Analiză Alegeri fără un câștigător clar în Israel. Cele patru scenarii care ar putea schimba jocul politic

Partidele din întreg spectrul politic israelian sărbătoresc, chiar dacă niciunul dintre blocuri nu are majoritatea necesară pentru a forma o coaliție fără a încălca promisiunile din campanie, majoritatea îndeamnă la răbdare până la numărarea voturilor finale.

Benjamin Netanyahu speră să rămână la putere Foto: EPA-EFE

Atât prim-ministrul Benjamin Netanyahu, cât și liderul partidului Yashar, Gadi Eisenkot, au ținut discursuri de sărbătoare după ce marți seara au fost anunțate rezultatele sondajelor la ieșirea de la urne, fiecare dintre ei promițând că va fi cel care va forma următorul guvern, chiar dacă sondajele indicau faptul că alegerile din acea zi se încheiaseră într-un impas.

Dacă niciunul dintre cele două blocuri politice nu obține cele 61 de mandate necesare pentru a forma o majoritate în parlament, Israelul ar putea intra într-o nouă rundă de negocieri pentru formarea guvernului.

Puține campanii electorale din istoria Israelului au fost la fel de polarizante ca cea din acest an. Scrutinul a reprezentat, totodată, un referendum asupra lecțiilor desprinse din atacul devastator lansat de militanții Hamas la 7 octombrie 2023. În ziua alegerilor, societatea israeliană pare la fel de divizată ca înainte.

Israelul pare, astfel, să se îndrepte către o nouă perioadă de incertitudine politică. Partidul Likud al lui Netanyahu pare să fi obținut un rezultat mai bun decât anticipau unele estimări, în pofida acuzațiilor potrivit cărora premierul nu ar fi făcut suficient pentru a preveni atacurile din 7 octombrie și a proceselor de corupție în care este judecat. Likud pare să fi depășit, de asemenea, partidul principalului său rival, Eisenkot.

Potrivit primelor proiecții ale postului israelian Channel 12, Likud ar urma să obțină 24 de mandate, comparativ cu cele 22 estimate pentru partidul lui Eisenkot. În ultimele săptămâni de campanie, sondajele de opinie îl plasaseră însă, în general, pe Eisenkot în fața lui Netanyahu în confruntările directe.

Cine va reuși să formeze următorul guvern?

Opoziția are motive să revendice un rezultat favorabil, dar principala întrebare rămâne fără răspuns: cine va reuși să formeze următorul guvern?

Lupta pentru putere ar putea continua între două tabere. De o parte se află blocul lui Netanyahu, format din Likud, partidele ultraortodoxe și formațiunile apropiate mișcării coloniștilor. De cealaltă parte se află alianța de opoziție condusă de Eisenkot, care reunește partide conservatoare, liberale și de stânga.

Partidele arabe, în special formațiunea islamistă Ra'am și lista comună de stânga, ar fi obținut rezultate mai bune decât se anticipa. Acestea nu și-au declarat sprijinul ferm pentru niciuna dintre tabere și ar putea ajunge să dețină un rol decisiv în negocierile pentru formarea guvernului.

Dacă niciunul dintre cele două blocuri nu obține cele 61 de mandate necesare pentru o majoritate în Knesset, parlamentul israelian cu 120 de membri, există mai multe scenarii posibile, scrie politico.eu.

Scenariul 1: Netanyahu atrage noi aliați

Benjamin Netanyahu ar putea încerca să formeze un nou guvern convingând unele partide din alianța opoziției să i se alăture.

O asemenea variantă nu este exclusă, întrucât anumite formațiuni din tabăra lui Eisenkot au mai multe puncte comune cu Netanyahu decât cu unii dintre actualii lor parteneri.

Printre acestea se numără partidul fostului premier Naftali Bennett, un politician conservator din punct de vedere religios, și formațiunea condusă de Avigdor Lieberman, fost ministru al Apărării, laic, dar conservator.

Ambii au avut conflicte serioase cu Netanyahu, însă există și interese politice comune care ar putea facilita negocierile.

O asemenea alianță ar avea însă un cost politic. O parte dintre alegătorii lui Bennett și Lieberman ar putea considera că au fost trădați dacă liderii lor ar contribui la menținerea lui Netanyahu la putere, după ce au făcut campanie împotriva acestuia.

Scenariul 2: Eisenkot formează un guvern minoritar

Președintele Israelului, Isaac Herzog, are o marjă importantă de apreciere în desemnarea politicianului însărcinat cu formarea guvernului.

Persoana desemnată nu trebuie să demonstreze de la început că dispune de o majoritate parlamentară stabilă. Este însă necesar să obțină votul de încredere inițial.

În aceste condiții, Eisenkot ar putea încerca să formeze un guvern minoritar, bazându-se pe sprijin parlamentar variabil, în funcție de proiectele și voturile supuse aprobării Knessetului.

El ar putea atrage, de exemplu, parlamentari care ar părăsi partidele din actuala coaliție de guvernare și care ar fi dispuși să susțină abordarea sa în materie de securitate. O altă posibilitate ar fi obținerea sprijinului partidelor arabe.

Ra'am și lista comună de stânga au transmis că ar putea susține un guvern condus de Eisenkot. Totuși, unii dintre partenerii săi din opoziție resping ideea unei coaliții formale cu partidele arabe.

Această contradicție ar putea complica negocierile și ar obliga alianța opoziției să găsească formule de compromis.

Scenariul 3: O înțelegere cu partidele arabe

O altă posibilitate ar fi încheierea unui acord formal între Eisenkot și partidele arabe.

Un asemenea aranjament i-ar putea garanta o majoritate parlamentară stabilă, fără ca reprezentanții partidelor arabe să ocupe funcții ministeriale în guvern.

Nu poate fi exclusă nici participarea acestora la o coaliție guvernamentală propriu-zisă, în pofida declarațiilor politice contrare.

Există precedente. Atât Naftali Bennett, aliat conservator al lui Eisenkot, cât și liderul liberal Yair Lapid au participat în trecut la o coaliție care a inclus partidul Ra'am.

Netanyahu însuși a purtat negocieri cu partidele arabe în încercarea de a forma o coaliție.

De această dată, însă, premierul a făcut campanie în mod explicit împotriva unui asemenea aranjament.

Pentru Eisenkot, o înțelegere cu partidele arabe ar putea reprezenta cheia formării guvernului, dar ar risca să provoace tensiuni în propria alianță și să alimenteze opoziția politică din partea dreptei israeliene.

Scenariul 4: Un guvern de uniune națională

Președintele Isaac Herzog ar favoriza, potrivit relatărilor din presa israeliană, formarea unui guvern de uniune națională, care să reunească actuala coaliție de guvernare și opoziția.

Un asemenea scenariu ar presupune negocieri dificile între taberele rivale. Un posibil subiect de negociere ar putea fi acordarea unei grațieri prezidențiale lui Netanyahu în legătură cu procesele sale de corupție.

Formarea unui guvern de uniune ar deveni mai plauzibilă dacă Israelul ar intra din nou într-un război deschis cu Iranul.

În ultimele zile ale campaniei electorale, Netanyahu a sugerat posibilitatea unei noi confruntări cu Teheranul. Potrivit relatărilor, conducerea Statului Major al armatei israeliene nu consideră însă că există motive pentru reluarea luptelor.

O escaladare regională ar putea modifica prioritățile politice și ar spori presiunea pentru formarea unui guvern capabil să asigure continuitatea deciziilor în materie de securitate.

Ce urmează pentru Israel?

Dacă niciun lider nu reușește să formeze o coaliție, Israelul s-ar putea confrunta cu săptămâni sau chiar luni de negocieri politice.

Până la instalarea unui nou guvern, actuala administrație ar continua să gestioneze afacerile curente ale statului.

Dacă toate încercările de formare a unei coaliții eșuează, organizarea unor noi alegeri ar putea deveni inevitabilă. Israelul s-ar întoarce astfel la ciclul de scrutinuri repetate care a marcat viața politică a țării în urmă cu aproximativ șase ani.

Consecințele unei asemenea crize politice ar putea depăși cu mult granițele Israelului.

Miza este deosebit de importantă în ceea ce privește politica de securitate, evoluția conflictelor regionale și eventualele acorduri diplomatice, relațiile cu Statele Unite și eforturile de stabilizare a Orientului Mijlociu.

Într-un context regional fragil, rezultatul negocierilor pentru formarea guvernului israelian ar putea influența nu doar direcția politică a țării, ci și echilibrul de securitate din întreaga regiune.