O vila din Halkidiki, cu vedere la Marea Egee, preferată de asasinii ruși din temuta GRU. Proprietara a primit de la Putin titlul de Erou al Federației Ruse
0Un hotel de familie cu vedere la Marea Egee ar fi un adăpost sigur pentru spionii temutei agenții de spionaj a armatei ruse GRU, ai cărei agenți au comis atentate cu bombă și otrăviri în întreaga Europă.
Villa Elena, un hotel cu trei etaje din Frama, peninsula Halkidiki, din nordul Greciei, se mândrește cu o piscină mare în aer liber, un foișor, o grădină privată, ca să nu mai vorbim de un teren întins. Chiar dacă interiorul – tot acel verde și purpuriul strident, cu dulapuri cu margini aurii – pare iremediabil post-sovietic, dotările includ perne de spumă, uscătoare de păr și halate de baie. Prețul de cazare pentru o noapte este de 143 de euro.
Numită după numele proprietarei sale, Elena Sapoșnikov, care a administrat-o împreună cu soțul ei Nikolai, această vilă cu trei etaje pare modestă și este încă listată pe site-urile de rezervări de vacanțe, scrie Daily Mail.
Dar Nikolai și Elena Šapošnikov nu sunt hotelieri obișnuiți. Ei sunt „ilegaliști” ruși, sau spioni care operează în afara acoperirii diplomatice, care au petrecut decenii trăind sub pretexte false ca cetățeni naturalizați ai Cehiei.
Dar în ultimii 15 ani, proprietatea a găzduit membri ai Unității GRU 29155, „cea mai sumbră echipă de asasinat și sabotaj a Kremlinului”, potrivit unei investigații realizate de publicația rusă The Insider , sancționată de Moscova .
Membrii unității 29155 au fost în spatele atacurilor pe teritoriul NATO , inclusiv a otrăvirilor de la Salisbury și a exploziilor mortale din Republica Cehă, iar echipa de „ilegali“ de soț și soție care ar fi găzduit agenții GRU și i-ar fi ajutat.
Generalul Andrei Averianov, comandantul unității de informații de elită și un aliat apropiat al lui Vladimir Putin, ar fi fost în contact direct cu cuplul, datele telefonice sugerând chiar că a stat la hotelul lor.
Născuți amândoi în fosta Uniune Sovietică, soții Sapoșnikov au primit azil politic în ceea ce era atunci Cehoslovacia la începutul anilor 1990, înainte de prăbușirea URSS, înainte de a deveni cetățeni ai Republicii Cehe.
Cererile lor de cetățenie au fost "pline de omisiuni, declarații false și falsuri", dar au fost aprobate de oficiali cehi corupți, scrie The Insider.
Nikolai, fost ofițer militar sovietic, a continuat să fie investigat de autoritățile cehe în legătură cu locul său de muncă la o companie de armament, susținându-se că salariul său modest era insuficient pentru a acoperi stilul de viață luxos al celor doi.
Cu toate acestea, ei au continuat să își cumpere o vilă de lux în Halkidiki pentru 274.660 de euro în 2009, părăsind Cehia și mutându-se acolo un an mai târziu.
Elena, a cărei familie este originară din Kiev, le-a spus anchetatorilor că a finanțat achiziția "cu bani de la părinții săi“, care ar fi avut 70 de ani și trăiau dintr-o pensie de mai puțin de 290 de euro pe lună.
Totul în familie
Chiar și după prăbușirea comunismului, comerțul pe piața albă și neagră cu arme din epoca sovietică a fost o industrie în plină dezvoltare, datorită faptului că atât de multe națiuni din întreaga lume – inclusiv membrii nou-născuți ai UE și NATO – aveau armate care încă se bazau pe echipamente fabricate în URSS sau de sateliții săi. La începutul anilor 2000, Nikolai i-a prezentat expertiza sa militară lui Petr Bernatik, un fost agent secret al ŠtB, serviciul de securitate al statului cehoslovac. Inginer de formație, Bernatik a lucrat ca informator sub acoperire în cadrul departamentului de contrainformații al ŠtB, care a păstrat legături strânse atât cu KGB-ul sovietic, cât și cu Armata Roșie de ocupație. După ce Republica Cehă a devenit o economie de piață liberă, Bernatik a lansat o serie de companii de comercializare a armelor și și-a angajat foștii comandanți din poliția secretă cehă să lucreze pentru el. Se pare că nu a simțit nicio remușcare în a înrola și un fost ofițer rus.
Cea mai mare dintre afacerile de comerț cu arme ale lui Bernatik a fost Imex Group. Rolul neoficial al lui Šapošnikov în cadrul companiei era acela de director de dezvoltare a afacerilor: acesta a cercetat oportunități de vânzare și a oferit consultanță și sprijin clienților internaționali ai Imex. Cu timpul, Šapošnikov a adus tot mai mulți membri ai familiei sale în cadrul Imex. Până în 2012, atât Valeria, cât și Pavel, fiica și fiul său vitreg, erau angajați ai companiei.
Absolvent al Universității din Praga, Pavel s-a alăturat Partidului Piraților, partid libertarian de centru-stânga din Cehia, în 2014, descriindu-se pe un forum online ca un fost „angajat în domeniul comerțului internațional” cu „o opinie diferită de cea a superiorilor mei”. Pavel a admirat doctrina de deschidere și transparență a mișcării populare. „Nu știu cum aș putea fi de ajutor în acest moment”, a postat el pe forumul online al partidului ca parte a candidaturii sale, „dar poate că va apărea ceva”. Numele lui Pavel a fost adăugat ulterior într-o listă de noi candidați suspecți care foloseau avataruri în loc de fotografii în comunicarea lor online. Datele de călătorie arată că Pavel a zburat la Simferopol, capitala provincială a Crimeei ocupate de Rusia, în 2019.
Elena, între timp, și-a condus propria afacere: o companie care pretindea că importă fontă brută din fostele republici sovietice. Dar, după cum avea să descopere ulterior poliția cehă, Elena era, de asemenea, profund implicată în întreprinderea soțului ei și cunoștea îndeaproape operațiunile Imex. În multe privințe, ea părea să supravegheze și să dirijeze activitățile lui Nikolai în coordonare directă cu Andrei Averianov, șeful Unității 29155. Ea a comunicat cu generalul Andrei Averianov prin e-mail; adresa sa de Gmail, înregistrată de la o adresă IP rusă, este vitazi31@gmail.com. („vitazi” în rusă înseamnă „cavaleri”).
Elena a oferit, de asemenea, o aparență de plauzibilitate pentru stilul de viață somptuos al soților Šapošnikov. În ciuda venitului modest al lui Šapošnikov de la Imex (aproximativ 650 de dolari pe lună), familia a cumpărat proprietăți imobiliare în Cehia și Grecia la o valoare cu mult mai mare decât cea pe care o putea acoperi venitul lor colectiv. După cum notează anchetatorii cehi, „în unele cazuri, venitul lor oficial nu putea acoperi nici măcar factura de telefon pentru luna respectivă”. În plus, Elena deținea o companie înregistrată în Insulele Marshall și controla două conturi bancare în Elveția. Aceste conturi off-shore, plus infuzii inexplicabile de numerar către băncile lor cehe și o serie de plăți în numerar, par să fi fost adevărata sursă de venit.
În timp ce site-uri precum Booking.com și Tripadvisor conțin linkuri către proprietate, unde se pare că cel puțin câțiva turiști au stat și chiar au lăsat recenzii, The Insider nu a reușit să găsească nicio dată rezervabilă public de când a început această investigație în 2021.
Membri ai Unității 29155, printre turiști
Printre turiști se numără membri ai Unității 29155 care au început să călătorească în orașul portuar Salonic din apropiere – la doar o oră de mers cu mașina spre sud-est de vilă – imediat ce Šapošnikov a preluat proprietatea.
Averianov a călătorit la Salonic sub identitatea sa de acoperire „Andrei Overianov” și a stat în apropierea Vilei Elena timp de o săptămână, între 15 și 21 iulie 2013, arată metadatele din telefonul său cu cartelă obținute de The Insider. Averianov a revenit la Salonic în anul următor, la întoarcerea unei călătorii pe care a făcut-o la Amsterdam, la 25 august 2014. Cel puțin alți patru membri ai Unității 29155 au făcut călătorii la Salonic și probabil că au stat, de asemenea, la Villa Elena în perioada 2012-2018. Unele dintre aceste vizite au coincis cu misiuni pe care agenții le aveau în regiune.
De exemplu, Aleksei Kapinos, membru al Unității 29155, pe care Šapošnikov l-a descris anchetatorilor cehi ca fiind „un prieten de familie”, a zburat la Salonic cu un pașaport diplomatic la 25 aprilie 2014. Cu doar o zi mai devreme, asociații GRU ai lui Kapinos, toți călătorind sub identități false, au sosit în Bulgaria. Potrivit unei investigații comune a The Insider și Bellingcat, care a fost între timp coroborată de acuzațiile procurorilor bulgari, Unitatea 29155 l-a otrăvit pe traficantul de arme bulgar Emilian Gebrev cu o substanță organofosforată neidentificată în momentul acestei călătorii.
Emilian Gebrev, șeful companiei EMCO, a declarat pentru The Insider că s-a împrietenit cu soții Šapošnikov în 2012. În mod evident, ilegaliștii au căutat prietenia sa, în ciuda lipsei de proiecte de afaceri comune între ei. Gebrev a spus că își amintește că Elena era partenerul dominant în căsnicie, orientând întotdeauna conversația în direcția preferată de ea.
După cum a dezvăluit anterior The Insider, la momentul otrăvirii sale, Gebrev era considerat un furnizor important de muniție pentru armata ucraineană, care se reconstituia după confiscarea Crimeei de către Rusia și orchestrarea unei insurgențe „separatiste” imposibil de negat în regiunea Donbas din estul Ucrainei. Gebrev spune că, cu puțin timp înainte de-a fi otrăvit, a încetat să mai furnizeze muniție Ucrainei, în conformitate cu Acordurile de la Minsk, două acorduri de încetare a focului încălcate în serie, semnate în septembrie 2014 și februarie 2015 de Ucraina, Rusia și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE). Două surse active în domeniul achizițiilor de arme în Ucraina la acea vreme au declarat pentru The Insider că, imediat după otrăvirea lui Gebrev, Šapošnikov a oferit cumpărătorilor guvernamentali ucraineni „un înlocuitor de încredere” pentru comerciantul de arme bulgar. În realitate, Kievul nu a cumpărat niciodată de la furnizorul sugerat de Šapošnikov din cauza calității deficitare a inventarului său.
Sabotorii
Anchetatorii poliției cehe au dezvăluit acum că Elena, șeful ilegalist din echipa soț-soție, a comunicat cu Averianov prin intermediul contului său de Gmail, oferind informații critice despre contractele de vânzare de arme în curs de derulare care implicau Imex Group. Cultivarea lui Gebrev de către Šapošnikov a dat roade. Compania lor a început să facă schimburi comerciale frecvente cu EMCO, care producea și repara orice, de la artilerie din epoca sovietică la vehicule blindate, într-o serie de fabrici din Bulgaria, adesea pentru export în Georgia și Ucraina. EMCO a recondiționat, de asemenea, muniția de fabricație cehă învechită, inclusiv cartușele achiziționate ulterior de Imex Group, arată registrele corporative.
Interesul lui Averianov față de partenerii Imex Group din cadrul NATO era evident. Orice vânzări considerate contrare intereselor Rusiei ar fi fost ținte ideale pentru Unitatea 29155, care ar fi putut viza armele și muniția, dacă nu încerca să ucidă brokerii responsabili de vânzarea acestora către state inamice sau actori non-statali, cum ar fi Armata Siriană Liberă (ASL), o colecție de grupuri rebele susținute de Occident care se opun dictatorului sirian Bashar al-Assad. Cehii susțin că Imex Group a fost implicată în tranzacții cu omologi europeni care au revândut mine, puști de asalt, grenade propulsate și rachete antitanc. O companie slovacă, Kelson, a încercat să achiziționeze aceste mărfuri prin intermediul unor companii intermediare, toate cu intenția de-a le revinde Ministerului Apărării din Arabia Saudită. FSA, concluzionează cehii, a fost „probabil” destinatarul final. (Arabia Saudită a achiziționat într-adevăr arme în Croația care au ajuns în custodia FSA, după cum a relatat New York Times în 2013).
În calitate de comandant superior al GRU care supraveghea o unitate strict cinetică din cadrul serviciului, Averianov ar fi primit ordin de la Moscova să intercepteze transporturile de arme secrete destinate insurgenților mainstream din Siria, care, înainte de intervenția militară directă a Rusiei în războiul civil din țară în 2015, erau periculos de aproape de a desființa unul dintre cele mai apreciate regimuri clientelare ale Rusiei din Orientul Mijlociu. CIA și serviciile de informații turcești au sprijinit zeci de formațiuni FSA care se luptau cu armata lui Assad și cu milițiile susținute de Iran, până când ascensiunea jihadiștilor de linie dură, în special sub forma Statului Islamic, a transformat abordarea NATO în Siria ca misiune antiteroristă.
La 24 iulie 2013, Averianov i-a scris lui Šapošniková că „foarte, foarte mult avem nevoie de o listă completă…” a platformelor căutate. Ulterior, ea i-a transmis generalului GRU fișierele PDF atașate, intitulate „Aircraft_FSA.pdf”, „Ammunition_FSA.pdf” și „Weapons_FSA.pdf”, pe care Pavel Šapošnikov i le-a trimis la 3 august.
Prin urmare, GRU a fost „informat despre comerțul planificat de la început până la sfârșit”, concluzionează anchetatorii cehi. „Aceste bunuri au fost depozitate exclusiv în Vrbětice, în depozitele nr. 16 și 12. Ca urmare a exploziilor ulterioare, bunurile nu au fost livrate și au fost complet distruse”.
Šapošnikov – probabil ajutați de Petr Bernatik Jr. directorul executiv al Imex și fiul fondatorului acesteia – au asigurat accesul fizic la aceste depozite. De asemenea, este posibil ca aceștia să fi conspirat pentru a ajuta GRU să comită un act de piraterie sau de terorism maritim.
Este posibil ca primul caz de sabotare a unui transport militar de către Unitatea 29155 să fi implicat dispariția unei nave care transporta piese pentru poduri de pontoane și camioane KrAZ de fabricație ucraineană destinate Vietnamului. Nava ucraineană „INA” a dispărut în 2013, la un moment dat după ce a trecut prin Canalul Suez și și-a oprit transponderul. Potrivit anchetatorilor cehi, Elena și Averianov „au comunicat legat de această comandă”, care a plecat din portul bulgăresc Varna la 17 decembrie 2013, unde soții Šapošnikov au sosit personal pentru a supraveghea plecarea. Persoane familiarizate cu tranzacția au declarat pentru The Insider că acest transport ar fi interferat cu o vânzare directă către Vietnam de către o companie rusă de export de arme, iar dispariția navei ar fi putut avea ca scop sabotarea acestui furnizor concurent.
Aproape un an mai târziu, la 16 octombrie 2014, primul depozit din Vrbětice a fost cuprins de flăcări.
Anchetatorii cehi sunt siguri că aceasta a fost opera Unității 29155. La 26 septembrie a aceluiași an, Averianov, folosind contul său de Gmail, i-a trimis un mesaj lui Šapošnikova: „Bună, Elena, îți trimit o cerere de vizitare a depozitelor…”
O lună și jumătate mai târziu, la 3 decembrie, artileria, mortierele și puștile de asalt – o mare parte din acestea aparținând EMCO – au început să explodeze în depozitul 12 din aceeași unitate din Vrbětice.
Între 2012 și 2018, patru membri GRU s-ar fi cazat la hotel.
De asemenea, se spune că proprietarii săi au asistat unitatea în activitățile sale, inclusiv pe teritoriul NATO din Cehia. „Ilegali” este un termen pentru agenți ruși „adoriți“ care trăiesc ca cetățeni naturalizați în țări străine, în timp ce îndeplinesc pe ascuns sarcini date de Kremlin în străinătate.
Familia i-ar fi ajutat pe agenții Aleksander Mișkin și Anatolii Chepiga să se infiltreze în două depozite guvernamentale din Republica Cehă și să planteze acolo explozibili în octombrie 2014.
Două luni mai târziu, a avut loc o altă explozie în apropierea satului de est Vrbetice. Doi muncitori au murit în explozie și au provocat pagube mari.
Mai târziu, Marea Britanie i-a acuzat pe Mișkin și Cepiga că au comis tentativa de asasinat împotriva fostului agent rus Serghei Skripal la Salisburi în 2018.
Anul trecut, Praga i-a declarat pe soții Sapoșnikov "persoane de interes" în legătură cu atentatul cu bombă, solicitând autorităților grecești să îi interogheze.
Cuplul ar fi răspuns la acuzații, susținând că sunt persecutați din cauza rădăcinilor lor rusești și folosiți ca "țapi ispășitori în numele unor interese necunoscute".
Deși au recunoscut în fața anchetatorilor cehi că bărbații identificați ca fiind agenți GRU s-au cazat la hotelul lor, ei nu știau că aceștia lucrau pentru serviciile de informații militare ale Moscovei.
Este puțin probabil ca apărarea soților Šapošnikov să reziste la greutatea dovezilor medico-legale compilate de anchetatorii cehi – sau la noua descoperire făcută de The Insider în momentul redactării acestui articol.
Datele de călătorie și de trecere a frontierei, puse recent la dispoziție datorită unei avalanșe de terabiți scurse din bazele de date ale guvernului rus, au arătat că Elena Šapošnikova se află în posesia unui pașaport rusesc secret. Numărul de nouă cifre al pașaportului ei face parte dintr-un interval numeric rezervat exclusiv membrilor Unității 29155, diferind de cele ale colegilor ei doar prin ultimele două cifre. Cel al lui Šapošnikova este 646518955.
Pașaportul revelator
Šapošnikova a folosit acest pașaport pentru a călători între Grecia și Rusia în cel puțin două ocazii, o dată în decembrie 2015 și a doua oară în decembrie 2017. În ambele cazuri, ea a folosit un mecanism sofisticat de tranzacționare care urmărea să nu lase nicio urmă în bazele de date accesibile autorităților europene. De exemplu, ea și-a rezervat călătoriile și și-a cumpărat biletele de avion folosind pașaportul său ceh, înregistrând doar această naționalitate la compania aeriană greacă. Însă, la trecerea frontierei rusești, Šapošnikova a folosit pașaportul său rusesc secret, ocolind astfel necesitatea de a obține o viză rusă care i-a fost eliberată în calitate de cetățean ceh și eludând amprenta digitală asociată cu cererea respectivă.
În special, prima călătorie a Šapošnikovei la Moscova cu pașaportul său de serviciu GRU a durat doar două zile. Ea a călătorit de la Salonic la Moscova pe 3 decembrie 2015 și a plecat pe 5 decembrie. Călătoria a fost scurtă, dar plăcută. Cu ocazia acestei vizite, Vladimir Putin i-a acordat titlul de Erou al Federației Ruse, o decorație pe care traficanta de arme împarte acum cu mulți dintre colegii săi din banda de elită a criminalilor și sabotorilor din Rusia, scrie Tje Insider.
Nikolai a murit în februarie în Grecia, la vârsta de 62 de ani, în urma unui atac de cord, relatează site-ul grec Inside Story, în timp ce Grecia urmează să se pronunțe dacă Elena poate fi extrădată în Cehia.
Se încarcă comentariile...
