Video Orașul-fantomă părăsit de peste un secol. De ce au fost nevoiți 10.000 de greci să-și abandoneze casele: „Unii și-au lăsat copiii în grija prietenilor turci”

Un oraș cu aproximativ 2.500 de case, biserici, o școală impunătoare și străduțe înguste a rămas aproape pustiu de mai bine de 100 de ani. Kayaköy, situat în provincia Muğla, în sud-vestul Turciei, era odinioară o localitate prosperă, locuită de cel puțin 10.000 de creștini ortodocși greci. În prezent, așezarea este cunoscută drept un oraș-fantomă, iar ruinele sale păstrează amintirea unei comunități destrămate în urma schimbului forțat de populație dintre Grecia și Turcia.

Localitatea în care au rămas casele, dar au dispărut oameni Foto: Pexels

Povestea localității este legată de unul dintre cele mai dramatice episoade din istoria Turciei moderne. În urma războiului greco-turc, încheiat în 1922, tensiunile dintre cele două țări au dus la strămutarea forțată a populațiilor care aveau legături cu statul advers. Mii de oameni au fost obligați să-și părăsească locuințele, iar mulți dintre ei nu s-au mai întors niciodată.

De la o localitate prosperă la un sat abandonat

Kayaköy era cunoscut în trecut sub numele de Levissi. Cu puțin peste un secol în urmă, aici trăiau cel puțin 10.000 de creștini ortodocși greci, mulți dintre ei meșteșugari. Aceștia conviețuiau cu agricultorii musulmani turci din regiune, iar comunitatea era considerată una prosperă.

1/8

Localitatea în care au rămas casele, dar au dispărut oameni Foto: Pexels

Orașul avea aproximativ 2.500 de case, biserici, o școală și o activitate comercială importantă. Era principalul centru comercial al zonei, depășind ca importanță chiar și portul din apropiere, Fethiye, care astăzi este un oraș dezvoltat și o destinație turistică populară.

Situația s-a schimbat radical după războiul greco-turc. La 30 ianuarie 1923, Grecia și Turcia au semnat Convenția de la Lausanne, care prevedea schimbul obligatoriu de populație dintre cele două state. Creștinii ortodocși greci din Kayaköy au fost nevoiți să plece, iar în locul lor au fost aduși musulmani turci din Kavala, oraș aflat în regiunea greacă Macedonia și Tracia.

Noii locuitori nu s-au adaptat însă la noul mediu. Potrivit relatărilor locale prezentate de CNN, mulți au plecat la scurt timp, iar casele au rămas abandonate și au început să se degradeze.

„Grecii plângeau pentru că nu voiau să plece”

Printre puținii oameni care au rămas în Kayaköy s-au numărat bunicii lui Aysun Ekiz. Familia acesteia locuiește în continuare în apropierea vechii așezări și administrează un mic restaurant lângă intrarea principală, unde turiștii se pot opri pentru băuturi și gustări.

„Grecii plângeau și strigau pentru că nu voiau să plece, mi-au povestit bunicii mei. Unii chiar și-au lăsat copiii în grija prietenilor turci, pentru că au crezut că se vor întoarce. Dar nu s-au mai întors niciodată”, povestește Aysun Ekiz, care vinde astăzi bijuterii lucrate manual vizitatorilor.

Potrivit femeii, familia bunicilor săi se ocupa cu păstoritul și s-a adaptat relativ ușor vieții de la marginea localității. Alți oameni mutați aici nu au fost însă la fel de încântați de noua lor locuință.

Unul dintre motivele invocate era culoarea albastră în care erau vopsiți pereții caselor. Potrivit unei credințe locale, această culoare ar fi avut rolul de a ține la distanță scorpionii și șerpii. Urme ale vopselei se mai văd și astăzi pe zidurile clădirilor abandonate.

Cum arătau casele și cum trăiau localnicii

Majoritatea locuințelor aveau două etaje și erau construite la distanță unele de altele, astfel încât nicio casă să nu blocheze lumina soarelui pentru vecini.

Unele aveau pivnițe prevăzute cu gropi folosite la tăbăcirea pieilor, deoarece fabricarea încălțămintei era una dintre ocupațiile frecvente ale localnicilor. Multe case mai păstrează și astăzi cisternele în care era depozitată apa, esențiale într-o localitate fără instalații de alimentare cu apă.

„Apa potabilă era adusă pe măgari”, povestește Aysun Ekiz.

Femeia își amintește și de condițiile modeste de igienă din acele vremuri. În lipsa facilităților moderne, oamenii foloseau bucăți din haine vechi în loc de hârtie igienică. Cârpele erau apoi arse pentru combustibil sau împrăștiate în grădini, ca îngrășământ.

În ciuda acestor condiții, Kayaköy era o comunitate prosperă, cu o activitate comercială intensă. Localnicii se întâlneau în piața centrală, unde bărbații obișnuiau să bea ceai și să schimbe povești.

Cutremurele și furtunile au transformat localitatea în ruine

Abandonarea caselor nu a fost singurul factor care a dus la degradarea localității. De-a lungul deceniilor, cutremurele, furtunile și ploile puternice au afectat clădirile, iar mortarul dintre pietre s-a măcinat treptat.

Jane Akatay, coautoarea volumului „A Guide to Kayaköy”, consideră că tristețea provocată de evenimentele tragice din anii 1920 pare să fi rămas parte din identitatea locului.

„Au fost cutremure, au fost furtuni. Clima, vremea, ploile torențiale... toate au afectat acest loc atât de interesant. În plus, de-a lungul anilor, mortarul care ținea zidurile împreună s-a măcinat, iar lucrurile se prăbușesc atunci când nu sunt întreținute”, explică aceasta.

Una dintre cele mai impresionante construcții este Biserica de Sus, cu pereți din stuc decolorat, în nuanțe de roz, și tavane boltite. Accesul în interior este interzis din cauza stării avansate de degradare.

Pe cel mai înalt punct al localității se află ruinele vechii școli, de unde vizitatorii pot admira biserica principală și casele construite pe versanții văii. Deasupra clădirii flutură astăzi drapelul Turciei.

O altă biserică, mai mică, se află pe un deal de cealaltă parte a văii. Pentru a ajunge la ea, turiștii trebuie să urce pe o potecă abruptă, printre stânci și pini. Construcția are o cupolă și ferestre mici, fără geamuri, iar interiorul este complet gol. Arhitectura sa amintește de micile biserici întâlnite pe insulele grecești.

De aici, priveliștea asupra Mării Egee este spectaculoasă. Apele strălucitoare și versanții acoperiți de pădure formează un peisaj care s-a schimbat foarte puțin față de vremea în care Kayaköy era locuit.

Cât costă vizitarea orașului-fantomă din Turcia

În prezent, Kayaköy este deschis vizitatorilor, iar accesul se face pe baza unui bilet care costa trei euro. La intrarea principală există un mic punct de taxare, de unde turiștii pot porni să exploreze străduțele și aleile vechii așezări.

Pentru vizitarea principalelor obiective sunt recomandate câteva ore. Indicatoarele de la intrare îi îndrumă pe turiști spre școală, biserici și fântâna veche din centrul localității.

Există și trasee de drumeție care traversează Kayaköy și îl leagă de localitățile din apropiere. Unele alei se termină însă în fundături, iar vizitatorii sunt avertizați să nu intre în casele abandonate, din cauza riscului de prăbușire.

În afara perioadelor aglomerate, când ajung aici grupuri organizate, turiștii pot explora în liniște străzile pustii și pot descoperi ruinele unei comunități care a dispărut în urmă cu mai bine de un secol.