Islanda decide dacă revine la masa negocierilor pentru aderarea la UE. Referendumul care poate schimba direcția țării

Islandezii votează sâmbătă, în cadrul unui referendum, pentru a decide dacă țara va relua negocierile privind aderarea la Uniunea Europeană, la 13 ani după ce acestea au fost suspendate.

Islandezii votează dacă vor fi reluate negocierile de aderare la UE Foto: government.is

Un indiciu privind cât de strâns se anunță rezultatul este oferit de cel mai recent sondaj de opinie, care plasează campania pentru respingerea reluării negocierilor în frunte, cu 51,6%. Un sondaj anterior indica însă un avantaj pentru tabăra care susține reluarea negocierilor, potrivit BBC.

Guvernul de centru-stânga condus de premierul Kristrún Frostadóttir intenționa deja să organizeze un referendum, însă contextul internațional turbulent a determinat-o să devanseze scrutinul.

Votul este programat sâmbătă, între orele 09:00 și 22:00 GMT, iar rezultatul este așteptat în primele ore ale zilei de duminică. Islanda are o populație de mai puțin de 400.000 de locuitori. Potrivit postului public islandez RUV, mai mult de unul din cinci alegători își exprimase deja opțiunea prin vot anticipat înaintea scrutinului de sâmbătă.

Pentru ce votează islandezii

Întrebarea de pe buletinul de vot este: „Ar trebui Islanda să reia negocierile de aderare la Uniunea Europeană?”

Deși Islanda face deja parte din piața unică a UE și din spațiul Schengen, fără controale la frontiere, în calitate de membră a Spațiului Economic European, aderarea la UE ar include-o în uniunea vamală și, în cele din urmă, ar presupune adoptarea monedei euro.

Candidatura Islandei la aderarea la UE era deja într-un stadiu avansat când țara a suspendat negocierile în 2013, iar oficialii Comisiei Europene au indicat că acestea ar putea fi finalizate în unul sau doi ani. Din cele 35 de așa-numite capitole de negociere, care acoperă domenii de la pescuit și politica economică până la libertatea de exprimare și libera circulație a mărfurilor, 27 fuseseră deschise, iar 11 erau finalizate provizoriu.

Un vot „Da” nu ar reprezenta o decizie finală privind aderarea la UE. Acesta ar însemna susținerea reluării procesului în vederea încheierii unui acord de aderare. Orice acord ar trebui ulterior aprobat printr-un al doilea referendum, precum și de parlament, iar Constituția ar trebui modificată. De asemenea, toate cele 27 de state membre ale UE ar trebui să își dea acordul. În mod similar, un vot „Nu” nu ar exclude posibilitatea ca Islanda să reia negocierile în viitor.

Care sunt principalele probleme

Suveranitatea a fost una dintre temele centrale ale dezbaterii dinaintea referendumului. Islanda a luptat pentru a-și obține independența deplină față de Danemarca în 1944, iar industria pescuitului și cea marină reprezintă aproape 40% din exporturile țării.

Tabăra „Nu” se teme că Islanda își va pierde controlul asupra zonelor sale de pescuit, extrem de valoroase, în cadrul Politicii Comune în domeniul Pescuitului a UE și a promis că nu va împărți niciodată apele țării cu nimeni. Bruxellesul a indicat că Islanda ar putea beneficia de un anumit tip de derogare, însă această chestiune este considerată, potențial, cel mai mare obstacol în calea unui acord.

Mulți islandezi își amintesc de așa-numitele „Războaie ale codului” cu Marea Britanie, pe care Islanda le-a câștigat în anii 1970. De altfel, pescuitul a fost întotdeauna problema care a împiedicat aderarea Islandei la UE.

Totuși, în urma crizei financiare din 2008 și a prăbușirii sistemului bancar islandez, Reykjavik a decis să înceapă negocierile de aderare în 2009, pentru ca ulterior să le oprească în 2013.

În prezent, Islanda este una dintre cele mai prospere națiuni europene, iar Eirikur Bergmann, profesor de științe politice la Universitatea Bifröst, a declarat pentru BBC că „mulți oameni pun acest lucru pe seama independenței Islandei”.

Care sunt preocupările Islandei în materie de securitate

Islanda nu are armată și se bazează pe aliații săi pentru apărare. Un acord bilateral de apărare cu Statele Unite este în vigoare din 1951, iar tabăra „Nu” susține că securitatea Islandei se bazează atât pe NATO, cât și pe SUA și că apartenența la UE nu poate înlocui NATO.

Islanda a fost un susținător ferm al Ucrainei în timpul invaziei pe scară largă declanșate de Rusia, iar oficialii islandezi au privit cu îngrijorare intensificarea manevrelor maritime ale Rusiei în apropierea insulei.

Au existat, de asemenea, preocupări legate de interesul exprimat de președintele american Donald Trump pentru preluarea Groenlandei, iar faptul că acesta a confundat Groenlanda cu Islanda a provocat îngrijorare.

În acest an, UE și Islanda au semnat un parteneriat în domeniul securității și apărării, iar oficialii europeni au declarat că UE „oferă un punct de sprijin într-o comunitate bazată pe valori, prosperitate și securitate”.

Ce spun cele două tabere

Înaintea referendumului, cele două tabere au participat la o dezbatere televizată. Tabăra „Da” a fost reprezentată de premierul Kristrún Frostadóttir, în timp ce campania „Nu” a fost condusă de Guðrún Hafsteinsdóttir, președinta Partidului Independenței, aflat în opoziție.

Kristrún le-a spus celor prezenți că Islanda este deja bine integrată în Uniunea Europeană și că aderarea ar reprezenta „unul dintre cei mai importanți pași pe care îi putem face pentru reducerea riscurilor”.

Ea a subliniat, de asemenea, că un vot „Da” nu înseamnă neapărat că Islanda va adera la UE și că, în cazul unui vot „Nu”, rezultatul va fi respectat.

Guðrún, la rândul său, a insistat că votul nu se referă la întrebarea dacă Islanda ar trebui să aibă relații bune cu Europa: „Deja avem și vrem ca acest lucru să continue”.

În schimb, ea a prezentat referendumul drept un vot prin care islandezii decid dacă sunt dispuși să transfere către Bruxelles „puteri de decizie” în privința pescuitului, agriculturii și resurselor naturale ale țării.

Deși geopolitica a fost factorul care a determinat guvernul să susțină reluarea negocierilor cu UE, acest subiect a fost discutat foarte puțin în timpul campaniei.