Europa trebuie să tragă Rusia la răspundere pentru atacurile hibride, îndeamnă un parlamentar ceh

Europa a învățat să identifice mai bine amenințările hibride, ceea ce reprezintă, fără îndoială, un progres. Însă simpla recunoaștere a acestor riscuri nu este suficientă și nu constituie, în sine, un factor eficient de descurajare.

Drone cu explozibil găsite pe aeroportul din Leipzig Foto: X

Oficialii europeni s-au obișnuit deja cu scenarii în care atacurile cibernetice perturbă serviciile publice și infrastructura critică, dronele apar deasupra unor obiective sensibile, iar valurile de dezinformare de pe rețelele sociale exploatează incertitudinea din societate.

De regulă, guvernele europene lansează investigații, fac schimb de informații, publică declarații și anunță, uneori, noi măsuri de securitate. Apoi, atenția publică se mută către un alt incident, petrecut în altă parte.

O asemenea abordare este însă insuficientă.

Până în prezent, Rusia pare să considere că atacurile hibride reprezintă o investiție cu costuri reduse și beneficii strategice considerabile. Aceste operațiuni presupun cheltuieli relativ mici, în timp ce rezultatele lor pot fi prezentate drept succese importante în rapoartele serviciilor de informații rusești.

Aici se află una dintre principalele probleme ale Europei: reziliența și descurajarea nu sunt același lucru.

Europa trebuie să devină o țintă mai dificilă și, mai ales, mult mai costisitoare pentru Rusia. Consolidarea rezilienței societăților europene este necesară, dar nu poate înlocui o strategie de descurajare capabilă să schimbe calculul strategic al Moscovei, scrie în Kyiv Independent, parlamentarul ceh Marek Zenisek, doctor în filosofie și academician.

Incidentele trebuie privite ca părți ale aceleiași campanii

Un atac izolat poate părea prea puțin important pentru a justifica un răspuns amplu. Europa s-a confruntat în repetate rânduri cu această dilemă.

La 20 iulie 2024, un colet incendiar a luat foc pe aeroportul din Leipzig, în Germania. În următoarele două zile, incidente similare au fost raportate în Polonia și Regatul Unit.

Autoritățile germane de securitate au emis o avertizare mai amplă pentru sectoarele aviației și logisticii abia la 28 august, la peste cinci săptămâni de la primul incident.

Investigațiile ulterioare au stabilit legături între aceste evenimente și o campanie mai amplă de sabotaj atribuită Rusiei.

Reacția autorităților a venit, în cele din urmă, însă întârzierea evidențiază avantajul de care beneficiază Moscova atunci când incidentele sunt investigate separat, în loc să fie analizate ca părți ale unei operațiuni coordonate.

Stabilirea responsabilității poate dura săptămâni, iar guvernele pot avea evaluări diferite atât asupra dovezilor disponibile, cât și asupra măsurilor care ar trebui adoptate.

Până la confirmarea responsabilității, atenția politică se poate îndrepta către alte subiecte. În această zonă gri, Rusia obține un avantaj strategic.

Se creează astfel o asimetrie în favoarea agresorului: Moscova poate desfășura o campanie pe termen lung, în timp ce statele europene gestionează fiecare incident în parte.

Prin urmare, guvernele europene trebuie să analizeze incidentele individuale într-un context mai larg și să își coordoneze evaluările, îndeamnă academicianul ceh.

Un atac cibernetic, un act de sabotaj sau o tentativă de infiltrare a unei rețele de informații nu ar trebui privite exclusiv ca evenimente distincte. Ele pot face parte dintr-o campanie hibridă îndreptată împotriva statelor europene.

Operațiunile repetate consumă resursele Europei, scot la iveală vulnerabilități, alimentează incertitudinea și, mai presus de toate, testează limitele până la care statele europene sunt dispuse să reacționeze.

De aceea, fiecare investigație nouă nu ar trebui să pornească de la zero, ci să țină cont de incidentele anterioare și de eventualele legături dintre acestea.

Descurajarea nu poate începe abia după un atac

Obiectivul central al strategiei europene de descurajare ar trebui să fie schimbarea calculului Moscovei, astfel încât noi acte de agresiune să devină riscuri inacceptabile pentru Rusia.

Guvernele europene pot contracara tacticile Kremlinului printr-o abordare sistematică și coordonată, care să vizeze cauzele și mecanismele amenințărilor, nu doar consecințele acestora.

Pentru a face acest lucru, statele europene ar trebui să stabilească din timp un set credibil de măsuri și consecințe posibile, care să poată fi activate în cazul unui nou incident grav.

Rusia nu trebuie să știe exact cum va reacționa Europa în fiecare situație. Ambiguitatea strategică își păstrează utilitatea. Moscova trebuie însă să fie convinsă că Europa va răspunde și că reacția va avea consecințe concrete, spune parlamentarul ceh.

Aceasta este baza unei descurajări credibile.

Există și un motiv mai amplu pentru care această schimbare este necesară. Dacă sunt analizate împreună formele de presiune exercitate de Rusia asupra statelor europene în ultimii ani, generațiile viitoare ar putea întreba, pe bună dreptate, de ce Europa a tolerat atât de multe incidente fără să dezvolte un răspuns mai sistematic.

Va fi cu atât mai dificil de explicat copiilor și nepoților noștri de ce un grup de state cu resurse economice mult mai mari decât cele ale Rusiei a permis în mod repetat Moscovei să stabilească ritmul confruntării, subliniază, în Kyiv Independent, Marek Zenisek.

Europa trebuie să fie mai bine pregătită.

Statele europene ar trebui să dispună de un repertoriu de răspunsuri posibile, care să poată fi adaptate fiecărui caz, în loc să fie nevoite să conceapă o reacție de la zero după fiecare nou atac.

În acest fel, descurajarea ar deveni mai mult decât o declarație făcută după producerea pagubelor.

Europa trebuie să schimbe calculul strategic al Rusiei

Este clar că Europa nu poate împiedica orice operațiune ostilă. Nu poate anticipa de unde va veni următoarea provocare și nici nu poate exclude posibilitatea ca Rusia sau un alt adversar să exploateze vulnerabilitățile unei societăți deschise.

Poate însă să facă asemenea operațiuni mai dificile și mai costisitoare.

Europa își poate proteja mai bine societățile, poate îmbunătăți capacitatea serviciilor de informații și a structurilor de securitate de a identifica rețelele ostile și poate coordona mai eficient mecanismele de tragere la răspundere.

De asemenea, poate elimina obstacolele juridice și instituționale inutile care împiedică o reacție rapidă și poate transmite un mesaj clar: agresiunile repetate nu vor rămâne fără consecințe.

Obiectivul principal trebuie să fie schimbarea calculului adversarului.

Rusia nu ar trebui să se întrebe doar dacă o anumită operațiune poate fi desfășurată cu succes. Moscova trebuie să ia în considerare și costurile pe care le-ar suporta dacă Europa ar descoperi operațiunea și ar trage Rusia la răspundere, susține parlamentarul ceh Marek Zenisek.