Analiză Europa, în alertă. De ce pregătesc marile puteri populația pentru o posibilă confruntare: „Nu e alarmism, e realism strategic”
0Comisarul european pentru Apărare, Andrius Kubilius, a avertizat recent că Moscova ar analiza posibile scenarii de atac asupra unor state NATO. Adevărul a discutat cu experți români în securitate pentru a evalua riscurile și reacția Alianței.
Declarațiile comisarului european pentru Apărare, Andrius Kubilius, despre posibile planuri de atac ale Rusiei asupra statelor NATO au stârnit îngrijorare în capitalele europene. Oficialul a spus că există „indicii clare” venite din surse multiple de informații occidentale privind scenarii de confruntare militară analizate la Moscova.
Andrius Kubilius a declarat pentru Gazeta Wyborcza că Rusia își accelerează programul de reînarmare, estimat la peste 1,2 trilioane de dolari, și își diversifică metodele de război hibrid, inclusiv atacurile cibernetice și campaniile de dezinformare.
Comisarul susține că Europa trebuie să învețe rapid din lecțiile Ucrainei, unde inovația tehnologică și cooperarea dintre stat și sectorul privat au schimbat modul de a face război.
Rusia își pregătește o armată pentru 2037. NATO reacționează
Avertismentele comisarului european vin pe fondul declarațiilor repetate ale generalilor americani și europeni care estimează un orizont de risc de 2-3 ani pentru o posibilă escaladare globală. Generalul Alexus Grynkewich, comandant NATO în Europa, spunea, conform publicației germane Bild, încă din iulie că Occidentul are „cel mult un an și jumătate” pentru a se pregăti pentru o confruntare directă cu Rusia și China.
În același timp, state precum Polonia, Danemarca și Norvegia au accelerat investițiile în apărare antiaeriană și coordonează programe comune cu Ucraina.
ISW: Moscova provoacă psihologic NATO
Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) susține că Rusia a intrat într-o „fază zero” a unei confruntări extinse cu NATO, prin operațiuni de dezinformare și presiune psihologică. Atacurile cu drone, sabotajele și campaniile de dezinformare ar avea scopul de a crea o stare de oboseală și neîncredere în rândul aliaților.
România, pe flancul estic: între alertă și pregătire
Pentru România, declarațiile lui Kubilius readuc în discuție rolul Armatei și al industriei naționale de apărare. Țara noastră a început mai multe programe de modernizare, însă percepția publicului este că multe dintre ele avansează lent.
Experții atrag atenția că, deși suntem acoperiți militar de umbrela NATO, capacitatea de reacție rapidă și interoperabilitatea rămân aspecte esențiale care trebuie considerate cu toată atenția.
Col. (r) Avram-Florian Iancu, fost locțiitor al Secțiunii de Apărare din Delegația României la NATO și fost Șef al Secției Politici de apărare din Ministerul Apărării Naționale, și actualmente, Secretar General al Asociației Ofițerilor în Rezervă din România a explicat pentru adevarul.ro că mesajul venit din zona Comisiei Europene face parte dintr-o strategie coerentă de comunicare menită să familiarizeze publicul cu necesitatea consolidării apărării.
„Astfel de declarații nu apar întâmplător. Ele fac parte dintr-o linie de comunicare strategică STRATCOM prin care instituțiile europene transmit simultan un semnal politic și o avertizare preventivă. Scopul este ca societatea să înțeleagă că efortul de apărare trebuie susținut, iar alocarea de resurse devine o prioritate”, a explicat colonelul Iancu.
NATO și Uniunea Europeană: două instrumente ale aceleiași strategii
El arată că, deși Uniunea Europeană nu are o structură militară proprie comparabilă cu cea a NATO, ambele funcționează într-un sistem de complementaritate strategică. NATO este instrumentul militar de reacție, în timp ce Uniunea Europeană gestionează instrumentele economice, industriale și de reziliență socială.
„Relația NATO–UE a evoluat semnificativ. În ultimii ani, cooperarea s-a bazat pe schimb permanent de informații, planificare comună și sincronizarea exercițiilor. Fiecare acoperă o parte din tabloul general al securității: NATO, componenta militară, iar UE prin cea economică, industrială și financiară”, a arătat colonelul Iancu.
El a adăugat că multe dintre liniile de separare dintre cele două instituții s-a estompat, relația de cooperare consolidându-se constant, mai ales după 2022 iar Uniunea Europeană a devenit un actor real de securitate, în special prin investițiile în producția de muniție, sprijinul pentru Ucraina și politica de sancțiuni.
Flancul estic, pivotul apărării colective
Colonelul Iancu afirmă că România joacă un rol activ în planurile de apărare ale NATO. „Suntem stat de frontieră, dar nu stat vulnerabil. România face parte din planurile de reacție rapidă, din structurile de comandă și găzduiește unități multinaționale. Suntem pe hartă, nu la marginea ei.”
El explică faptul că planificarea NATO se bazează pe scenarii multiple, inclusiv pe cel mai rău dintre ele (worst case scenario). Implementarea Conceptului strategic de descurajare și apărare a zonei Euroatlantice adoptat în 2020 a generat o postură de apărare robustă și credibilă a NATO.
Apărarea avansată, adică o combinație de prezență militară, capacitate de reacție și credibilitate politică.
„Descurajarea nu înseamnă doar tancuri și avioane. Înseamnă predictibilitate, interoperabilitate și încredere între aliați. Rusia mizează pe lipsa de coerență. NATO îi răspunde prin unitate.”, explică expertul militar.
De la apărare reactivă la descurajare activă
În privința criticilor potrivit cărora NATO ar fi rămas într-o postură prea defensivă, colonelul Iancu este tranșant: „NATO este o Alianță defensivă prin natura ei. Dar nu inactivă sau reactivă. Descurajarea e o formă de acțiune. Prin prezența militară constantă și prin exercițiile comune, Alianța transmite adversarului că orice atac va primi un răspuns automat și proporțional. Asta este, dacă vreți, o descurajare activă.”
El a reiterat că planurile de apărare sunt concepute pentru cel mai pesimist scenariu – „worst case scenario”și revizuite ori de câte ori este nevoie. „Toate statele membre contribuie la actualizarea acestora, inclusiv România, prin experții săi integrați în structurile de comandă aliată.”
Reînarmarea Rusiei și programul european SAFE
Referindu-se la declarațiile lui Kubilius privind programul rus de reînarmare, colonelul Iancu confirmă că Rusia urmează o strategie de refacere a capacității militare, vizând orizontul anilor 2027–2029. „Kremlinul a învățat din greșelile logistice ale primelor luni din Ucraina și își restructurează industria de apărare. În paralel, Europa a înțeles că nu mai poate depinde de importuri și intentioneaza să recupereze decalajul, să-i zicem, industrial prin intermediul programului SAFE.”
România, spune el, este parte a acestui mecanism european de refacere a producției de muniție și echipamente. „Este o oportunitate pentru industria noastră de apărare. Participarea la SAFE înseamnă investiții directe, parteneriate și finanțare pentru modernizarea liniilor de producție. Într-o lume în care muniția devine monedă strategică, capacitatea de producție este o formă de putere. Depinde însă de cât de bine reușim să punem lucrurile la locul lor.”
Lecțiile Ucrainei aplicate în doctrina NATO
Colonelul Iancu consideră că lecțiile din Ucraina sunt deja parte a transformării doctrinare a Alianței. „NATO a trecut de la teorie la practică. A creat un mecanism dedicat lecțiilor identificate și transformării lor rapide în lecții aplicate. Am văzut în Ucraina cum dronele, inteligența artificială și cooperarea civilo-militară pot schimba raportul de forțe. Aceste lecții sunt deja integrate în planificarea aliată.”
El atrage atenția că armata modernă nu se bazează doar pe număr, ci pe capacitatea de adaptare. „Cei care învață mai repede, au de partea lor un avantaj strategic. Ucraina a demonstrat acest lucru. NATO a înțeles și se adaptează în consecință și în plan doctrinar și acțional.”
Comunicarea strategică și încrederea publică
În fața ”conflictului narativelor” și răspunsul la discursul rusesc, colonelul Iancu consideră că transparența, coerența și calmul sunt cele mai eficiente instrumente.
„O alianță de 32 de state nu poate reacționa prin emoție. Comunicarea trebuie să fie coordonată, lucidă și consecventă. Când liderii informează asupra riscurilor (și să sperăm puțin probabile), nu o fac pentru a speria populația, ci pentru a menține un nivel realist de atenție”, transmite expertul.
El amintește că NATO și UE dispun de structuri dedicate comunicării strategice, aşa-numitul STRATCOM, care urmăresc contracararea dezinformării și a propagandei. „Scopul nu este panicarea cetățenilor, ci informarea lor corectă. Încrederea și credibilitatea trebuie să fie și sunt parte din instrumentarul NATO și UE în conflictul narativelor.”
Noua cultură a apărării
Întrebat despre reacțiile tot mai ferme din ultima perioadă privind riscul unei confruntări cu Rusia, colonelul Iancu a opinat că „nu este vorba de alarmism, ci de un necesar realism strategic”.
„Țările mari își asumă rolul de lideri și își pregătesc populația pentru o eră a competiției de putere. Germania, prin declarațiile repetate privind nevoia de reînarmare, sunt de natură să pregătească societatea pentru o responsabilitate colectivă, dacă vreți” a completat expertul.
Se încarcă comentariile...
