Cooperarea BRICS accelerează. Ce înseamnă asta pentru SUA și ce arme de contracarare are Washingtonul

Atunci când liderii grupului BRICS al marilor economii emergente - Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud - se vor întâlni la Johannesburg timp de două zile, începând cu 22 august 2023, factorii de decizie politică externă de la Washington vor asculta, fără îndoială, cu atenție.

În ultimii ani, grupul BRICS a contestat unele principii-cheie ale conducerii globale a SUA. Pe frontul diplomatic, a subminat strategia Casei Albe privind Ucraina prin contracararea utilizării de către Occident a sancțiunilor împotriva Rusiei. Pe plan economic, a încercat să reducă dominația SUA prin slăbirea rolului dolarului ca monedă implicită la nivel mondial, scriu mai mulți analiști de politică externă în theconversation.com.

Iar acum grupul caută să se extindă, având 23 de candidați oficiali. O astfel de mișcare - mai ales dacă BRICS acceptă Iranul, Cuba sau Venezuela - ar consolida probabil poziționarea antiamericană a grupului.

BRICS ar putea avea nevoie în curând de un acronim mult mai lung

23 de națiuni și teritorii au fost identificate ca fiind candidați oficiali pentru a se alătura celor cinci membri actuali ai BRICS.

Deci, la ce se poate aștepta Washingtonul și cum poate răspunde?

Echipa de cercetare de la Universitatea Tufts a lucrat la un proiect multianual intitulat "Rising Power Alliances", care a analizat evoluția BRICS și relația grupului cu SUA. S-a constatat că portretizarea obișnuită a BRICS ca fiind un grup dominat de China, care urmărește în principal agende antiamericane, este deplasată.

Mai degrabă, țările BRICS se concentrează în jurul unor interese comune de dezvoltare și în căutarea unei ordini mondiale multipolare în care să nu domine o singură putere. Cu toate acestea, consolidarea BRICS a transformat grupul într-o puternică forță de negociere care sfidează acum obiectivele geopolitice și economice ale Washingtonului. Ignorarea BRICS ca forță politică majoră - ceea ce SUA a fost înclinată să facă în trecut - nu mai este o opțiune.

La începutul cooperării BRIC în 2008 - înainte ca Africa de Sud să se alăture în 2010, adăugând un "S" - membrii erau conștienți de faptul că existența grupului ar putea duce la tensiuni cu factorii de decizie politică care considerau SUA ca fiind "națiunea indispensabilă" a lumii.

După cum a observat la vremea respectivă fostul ministru de externe al Braziliei, Celso Amorim, "ar trebui să promovăm o ordine mondială mai democratică prin asigurarea unei participări cât mai depline a țărilor în curs de dezvoltare în cadrul organismelor de luare a deciziilor". El vedea țările BRIC "ca pe o punte de legătură între țările industrializate și cele în curs de dezvoltare pentru o dezvoltare durabilă și o politică economică internațională mai echilibrată".

Deși astfel de realinieri ar dilua cu siguranță puterea SUA, BRIC s-a abținut în mod explicit de la o retorică antiamericană.

După summitul BRIC din 2009, ministerul chinez de externe a clarificat că cooperarea BRIC nu ar trebui să fie „îndreptată împotriva unei terțe părți”. Secretarul indian de externe Shivshankar Menon a confirmat deja că America nu va ataca BRIC și a respins direct eforturile Chinei și Rusiei de a slăbi dominația dolarului.

Mai degrabă, noua entitate a completat eforturile existente în direcția multipolarității – inclusiv cooperarea China-Rusia și dialogul trilateral India, Brazilia și Africa de Sud. BRIC nu numai că a fost conceput ca un forum pentru idei, mai degrabă decât ideologii, dar și-a planificat să rămână deschis și transparent.

Alinierea BRICS și tensiuni cu SUA

Astăzi, BRICS este un grup care reprezintă 41% din populația lumii, 31,5% din produsul intern brut global și 16% din comerțul global. Ca atare, are multă putere de negociere dacă țările acționează împreună – ceea ce fac din ce în ce mai mult.

 În timpul războiului din Ucraina, partenerii BRICS ai Moscovei au asigurat supraviețuirea economică și diplomatică a Rusiei în fața încercărilor occidentale de a izola Moscova. Brazilia, India, China și Africa de Sud s-au implicat cu Rusia în 166 de evenimente BRICS în 2022. Iar unii membri au devenit piețe de export cruciale pentru Rusia.

Dezvoltarea politică a grupului – prin care a adăugat continuu noi domenii de cooperare și „organisme” suplimentare – este impresionantă, având în vedere diferențele mari dintre membrii săi.

Experții citați au conceput un indice de convergență BRICS pentru a măsura modul în care statele BRICS au converjat în jurul a 47 de politici specifice între 2009 și 2021, de la economie și securitate până la dezvoltare durabilă. Aceștia au constatat o convergență și o cooperare din ce în ce mai aprofundate în aceste probleme și în special în ceea ce privește dezvoltarea industrială și finanțare.

Dar convergența BRICS nu duce neapărat la o tensiune mai mare cu Statele Unite. Datele constată o divergență limitată între politicile comune ale BRICS și cele ale SUA cu privire la o gamă largă de probleme. Cercetările noastre contrazic, de asemenea, argumentul că BRICS este condus de China. Într-adevăr, China nu a putut avansa unele propuneri politice cheie. De exemplu, la summitul BRICS din 2011, China a încercat să stabilească un acord de liber schimb BRICS, dar nu a putut obține sprijin din partea altor state. Și în ciuda diferitelor mecanisme de coordonare a comerțului din BRICS, comerțul total între BRICS rămâne scăzut – doar 6% din comerțul combinat al țărilor.

Cu toate acestea, există tensiuni între Statele Unite și BRICS, mai ales atunci când BRICS devine „ca bloc” și când sunt în joc interesele globale ale SUA. Punctul de cotitură a fost 2015, când BRICS a obținut o creștere instituțională majoră sub președinția Rusiei. Acest lucru a coincis cu Moscova și-a consolidat pivotul către China și BRICS în urma sancțiunilor occidentale privind anexarea Crimeei de către Rusia în 2014. Rusia era dornică să dezvolte alternative la mecanismele instituționale și de piață conduse de Occident de care nu mai putea beneficia.

Cercetările contrazic, de asemenea, argumentul că BRICS este condus de China. Într-adevăr, China nu a putut avansa unele propuneri politice cheie. De exemplu, de la summitul BRICS din 2011, China a încercat să stabilească un acord de liber schimb BRICS, dar nu a putut obține sprijin din partea altor state. Și în ciuda diferitelor mecanisme de coordonare a comerțului din BRICS, comerțul total între BRICS rămâne scăzut – doar 6% din comerțul combinat al țărilor.

Cu toate acestea, există tensiuni între Statele Unite și BRICS, mai ales atunci când BRICS devine „ca bloc” și când sunt în joc interesele globale ale SUA. Punctul de cotitură a fost 2015, când BRICS a obținut o creștere instituțională majoră sub președinția Rusiei. Acest lucru a coincis cu Moscova și-a consolidat pivotul către China și BRICS în urma sancțiunilor occidentale privind anexarea Crimeei de către Rusia în 2014. Rusia era dornică să dezvolte alternative la mecanismele instituționale și de piață conduse de Occident de care nu mai putea beneficia.

Până în prezent, politica SUA a ignorat în mare măsură BRICS ca entitate. Aparatul de elaborare a politicilor externe și de apărare al SUA este orientat regional. În ultimii 20 de ani, a evoluat din Orientul Mijlociu în Asia și, cel mai recent, în regiunea Indo-Pacific.

Când vine vorba de națiunile BRICS, Washingtonul s-a concentrat pe dezvoltarea relațiilor bilaterale cu Brazilia, India și Africa de Sud, gestionând în același timp tensiunile cu China și izolând Rusia. Provocarea pentru administrația Biden este să înțeleagă cum, ca grup, operațiunile și instituțiile BRICS afectează interesele globale ale SUA.

Între timp, extinderea BRICS ridică noi întrebări. Întrebată despre partenerii americani precum Algeria și Egiptul care doresc să se alăture BRICS, administrația Biden a explicat că nu le cere partenerilor să aleagă între Statele Unite și alte țări.

Dar cererea internațională de aderare la BRICS cere o reflecție mai profundă asupra modului în care Washington urmărește politica externă.

Elaborarea unei politici externe centrate pe BRICS este o oportunitate pentru Statele Unite de a inove în abordarea nevoilor de dezvoltare. În loc să împartă țările în democrații prietenoase și altele, o politică axată pe BRICS poate vedea administrația Biden să conducă în probleme de dezvoltare universală și să construiască relații strânse, orientate spre dezvoltare, care încurajează o mai bună aliniere între țările din Sudul Global și Statele Unite.

De asemenea, ar putea permite administrației Biden să aprofundeze cooperarea cu India, Brazilia, Africa de Sud și unii dintre noii candidați BRICS. Domeniile de atenție ar putea include probleme în care țările BRICS s-au luptat să își coordoneze politica, cum ar fi dezvoltarea și guvernarea AI, securitatea energetică și restricțiile globale privind armele chimice și biologice.

Dezvoltarea unei politici BRICS ar putea ajuta la reimaginarea politicii externe a SUA și ar putea asigura că Statele Unite sunt bine poziționate într-o lume multipolară.