Strategia UE la Marea Neagră se sprijină pe Rusia şi Turcia

Europenii vor să-şi asigure întâi securitatea energetică şi abia apoi să ţină cont de politicile Bucureştilor Uniunea Europeană şi-a prezentat, la Bruxelles, o nouă strategie de

Europenii vor să-şi asigure întâi securitatea energetică şi abia apoi să ţină cont de politicile Bucureştilor

Uniunea Europeană şi-a prezentat, la Bruxelles, o nouă strategie de cooperare regională, numită "Sinergia Mării Negre". Deşi Comisia îşi argumentează iniţiativa, prezentată Consiliului şi Parlamentului European, şi prin recenta aderare a României şi Bulgariei, propunerile şi viziunea Bucureştiului se regăsesc doar parţial în document.

Pentru UE, potrivit documentului, Marea Neagră reprezintă, înainte de toate, "o regiune geografică distinctă, bogată în resurse naturale, ocupând o poziţie strategică la intersecţia Europei cu Asia Centrală şi Orientul Mijlociu", precum şi "o piaţă în expansiune cu potenţial de dezvoltare ridicat", constituind "o placă turnantă pentru fluxurile de energie şi de transport". Comisia Europeană precizează de la bun început că această strategie de cooperare regională nu este gândită "distinct" de politica generală a UE în regiune, fiind tratată la pachet cu politica de pre-aderare a Turciei, cea de vecinătate a UE şi a parteneriatului strategic al Uniunii cu Rusia.

Statele incluse sunt România, Bulgaria, Grecia, Rusia, Turcia, Ucraina, Georgia, Armenia, Azerbaidjan şi Moldova. Participă şi troica UE, cee ce ar putea da mai mare greutate şi vizibilitate acestei noi dimeniuni a politicii UE de vecinătate. Din troică fac parte Javier Solana, secretar general al Consiliului şi înalt reprezentant al UE pentru politica externă şi de securitate, Benita Ferrero-Walder, comisar european pe politică externă şi reprezentantul preşedinţiei UE în exerciţiu, în prezent deţinută de Germania.

Securitatea energetică

Unul dintre cele mai importante obiective ale strategiei este securitatea energetică a UE şi noile proiecte de furnizare şi transport de gaz şi petrol din Marea Caspică prin Marea Neagră, în special prin crearea unui nou coridor energetic. Alte obiective ar fi promovarea drepturilor omului, a democraţiei şi a bunei guvernări. Abia apoi e vorba de stoparea imigraţiei ilegale, a traficului de persoane şi a contrabandei, dezvoltarea transporturilor, inclusiv pe Dunăre, comerţul etc.

UE vrea reţea de transport interstate

Ceea ce interesează în special UE este dezvoltarea programului său mai vechi INOGATE (Interstate Oil and Gas To Europe pipelines) - conductele de gaze şi petrol interstatale spre Europa, dar şi noile proiecte de oleoducte Baku-Supsa, Baku-Tbilissi-Ceyhan, gazoductul Baku-Tbilissi-Erzerum, inversarea sensului oleoductului Brody-Odessa şi extinderea lui până în Polonia. Nu sunt ocolite nici noile proiecte de oleoducte în construcţie Constanţa-Omisalj-Trieste, Burgas-Vlore şi Burgas- Alexandroupolis. Este avută în vedere şi o nouă conductă între Grecia şi Turcia, cu o eventuală extensie în Italia.

Conflictele "îngheţate", la pachet

Conflictele "îngheţate" ocupă şi ele un spaţiu în cadrul noii strategii, dar nu predomină conflictul din Transnistria, prioritate a Preşedinţiei României. Acesta este enumerat alături de cele din Abhazia, Osetia de Sud (Georgia) şi Nagorno-Karabach (Armenia). Problemele din Republica Moldova nu constituie o prioritate în cadrul noii strategii, ele fiind "ambalate" la pachet cu acelea din alte ţări din regiune.

Evoluţia declaraţiilor despre Marea Neagră ale preşedintelui Băsescu

10 ianuarie 2005 - România este hotărâtă să-şi asume un rol important în rezolvarea problemelor din regiunea Mării Negre, alături de UE, de NATO şi de ţările vecine Mării Negre.

17 ianuarie 2005 - În momentul de faţă, ţările care au o prioritate la Marea Neagră sunt Statele Unite şi aliatul lor constant, Marea Britanie.

16 septembrie 2005 (San Francisco) - Federaţia Rusă nu acceptă internaţionalizarea Mării Negre. Totuşi, autorităţile române au propus atât ţărilor europene, cât şi aliaţilor americani să creeze o forţă de intervenţie rapidă pentru a controla traficul din această zonă. (...) Marea Neagră a fost considerată mai mult sau mai puţin un lac rusesc. (...)

23 iunie 2006 - Marea Neagră nu este numai o zonă de bucurie estivală, ci o zonă cu probleme - conflicte îngheţate, trafic imens de persoane, trafic ilegal de armament şi terorism - care trebuie securizată, iar România şi-ar dori colaborarea Federaţiei Ruse în această zonă.

25 septembrie 2006 - Problemele generate în spaţiul extins al Mării Negre nu vor mai fi numai treaba NATO, ci devin şi o problemă de politică externă a UE. Sunt probleme de rezolvat care vor face din UE un jucător major în spaţiul extins al Mării Negre, fie că vorbim de conflictele îngheţate în nord-estul regiunii, traficul ilegal de armament şi droguri.

31 octombrie 2006 - Siguranţa UE depinde direct de capacitatea sa de a securiza Marea Neagră, iar România este un partener ferm în acest sens (videoconferinţă Bucureşti-Washington). (..) Este nevoie de formularea unei strategii comune a statelor euro-atlantice pentru regiunea extinsă a Mării Negre.

19 februarie 2007 - Avem şi interese de securitate în Marea Neagră, avem interese economice în Marea Neagră, avem interese de trafic maritim în Marea Neagră, avem interese de mediu. (...) Marea Neagră nu poate fi o materie în care noi să nu avem un punct de vedere şi să abandonăm totul în baza tradiţiilor istorice plecând de la premisa "las' că ştim noi că aici sunt stăpâni alţii".