Grupările de tineret ale extremei drepte, pepiniera ascensiunii populiste în Europa. Recrutare, formare și influență politică

De la Jordan Bardella, în Franța, la Giorgia Meloni, în Italia, numeroși lideri ai dreptei radicale și-au început cariera în organizațiile de tineret ale propriilor partide. Aceste structuri recrutează și formează viitoarele generații de politicieni, contribuind la extinderea influenței extremei drepte. Partidele tradiționale sunt însă în urmă în atragerea și implicarea tinerilor.

Jordan Bardella, unul dintre lupii tineri ai populiștilor francezi Foto: AFP

Liderii unora dintre cele mai de succes partide populiste de dreapta radicală din Europa Occidentală au un element comun, adesea trecut cu vederea: înainte de a ajunge în fruntea formațiunilor pe care le conduc astăzi, au fost lideri ai organizațiilor de tineret ale acestora.

Matteo Salvini, din Italia, Jordan Bardella, din Franța, Jimmie Åkesson, din partidul Democrații Suedezi, și Tom Van Grieken, din formațiunea belgiană Vlaams Belang, și-au început ascensiunea politică în aceste structuri.

Experiența din organizațiile de tineret le-a influențat parcursul politic și contribuie acum la modelarea viitorului politic al Europeim susține, în The Guardian, Cas Mudde, profesor de afaceri internaționale la Universitatea din Georgia și Duncan McDonnell, profesor de științe politice la Centrul Jeff Bleich din cadrul Universității Flinders din Adelaide, Australia.

Premierul Italiei, Giorgia Meloni, care a condus la rândul său o organizație de tineret a dreptei radicale, a descris această perioadă drept esențială pentru formarea sa.

„Mai mult decât dezvoltării mele ca politician, îi datorez activismului din organizația de tineret dezvoltarea mea ca persoană și ca italian. Nu există un teren de formare mai important decât acesta”, a declarat Meloni.

Cu toate acestea, până de curând, se știau relativ puține lucruri despre aceste structuri care pregătesc viitoarele generații de lideri ai dreptei populiste radicale.

Recrutare, formare și influență politică

În cadrul cercetării pentru volumul „Youth Wings of the Populist Radical Right” (Aripile de tineret ale dreptei populiste radicale), autorii au analizat zece organizații de tineret din diferite țări europene, de la cea a Partidului Libertății din Austria până la cea a partidului francez Adunarea Națională.

Concluzia lor este că aceste grupări au un rol important în recrutarea, pregătirea și promovarea activiștilor de la nivel local, a reprezentanților politici și a viitorilor lideri ai dreptei radicale.

Organizațiile de tineret îndeplinesc însă și funcții importante pentru partidele-mamă în prezent. Ele încearcă să atragă votanți tineri, asigură o parte importantă a voluntarilor din campaniile electorale, contribuie la administrarea filialelor și participă la conturarea politicilor partidului.

Cercetarea identifică trei obiective majore la care aceste structuri contribuie, în contextul extinderii dreptei radicale în anii 2020: internaționalizarea, profesionalizarea și normalizarea politică.

Construirea unor alianțe internaționale

În primul rând, organizațiile de tineret contribuie la dezvoltarea unor alianțe transnaționale, uneori chiar mai intens decât structurile similare ale partidelor-mamă.

Departe de atenția publică, au apărut tot mai multe reuniuni și conferințe internaționale ale extremei drepte. Un exemplu este Transatlantic Patriot Summit, organizat anual la Budapesta din 2022.

Astfel de evenimente reunesc lideri ai organizațiilor de tineret din Europa, India, Israel, America Latină și Statele Unite. Participanții discută obiective comune și stabilesc relații care pot continua pe parcursul carierelor lor politice.

Mai mulți dintre liderii intervievați au vorbit deschis despre avantajele acestor legături internaționale, inclusiv în momentul în care vor ajunge la guvernare.

Pregătirea unor politicieni mai profesioniști

Al doilea obiectiv este profesionalizarea.

Dacă în trecut partidele populiste de dreapta radicală erau adesea considerate grupări de amatori, uneori pe bună dreptate, în prezent ele investesc considerabil în pregătirea membrilor.

Tinerii care se alătură acestor organizații învață nu doar despre politici publice și istoria formațiunilor, ci și despre retorică și comunicare în mass-media.

Ei sunt pregătiți pentru o eventuală carieră politică, iar ascensiunea unor lideri precum Jimmie Åkesson, Jordan Bardella, Giorgia Meloni și Matteo Salvini este prezentată drept dovada eficienței acestui model.

O imagine publică mai acceptabilă, fără schimbarea ideologiei

Al treilea obiectiv este normalizarea politică a dreptei radicale.

Recrutarea unor tineri cu studii universitare, care nu corespund imaginii stereotipe a activistului de extremă dreapta furios și agresiv, contribuie la schimbarea felului în care aceste partide sunt percepute de public.

Prin promovarea unor lideri mai instruiți, mai buni comunicatori și mai atent pregătiți pentru aparițiile publice, formațiunile încearcă să fie privite de alegători drept actori politici legitimi.

Distanțarea de generațiile anterioare de lideri, considerați mai puțin rafinați în discurs și comportament, precum Jean-Marie Le Pen în Franța sau Umberto Bossi în Italia, le poate ajuta să atragă tineri care se identifică mai ușor cu noua imagine a partidelor.

Această transformare a imaginii publice nu înseamnă însă o moderare a mesajului politic.

Tinerii lideri intervievați nu intenționează să își îndrepte partidele spre centrul spectrului politic. Deși au găsit modalități de a estompa aspectele cele mai controversate ale mișcărilor pe care le reprezintă, ideologia rămâne una naționalistă și exclusivistă.

Prin urmare, regenerarea dreptei radicale prin intermediul organizațiilor de tineret ar putea transforma această mișcare într-o provocare și mai importantă pentru democrația liberală.

Cum pot răspunde partidele tradiționale?

În fața acestei evoluții, partidele tradiționale ar putea începe prin a-și analiza propriile structuri și modul în care încearcă să atragă tinerii, în loc să considere dreapta radicală singura cauză a dificultăților lor.

Cercetările recente privind membrii organizațiilor de tineret din partidele de centru-stânga și centru-dreapta arată că acestea sunt dominate de bărbați, persoane provenite din familii implicate în politică și oameni interesați în primul rând de construirea unei cariere.

Dacă partidele tradiționale vor să recâștige sprijinul tinerilor, această situație trebuie să se schimbe.

Promisiunea unor perspective mai bune, tot mai greu de crezut

Partidele aflate la guvernare ar putea, de asemenea, să facă mai mult pentru a răspunde problemelor cu care se confruntă tinerii în secolul XXI.

În cea mai mare parte a perioadei de după al Doilea Război Mondial, generațiile tinere din Europa Occidentală au crescut cu ideea că vor avea perspective de viață mai bune decât părinții lor.

Această promisiune nu mai pare însă valabilă.

Creșterea numărului locurilor de muncă instabile, combinată cu criza locuințelor, face ca o parte semnificativă a tinerilor europeni să locuiască în continuare cu părinții chiar și la sfârșitul anilor 20 sau la începutul anilor 30 de viață.

În aceste condiții, nu este surprinzător că mulți dintre ei au puțină încredere în capacitatea partidelor tradiționale de a le îmbunătăți situația, scriu cei doi profesori în The Guardian.

În schimb, tinerii activiști ai dreptei populiste radicale intervievați în cadrul cercetării au spus că partidele lor le-au vorbit direct despre problemele care îi preocupă și le-au propus soluții.

Autorii consideră că formațiunile politice tradiționale ar trebui să adopte o abordare similară, dacă vor să recâștige încrederea noilor generații.