul organizațiilor. De exemplu, dacă personalul administrativ beneficiază de un program redus, în timp ce personalul medical rămâne la un program complet, pot apărea frustrări și dezechilibre.

În loc să uniformizeze condițiile de muncă, implementarea inegală a unei săptămâni de lucru de patru zile ar putea face anumite profesii — în special cele solicitante fizic — și mai puțin atractive și mai dificil de susținut pe termen lung.

SUA, amenințate de recesiune

Economia Statelor Unite rezistă, deocamdată, presiunii generate de creșterea abruptă a prețului petrolului, însă semnalele de alarmă se înmulțesc pe piețele financiare.

Închiderea de către Iran a unei rute esențiale pentru exportul de petrol a perturbat fluxurile globale de țiței, ceea ce a dus la scumpiri semnificative — de la carburanți până la bilete de avion.

Un sondaj realizat în această săptămână indică faptul că impactul economic al conflictului ar putea rămâne limitat, atâta timp cât prețurile petrolului nu se mențin la niveluri ridicate pentru o perioadă îndelungată. Potrivit economiștilor chestionați de Wall Street Journal, o recesiune în SUA ar deveni probabilă dacă petrolul ar atinge aproximativ 138 de dolari pe baril și ar rămâne la acest nivel timp de circa trei luni.

Conflictul din Iran intră în a patra săptămână, iar prețul petrolului în SUA a urcat la aproximativ 95 de dolari pe baril, comparativ cu o medie de 65 de dolari în luna februarie.

„Dacă petrolul se menține peste 100 de dolari în următoarele trei luni, este foarte probabil să vedem condiții economice dificile în SUA”, a declarat Tim Rezvan, director executiv pentru cercetare în domeniul petrolului și gazelor la KeyBanc Capital Markets.

Acesta avertizează că, chiar dacă ostilitățile s-ar încheia în scurt timp, efectele prețurilor ridicate la energie ar putea avea consecințe de durată asupra economiei americane.

Estimările economiștilor privind durata necesară pentru ca prețurile ridicate ale petrolului să declanșeze o recesiune variază considerabil — de la patru până la 55 de săptămâni, cu o medie de aproximativ 14 săptămâni.

În ceea ce privește nivelul critic al prețului, opiniile diferă între 90 și 200 de dolari pe baril, însă media indică pragul de 138 de dolari.

Expertul în piețe energetice Dan Doyle atrage atenția că producția internă de petrol a SUA nu va fi suficientă pentru a compensa efectele crizei. „Cu cât conflictul durează mai mult, cu atât crește riscul unei recesiuni”, a afirmat acesta.

La rândul său, economistul Robert Fry estimează că un preț de 125 de dolari pe baril, menținut timp de opt săptămâni, ar putea împinge economia spre recesiune. El subliniază că prognoza sa depinde de redeschiderea Strâmtorii Ormuz pentru traficul petrolier până la jumătatea lunii aprilie. În caz contrar, avertizează Fry, prețurile ar putea crește semnificativ, iar scenariul recesiunii ar deveni mult mai probabil.

În prezent, probabilitatea unei recesiuni în SUA în următoarele 12 luni este estimată la 32%, în creștere față de 27% în ianuarie.

Pe fondul conflictului, traficul maritim prin Strâmtoarea Ormuz a scăzut cu aproximativ 95% față de nivelurile anterioare războiului, iar chiar și în cazul unei intervenții a marinei americane, reluarea fluxurilor ar rămâne limitată.

În același timp, escaladarea militară continuă: Israelul a atacat recent câmpul de gaze South Pars din Iran, iar Teheranul a ripostat lovind o instalație majoră de export de gaze din Qatar.

Cu toate acestea, unii experți consideră că intensificarea atacurilor ar putea determina părțile implicate să reevalueze riscurile și consecințele unui conflict de amploare.