Analiză Revolta generației Z se extinde în Europa. De la nemulțumiri economice la cereri de schimbare politică

De la Franța și Italia până în Belgia, Albania și Serbia, tinerii protestează față de creșterea costului vieții, a corupției și a degradării sistemelor de educație. Nemulțumirile sunt diferite de la o țară la alta, dar au un numitor comun: sentimentul că autoritățile nu țin cont de problemele generației tinere. Mișcările de protest au provocat deja schimbări politice în unele țări, iar manifestații sunt programate și în Germania.

Proteste au degenerat în violențe în Franța Foto: AFP

Maya Gurdell, o studentă de 19 ani din Bruxelles, stă la o masă și scrie sloganuri împotriva conducerii țării sale. Unul dintre ele spune: „Dacă noi ardem, veți arde și voi alături de noi!”.

Replica, preluată din filmul Jocurile foamei, lansat în 2012, a devenit un simbol al mai multor mișcări de tineret din lume. În prezent, ea exprimă furia, dezamăgirea și dorința de schimbare care îi determină pe membrii generației Z să iasă în stradă în mai multe țări europene.

De la suburbiile Parisului până în piețele din Belgrad, mii de oameni participă la manifestații. Revendicările lor diferă, dar se concentrează adesea asupra acelorași probleme: școli degradate, lipsa perspectivelor economice, prețurile ridicate, dificultățile de acces la locuințe și corupția pe care protestatarii o atribuie autorităților.

Dincolo de aceste nemulțumiri, tinerii spun că se simt ignorați de clasa politică.

Unele manifestații au degenerat în violențe. În Franța, mii de magazine au fost sparte sau jefuite în ultimele săptămâni, iar poliția a folosit grenade asurzitoare și tunuri cu apă pentru a dispersa mulțimile.

De ce protestează tinerii europeni

În Serbia, aproape doi ani de manifestații studențești împotriva presupusei corupții și a tendințelor autoritare au contribuit la schimbarea echilibrului politic, potrivit relatării Reuters. Mișcarea a contestat conducerea îndelungată a președintelui Aleksandar Vučić și a avut un rol important în evoluțiile electorale recente.

„Când ne-am trezit, primul sentiment a fost, fără îndoială, cel de ușurare și libertate”, a declarat Staša Piletić, participantă la protestele studențești. „Personal, simt că am câștigat. Simt că am trecut, în sfârșit, de la proteste la responsabilitate.”

În Italia, Chiara, o studentă de 21 de ani din Milano, spune că mobilizarea colectivă este esențială pentru a determina schimbări.

„Cred că este extrem de important să participăm la mișcări populare spontane, născute dintr-o izbucnire de furie care a făcut posibilă acțiunea colectivă”, a declarat ea.

Chiara consideră că una dintre cele mai grave consecințe ale politicilor clasei conducătoare este pierderea speranței în rândul tinerilor.

„Cred că cel mai mare rău pe care această clasă politică l-a făcut generației mele este că ne-a luat până și capacitatea de a ne imagina viitorul, de a visa”, a spus studenta.

Ea descrie un sistem de educație în care școlile duc lipsă de profesori, iar clădirile se degradează. În același timp, tinerii se tem că, după terminarea studiilor, vor găsi doar locuri de muncă prost plătite și vor fi nevoiți să locuiască în apartamente mici și scumpe, departe de orașele în care și-ar dori să trăiască.

Protestele conduse de generația Z au provocat schimbări politice și în alte regiuni ale lumii. Tinerii născuți, în general, între 1997 și 2012 s-au mobilizat în Bangladesh în 2024, în Nepal în 2025 și în India în acest an. Acum, Europa a devenit unul dintre principalele centre ale acestei mișcări.

Costul vieții și teama unui viitor nesigur

Nemulțumirea tinerilor are și o dimensiune economică importantă.

Potrivit unui sondaj al Uniunii Europene publicat în 2025, creșterea prețurilor și a costului vieții reprezintă o preocupare pentru 40% dintre persoanele cu vârste între 16 și 30 de ani.

În același an, aproximativ 92,7 milioane de persoane din Uniunea Europeană se aflau în situația de a fi expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială. Proporția cea mai ridicată era înregistrată în rândul tinerilor cu vârste între 18 și 24 de ani, unde riscul ajungea la 26,3%. În cazul persoanelor de peste 65 de ani, indicatorul era de 18,8%.

Tinerii sunt îngrijorați și de perspectiva de a suporta o parte tot mai mare din costurile financiare asociate îmbătrânirii populației, în condițiile în care generațiile mai în vârstă tind să participe mai activ la alegeri.

În Franța, persoanele de peste 60 de ani reprezintă un sfert din populație, dar dețin 60% din averea țării, potrivit centrului de analiză economică OFCE.

Sistemul de pensii reprezintă una dintre cele mai mari categorii de cheltuieli publice din Franța. Cheltuielile sunt estimate la aproximativ 14% din producția economică a țării, pe fondul îmbătrânirii populației și al opoziției alegătorilor față de creșterea vârstei de pensionare sau reducerea beneficiilor.

Cu toate acestea, ponderea este mai mică decât în Grecia și Italia. Potrivit datelor Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) pentru 2025, cele două țări alocă pensiilor publice aproximativ 16% din produsul intern brut.

Prin comparație, Australia, Chile, Islanda, Irlanda și Coreea de Sud cheltuiesc mai puțin de 4% din PIB pentru pensiile publice, potrivit aceleiași organizații.

„Tinerii din Europa sunt uniți”

Într-o suburbie situată la nord de Paris, Bilal Narjissi, un elev de 17 ani, participă la proteste împotriva condițiilor pe care le descrie drept „îngrozitoare” din școala sa și a lipsei de personal.

„Înainte erau șobolani aici”, spune el.

Elevul povestește că, anul trecut, școala a fost evacuată după ce o parte a acoperișului s-a prăbușit în curte. Nimeni nu a fost rănit.

Pentru Narjissi, protestele au arătat că tinerii din diferite țări europene au preocupări comune.

„Am demonstrat că tinerii din Europa sunt uniți”, spune el. „Cu toții suntem de acord asupra unui lucru: tinerii sunt tratați prea des ca niște copii și nu sunt ascultați suficient.”

Nemulțumirile sunt alimentate și de felul în care sunt distribuite resursele publice.

Un raport al guvernului francez, publicat în octombrie, arată că, între 2000 și 2023, cheltuielile cu pensiile au crescut cu 2,5 puncte procentuale din PIB, în timp ce cheltuielile pentru educație au scăzut cu 0,5 puncte procentuale.

Documentul mai arată că 32% din bugetul Ministerului Educației este alocat pensiilor, ceea ce lasă mai puține resurse pentru alte nevoi ale sistemului.

Gurdell, studenta din Bruxelles, participă la rândul său la manifestațiile pentru îmbunătățirea condițiilor din școlile belgiene.

Ea spune că protestatarii au încercat inițial să transmită un mesaj pașnic, fără să obțină însă atenția autorităților sau a presei.

„Am încercat să acționăm pașnic. Nimeni nu ne-a ascultat. Abia când oamenii au început să dea foc gunoaielor și să facă lucruri de acest fel, presa și camerele de filmat au început să ne acorde atenție”, a declarat ea.

Protestele se extind în Germania și Albania

Mobilizarea tinerilor continuă să se extindă. În Germania sunt programate manifestații împotriva costului ridicat al vieții, inegalității, războiului și stării precare a școlilor.

În Albania, protestele studențești împotriva guvernului condus de premierul Edi Rama au început pe fondul acuzațiilor de corupție, al lipsei locurilor de muncă și al nemulțumirilor legate de calitatea educației. Manifestațiile au avut loc la Tirana și s-au extins în alte orașe.

Ksjuke Kurti, o studentă de 19 ani la arhitectură, spune că autoritățile au ignorat revendicările tinerilor timp îndelungat.

„Premierul nostru nu ne-a ascultat timp de 130 de zile”, a declarat ea.

Kurti afirmă că mulți studenți nu își văd viitorul în propria țară.

„Dacă întrebi un student din Albania: «Unde îți vezi viitorul?», toți vor răspunde: «În afara acestei țări»”, spune ea.

Potrivit studentei, chiar și persoanele talentate au dificultăți în a progresa dacă nu au relațiile potrivite.

„Indiferent cât de talentat ești, va exista întotdeauna cineva care te va depăși pentru că are relații”, susține ea.

Victoria protestatarilor din Serbia ridică noi întrebări

Mișcarea studențească din Serbia a obținut rezultate pe care protestatarii din alte capitale europene încă speră să le atingă. Totuși, mobilizarea politică este doar începutul unui proces dificil.

Tinerii și candidații susținuți de mișcare se confruntă acum cu provocarea de a participa la guvernarea țării, o responsabilitate pentru care nu au experiență directă.

Luka Stojaković, un alt participant la proteste, respinge însă ideea că lipsa experienței politice ar trebui să îi împiedice să se implice.

„Am văzut deja unde ne-au adus oamenii cu experiență politică”, spune el.

Serbia traversează o perioadă de schimbare politică, în care mișcarea studențească, apărută ca reacție la ceea ce protestatarii consideră a fi impunitatea autorităților, a obținut un rezultat electoral important.

Există însă un paradox: pe lista candidaților nu se află niciun student, iar mișcarea nu are un lider unic.

Alegerile nu vor rezolva problema

Organizarea unor noi alegeri nu înseamnă neapărat că frustrările populației vor dispărea. În unele țări europene, diviziunile politice sunt atât de profunde, încât rezultatul scrutinului ar putea amplifica tensiunile existente, în loc să le reducă.

Franța este un exemplu relevant. Societatea franceză este puternic polarizată, iar o eventuală victorie a lui Marine Le Pen în alegerile prezidențiale ar putea provoca reacții puternice din partea adversarilor săi. Unii observatori anticipează că aceștia ar putea ieși în număr mare în stradă pentru a protesta față de rezultatul votului.

Într-un asemenea climat, alegerile riscă să nu mai fie privite de toate taberele drept un mecanism prin care conflictele politice pot fi soluționate. Dimpotrivă, ele pot deveni un nou prilej de confruntare, mai ales atunci când o parte a societății consideră că instituțiile nu mai răspund preocupărilor sale, relatează BBC.

Un contract social tot mai fragil

Ordinea politică și socială a Europei moderne s-a construit, în mare măsură, pe un principiu de reciprocitate între cetățeni și stat. Oamenii plătesc impozite, respectă legile și acceptă regulile care fac posibilă funcționarea societății. În schimb, statul trebuie să le ofere servicii publice de calitate, inclusiv educație și asistență medicală, să le asigure siguranța personală și să mențină o societate stabilă, guvernată de reguli previzibile.

Acest schimb este cunoscut drept „contractul social”. El nu reprezintă neapărat un acord formal, ci o așteptare fundamentală: cetățenii acceptă autoritatea statului atât timp cât consideră că acesta își îndeplinește responsabilitățile și contribuie la bunăstarea comună.

Potrivit lui Grégoire Roos, directorul departamentului Europa de la think tank-ul Chatham House, acest contract social s-a erodat în mod evident. Încrederea că statul poate garanta servicii publice eficiente, siguranță și stabilitate pare să fi slăbit, alimentând nemulțumirea față de instituții și față de cei care conduc.

Atunci când oamenii au impresia că își respectă obligațiile, dar nu primesc în schimb serviciile și protecția la care se așteaptă, relația dintre cetățeni și autorități devine tot mai tensionată. Nemulțumirea nu se mai limitează la o anumită politică guvernamentală sau la un partid. Ea poate ajunge să pună sub semnul întrebării modul în care funcționează întregul sistem.

Această situație arată atât forța mobilizării colective, cât și dificultatea transformării protestelor într-un proiect politic coerent. Pentru generația Z, provocarea nu mai este doar să determine autoritățile să o asculte, ci și să transforme revendicările străzii în schimbări concrete.