Al. Niculescu: “La ONU, ne pregăteam de rugăciune pentru pace”

La un deceniu după dezastrul din 11 septembrie, deloc o tragedie doar americană, FP România a întrebat voci din relaţiile internaţionale şi din afaceri cum au trăit momentul şi cum percep ce urmează de atunci. Ca ambasador al României la ONU, diplomatul Alexandru Niculescu era în vecinătatea „locului crimei” - pe care l-a vizitat imediat după catastrofă.

În ziua de 11 sptembrie 2001 mă aflam în Manhattan, nu departe de World Trade Center, o ţintă civilă simbolizând puterea economică - aleasă de terorişti pentru un atac care să destabilizeze America. Doar cu câteva luni înainte fusesem numit ambasadorul României la ONU - New York.

În acea fatidică zi, care se anunţa însorită şi calmă, agenda mea diplomatică prevedea la prima oră un “prayer breakfast”, o tradiţională întâlnire a ambasadorilor din ţările preponderent creştine din întreaga lume, care se reuneau pentru reculegere şi rugă în spritul păcii şi armoniei, la sediul ONU, în pregătirea lucrărilor Adunării Generale.

Nimeni nu ar fi bănuit în acele momente că în imediata vecinătate se dezlănţuise ura oarbă, ce curma sute de vieţi omeneşti nevinovate. Aveam să ne confruntăm cu această realitate când, la ieşirea din holurile sediului ONU, am putut vedea pe ecranele televizoarelor imaginile halucinante ale celor două turnuri în flăcări, pe cale a se prăbuşi.

Personalul de bază ne grăbea să părăsim sediul, care devenise o ţintă potenţială pentru terorişti, dar înaintea am putut urmări cum un alt avion deturnat lovise Pentagonul, simbolul militar al ţării care ne găzduia. Am avut atunci cu toţii convingerea că această provocare va determina intrarea Americii în stare de război. Numărul victimelor şi proporţiile distrugerilor se anunţau a fi fără precedent pe timp de pace.

Şoc şi revoltă

Sentimentele de contrariere, şoc şi revoltă pe care le încercam cu toţii vor fi accentuate de o emoţie profundă pe care am resimţit-o câteva zile mai târziu, în timpul vizitei cu primul grup de ambasadori la locul dezastrului - un imens crater, ca o rană deschisă Pământului, înconjurat de clădiri zdrenţuite şi muribunde, ruinele încă fumegânde ale turnurilor gemene, dezvăluind, prin pale de fum ce făceau aerul irespirabil, uriaşe schelete metalice contorsionate. Imagini care aveau să ne răscolească pentru mult timp pe toţi cei care cunoşteam centrul financiar şi de afaceri ultramodern de odinioară. Pentru toţi cei care au trăit acele momente dramatice a fost mai uşor să înţeleagă de ce SUA se vor angaja cu determinare şi cu toate resursele într-un război deschis cu un inamic atipic, care nu s-a încheiat nici astăzi.

Istoria a consemnat că ONU a constituit Forumul Mondial care a inspirat şi legitimat constituirea celei mai largi coaliţii de voinţă a statelor împotriva fenomenelor de terorism internaţional, la care s-a asociat şi România.  Reacţiile oficiale ale conducătorilor români, mesajele de simpatie, compasiune şi solidaritate transmise de cetăţeni şi de societatea civilă au constituit baza luărilor de poziţii pe care am avut onoarea să le exprim la ONU. Cred că în acele zile şi-n lunile care au urmat, România s-a bucurat de un spor de simpatie din partea poporului american de care nu mai beneficiase din timpul performanţei Nadiei Comăneci la Olimpiada de la Los Angeles.

E dificil să se tranşeze acum, după 10 ani, dacă acel eveniment a schimbat lumea sau cursul ei. Fostul premier britanic Tony Blair obişnuia să spună că atacurile teroriste au schimbat psihologia Americii şi că ar fi trebuit să schimbe psihologia lumii. Înclin să cred că americanii de rând au suferit un şoc profund în modul idealist de a percepe lumea, din care nu şi-au revenit încă. În ce priveşte administraţia SUA, este de menţionat că îndeosebi în ultimii ani se face simţită o abordare mai realistă în politica externă, în care linia de conduită este renunţarea la o atitudine moralizatoare şi ostentativă în favoarea unui spirit de conlucrare, orientare care fusese recomandată şi de reputatul Henry Kissinger în ultimele sale scrieri. Este însă cert că s-au produs reevaluări de strategii şi schimbări de priorităţi, că se recunosc erori şi au loc mutaţii în vechea gândire. Ele trebuie să însoţească şi să potenţeze dezvoltările încurajatoare ce au loc în lumea arabă, în alte spaţii geografice unde generaţia tânără, apropiată şi solidarizată de revoluţia informaţională, reclamă o participare mai activă la modelarea unei lumi mai bune şi mai drepte.

Alexandru Niculescu a fost ambasador al României la ONU.