Care e starea de spirit a tinerilor europeni? Este oare Generația Z gata să plece la luptă?

Este o întrebare pe care unele guverne din UE și-o pun cu destul de multă insistență, mai ales în contextul crizei de încredere aproape generalizate din societățile noastre. Grea chestiune în momentul în care crizele economice au scos în stradă din ce în ce mai mulți tineri din acesta Generație Z care, practic, ar trebui să se afle în prima line a răspunsului patriotic național în caz de primejdie. O vor face?

Doar un tânăr din trei ar fi gata să participe la apărarea militară a țării sale Foto: AFP

Care va fi proporția estimată a participării? Care va fi procentul de susținere în populație, pe grupe de vârstă, pentru eventuală plecare a tinerilor pe front și pentru susținerea efortului de război? Întrebări deloc teoretice și care după părerea mea, ar trebui deja să aibă un răspuns, la fel de serios formulat ca cel care descrie lupta împotriva dronelor de tot felul. Adică exact ce fac alții și, poate, citind documentele lor, să se deschidă măcar acum și un interes pentru o problemă care privește viitorul unei generații și securitatea națională în ansamblul ei, conectând nu numai studii sociologice, ci și estimările de risc ale unor instituții specializate, plus surse externe în măsura în care unele ar binevoi să se ocupe și de țara noastră.

Deocamdată, iată un model după părerea mea extrem de interesant https://www.tui-stiftung.de/wp-content/uploads/2026/06/2026_Gesamtbericht-TUI-Stiftung-Jugendstudie.pdf?trk=public_post_comment-text, Studiul asupra tineretului finanțat de Fundația  TUI, realizat în acest an și publicat în vară: interesant prin concluziile sale consemnate de echipele de analiști britanici de la YOU GOV care mi se pare excepțional de interesante deoarece, fapt mai rar, multe dintre ele au fost deja validate de evenimentele în mijlocul cărora ne zbatem cu atâta greutate.

Ancheta prezintă opiniile a 8024 de participanți din șapte țări europene considerate absolut reprezentative pentru tema aleasă și , din punctul de vedere al cercetătorilor, ilustrând cel mai bine procesele dominante pentru zona geografică în care se află. Evident, România lipsește și Polonia dă imaginea standard de referință pentru arealul nostru, alături de Franța, Spania, Italia, Grecia și Marea Britanie.

Esența răspunsurilor este absolut dezarmantă și, în opinia mea, ar trebui să fie un semnal de alarmă foarte serios pe care politicienii din fiecare Stat Membru al UE să-l discute pentru a ști pe ce bază își iau deciziile și formulează liniile politicilor de viitor. Doar un tânăr din trei ar fi gata să participe la apărarea militară a țării sale în caz de atac. Peste jumătate dintre cei intervievați spun că nu ar vrea să ia parte. Asta chiar dacă 68% dintre europeni estimează că, în acest moment, viitorul țării lor este amenințat https://europa.eu/eurobarometer/surveys/detail/3373?etrans=it .

Există diferențe majore care pot avea consecințe majore într-o situație de conflict.Țările din Europa de est transmit un meșă clar: aici voința de angajare în apărarea țării este cea mai puternică: spre exemplu, în Polonia 37% dintre femei sunt gata să plece la luptă, cifră excepțional de ridicată și în orice caz contrastând cu opiniile consemnate în Europa occidentală și cea de sud, căci, spre exemplu, în Spania doar 16% dintre tineri declară că sunt gata să se angajeze în luptă.

Desigur, date interesant și pe care le puteți cântări prin prisma propriilor opinii și, poate, chiar experiențe. Dar mai este un element care a apărut în forță în acest ultime zile și a intrat imediat, ca urgență reală, pe radarul unor servicii de informații care deja avertizaseră de câteva luni că ar fi posibil ca războiul din Ucraina și susținerile oferite de europeni să fie folosite ca un puternic accelerator ideologic și un punct de concentrare de energii în cazul în care nemulțumirea populară va ajunge în stradă și se va încerca folosirea ei pentru manipulări ulterioare.

Tehnic, exact asta s-a întâmplat în Franța unde, chiar dacă mobilizarea care a început spontan în momentul începerii școlilor pe 28 septembrie, aducea în față revendicările liceenilor,  mișcarea a devenit rapid hibridă și destructurată, lista de nemulțumiri enumerând costul vieții sau corupția guvernanților. Lista s-a îmbogățit cu un nou element pe care liderii politici nu l-au văzut venind și care le leagă în mod special de Generația Z, autorii fiind membrii unui foarte misterios colectiv din subteranele contestației. Iată textul Apelului împotriva războiului https://contrelaguerre.fr/appeljeunes2026/ , 

Este posibil, este chiar extrem de probabil, ca aceasta să fie noua axă de rezistență pe care să se țeasă mișcările de protest care cuprind acum orașele europene, tema costurilor războiului din Ucraina transferate rapid și în proporție de masă către plătitorii obișnuiți de taxe și impozite oferind posibilitatea de trecere ulterioară în zona contestației politice.În acest context, sub presiunea sărăciei înfloritoare și a lipsei de perspective, cum oare va reacționa pe mai departe imprevizibilă Generație Z ? Sau, dimpotrivă, unul dintre exponenții puterii, va repeta observația lui de Gaulle care, neînțelegând nimic din ce se petrecea în jurul lui, atunci în mai 1968, se adresa națiunii dând asigurarea că “revoluția s-a încheiat”…Sau, dimpotrivă, Generația Z va duce mai departe unul dintre sloganurile strigate la Paris, sfidând cordoanele de poliție: “Să fim realiști, să cerem imposibilul!…Dar devine din ce în ce mai greu să spui ceea ce ar putea fi cu  adevărat imposibil…