Coruperea segmentului politic

Din motive electorale, guvernele făceau presiuni asupra băncilor să acorde împrumuturi tuturor, inclusiv unor imigranţi sosiţi de puţin timp în America.

Criza financiară, care împlineşte deja trei ani, are o rădăcină comună atât în Statele Unite, cât şi în Europa: se bazează pe coruperea segmentului politic. Dincolo de Ocean, este clar pentru toată lumea că Wall Street a devenit cel mai mare finanţator al campaniilor electorale americane. În acest mod, a dobândit puterea de a-şi dicta propriile regului Congresului.

De cealaltă parte, din motive electorale, guvernele au făcut presiuni asupra băncilor să acorde împrumuturi tuturor, inclusiv unor imigranţi sosiţi de puţin timp în America. A le permite acestor familii să achiziţioneze o casă şi să realizeze în doar câţiva ani strălucitorul „vis american" a reprezentat o prioritate pentru administraţia lui Bill Clinton, cât şi pentru cea a lui G.W. Bush. Nu conta dacă asta apăsa prea mult asupra activităţii bancare: era de ajuns ca bancherii să fie „convinşi", prin bonusuri fabuloase, (auto)acordate prin consimţământul venit din zona politică.

În Germania, guvernatorii landurilor au împins băncile şi casele de economii (unde sunt acţionari majoritari) să acorde împrumuturi avantajoase firmelor şi întreprinderilor din regiunea lor. Evident, tot din motive electorale.

A crede că situaţia de criză a fost produsă de un exces de piaţă, de finanţe, de globalizare ar reprezenta o inepţie susţinută de cei care au interesul să evite accentul pus pe responsabilitatea segmentului politic. Dimpotrivă, este chiar globalizarea care astăzi permite Europei să-şi reia creşterea economică. În puţini ani, datorită deschiderii către piaţa unor ţări emergente, motorul economiei mondiale s-a mişcat. Astăzi, creşterea economică nu mai vine dinspre SUA, ci dinspre India, Brazilia ori China, marile pieţe de desfacere pentru firmele europene.

În SUA, reforma pieţelor financiare aprobată luna trecută ar putea reduce probabilitatea unor noi crize, împiedicând băncile să-şi mai asume riscuri excesive. Dar acea lege dictează doar principii generale: pentru a înţelege cât de eficace va fi ea este nevoie de reactualizarea unor regulamente asupra cărora se dă deja o bătălie dură. O schimbare importantă a reprezentat-o nominalizarea lui Mary Schapiro la cârma Securities and Exchange Commission (SEC). A devenit una dintre cele mai temute persoane ale finanţei americane, dar a reabilitat SEC, a cărei supunere faţă de segmentul politic a însemnat o altă cauză a crizei.