Caucazul, Asia Centrală: o predictibilitate tristă

Un îngrijorător model de sisteme prezidenţiale cu partid unic, manipulare electorală de stat şi suprimare a societăţii civile face scrutinele prezidenţiale şi parlamentare din regiune

Un îngrijorător model de sisteme prezidenţiale cu partid unic, manipulare electorală de stat şi suprimare a societăţii civile face scrutinele prezidenţiale şi parlamentare din regiune foarte predictibile.

În toate cele trei ţări din Caucazul de Sud - Armenia, Azerbaidjan şi Georgia -, vor avea loc alegeri prezidenţiale în 2008, care vor aduce puţine sau niciun fel de surprize. La fel s-a \ntămplat deja \n decembrie în Uzbekistan şi Kîrgîzstan.

Acest lucru se datorează în mare parte unei neliniştitoare paradigme din regiune, conform căreia sistemele prezidenţiale cu partid unic influenţează alegerile parlamentare, cuplate cu manipularea procesului electoral de către stat şi suprimarea societăţii civile.

Între timp, observatorii străini ai alegerilor, ca Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), pierd teren în procesul de încurajare a unor alegeri "libere şi corecte".

Georgia

Alegerile prezidenţiale anticipate din Georgia, care au avut loc pe 5 ianuarie 2008, au fost, în mod neaşteptat, cerute de preşedintele în exerciţiu, Mihail Saakaşvili, în noiembrie şi aprobate de Parlament. Scrutinul se vrea o relegitimare a Mişcării Naţionale a lui Saakaşvili după ce guvernul său a acţionat stângaci împotriva protestelor populare, exagerând prin folosirea forţei şi acuzând Rusia de o posibilă încercare de lovitură de stat.

Totuşi, în ciuda de-zamăgirii opiniei publice faţă de Saakaşvili, niciun alt candidat nu a câştigat un suport covârşitor. În spatele lui Saakaşvili, sunt Levan Gachechiladze, candidatul "Consiliului Naţional", coaliţia de opoziţie formată din nouă partide, Davit Gamkrelidze, candidatul Noii Drepte, şi laburistul Şalva Natelaşvili.

Combinarea unui ciclu electoral scurt (40 de zile) cu lipsa unor mass-media independente nu permite un proces electoral corect. Dacă niciunul dintre candidaţi nu va câştiga jumătate din voturile exprimate, există posibilitatea organizării unui al doilea tur de scrutin între Saakaşvili şi unul dintre oponenţi, probabil Gachechiladze. În acest caz, dacă opoziţia se uneşte pentru a-l sprijini pe acest contra-candidat, ar putea să-l înfrângă pe Saakaşvili, dar a-cest lucru este puţin probabil.

Azerbaidjan

În Azerbaidjan, actualul preşedinte Ilham Aliyev are mari şanse de a fi reales la scrutinul din 15 octombrie 2008. El a fost ales, acum cinci ani, cu 76% din voturi pentru a-i succeda tatălui său. Aliyev va fi aproape sigur reales.

Datorită veniturilor sub-stanţiale din petrol şi modului său de guvernare autocratic, Partidul Noul Azerbaidjan controlează tot aparatul de stat. Clienţii săi loiali îi vor asigura patronului menţinerea la putere, chiar şi numai pentru a continua să tragă foloase de pe urma sistemului.

Mai mult, pentru mai bine de un deceniu, partidele de opoziţie nu au reuşit să se unească şi să susţină un oponent credibil, din cauza neîncrederii reciproce, a neînţelegerilor în privinţa strategiei şi din cauza ambiţiilor personale individuale.

Autorităţile azere au motiv să se teamă de proteste, date fiind valurile aparente de revoluţii din regiune (Georgia 2003, Ucraina 2004, Kîrgîzstan 2005), în care alegeri măsluite au scos masele în stradă şi au dus la sancţionarea celor răspunzători şi la convocarea de noi alegeri. Totuşi, guvernul Aliyev nu se sfieşte să folosească forţa pentru dispersarea protestatarilor, aşa cum a făcut-o după alegerile prezidenţiale din 2003 şi după cele paralamentare din 2005.

Armenia

În Armenia, preşedintele Robert Kocharian trage sforile pentru a-l impune pe prim-ministrul Serge Sargsyan ca succesor al său pentru alegerile din 19 februarie 2008. Kocharian şi Sargsyan provin amândoi din Nagorno Karabakh şi au luat parte la conflictul militar cu Azerbaidjanul la începutul anilor '90. Din 2000, Sargsyan a devenit un apropiat al preşedintelui şi un puternic ministru al Apărării.

Potrivit institutului de sondare a opiniei publice British ComRes, 67% din armeni sunt siguri că Sargsyan va câştiga.

Unii analişti consideră că rezultatul va depinde de ceea ce va decide să facă al doilea candidat ca popularitate, Raffi Hovannisian, a cărui candidatură a fost respinsă pe motiv că nu îndeplineşte cerinţa de a fi deţinut 10 ani cetăţenia armeană. Îl va susţine el pe fostul preşedinte Levon Ter-Petrossian, pe liderul partidului Orinats Yerkir, Artur Baghdasarian, pe fostul prim-ministru, şi preşedinte al Partidului Uniunii Naţionale Democratice, Vazgen Manukian sau va boicota alegerile? Dacă opoziţia s-ar uni şi l-ar susţine pe Ter-Petrossian, ar putea să reprezinte o formidabilă provocare pentru Sargsyan.

Totuşi, mulţi se întreabă dacă Ter-Petrossian reprezintă o alternativă la sistemul la a cărui constituire a contribuit parţial, în 1990. Şi, având în vedere puternica maşinărie politică ce îl susţine pe Kocharian, marcată de măsurile represive împotriva susţinătorilor lui Ter-Petrossian, este destul de probabil ca Sargsyan să fie noul preşedinte.

Prognoză de Stacy Closson, ISN Security Watch. Stacy Closson, PhD, este cercetătoare la Center for Security Studies şi face parte din reţeaua "Trans-Atlantic Post-Doc Fellowship for International Relations and Security".