Societatea ungară – divizată

Apariţia Gărzii a stârnit însă şi reacţii puternice, atât în interior, cât şi în exterior. Protestul cel mai dur din afară a venit din partea marilor organizaţii evreieşti

Apariţia Gărzii a stârnit însă şi reacţii puternice, atât în interior, cât şi în exterior. Protestul cel mai dur din afară a venit din partea marilor organizaţii evreieşti internaţionale. Atât Congresul Evreiesc Mondial, cât şi Congresul European Evreiesc au luat poziţie şi s-au adresat direct guvernului de la Budapesta şi premierului Ferenc Gyurcsany pentru a lua măsuri împotriva acestei­a. Pe plan intern, Mazsihisz (Federaţia Comunităţilor Evreieşti din Ungaria) a atras atenţia asupra pericolului pe care-l reprezintă o astfel de organizaţie şi a amintirilor dureroase pe care le stârneşte în rândul evreilor unguri, o parte dintre ei supravieţuitori ai Holocaustului. Dar protestele au venit şi din alte zone: ambele partide din coaliţia guvernamentală (PSU şi Alianţa Democraţilor Liberi), precum şi Forumul Democratic Ungar, de opoziţie, au condamnat existenţa Gărzii. Mai multe consilii locale au interzis prezenţa acesteia pe teritoriul lor, manifestările organizate de aceasta sau propaganda menită să atragă noi membri. La cererea premierului, Procuratura ungară s-a autosesizat şi, împreună cu organizaţii ale romilor, a dat în judecată Garda pentru a constata legalitatea activităţii acesteia.
Dar au existat şi poziţii ambigue. Bisericile protestantă şi catolică nu s-au grăbit să condamne Garda şi mai ales preoţii care s-au înscris în rândurile ei sau care, la fiecare primire, binecuvântează pe noii membri. Nici până astăzi, cel mai mare partid de opoziţie, Fidesz, sau Partidul Popular Creştin-Democrat nu au adoptat o poziţie clară de delimitare faţă de Gardă. Diferite personalităţi politice din partid, inclusiv Viktor Orban, vorbesc cu jumătate de gură despre gardişti.

Modelul se extinde în Cehia, Germania şi România

După Ungaria, Cehia a fost ţara în care s-a  creat o formaţiune asemănătoare, „Garda Naţională”, tot de către un partid neparlamentar cu caracter naţionalist, la ora actuală având 2000 de membri. Şi în Bulgaria
s-au pus bazele unei astfel de organizaţii, iar în Transilvania, în zona secuimii, s-a încercat înfiinţarea “Gărzii Secuieşti”. Iniţiativa nu a avut succes din lipsă de susţinători, aşa încât nu a putut fi înscrisă. Şi, dacă în România nu s-a putut înfiinţa o organizaţie proprie, „Garda Ungară” a făcut un prim pas spre această zonă, venind la Oradea, unde a participat la comemorarea zilei de 15 martie. În Germania activează de multă vreme, sub diferite denumiri, aşa-numitele „asociaţii ale camarazilor”, cu orientare neonazistă şi care fac şi pregătiri paramilitare.

Aderarea la UE nu e o garanţie

Analiştii politici explică fenomenul „Gărzii” şi, în general, intensificarea unor curente şi manifestări naţionaliste, apărute în fostele ţări comuniste, în primul rând prin slăbiciunile noilor regimuri postcomuniste şi ale sistemului democratic. Pe de altă parte, nici aderarea la Uniunea Europeană a unor ţări, insuficient pregătite, nu a adus rezultatele aşteptate, astfel că lipsa de perspectivă, deteriorarea situaţiei economice şi măsurile dure de austeritate, cum este cazul în Ungaria, îi împing pe mulţi să se afilieze unor organizaţii de tipul Gărzii. Ei consideră că vinovaţi de situaţia în care se găsesc sunt străinii, că dominaţia sovietică a fost înlocuită de cea a Uniunii Europene, iar soluţia o văd în promisiunile lozincilor naţionalist-şovine, xenofobe, ce constituie baza ideologică oferită de „Garda Ungară” şi de alte formaţiuni asemănătoare.