De ce au respins islandezii reluarea negocierilor cu UE. „Totul s-a redus la o singură problemă”

Pescuitul și preocuparea privind păstrarea controlului asupra resurselor naționale au fost printre principalele motive care au dus la victoria taberei „Nu” în referendumul din Islanda privind reluarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană.

De ce au respins islandezii reluarea negocierilor cu UE. Foto: Pixabay

Islandezii au respins reluarea negocierilor cu Bruxellesul cu 52,8% din voturi, în timp ce 47,2% au votat în favoarea acestora. Diferența a fost de doar câteva procente, însă suficientă pentru ca guvernul să fie nevoit să renunțe, cel puțin pentru moment, la planul de redeschidere a discuțiilor privind aderarea, notează Politico. 

În tabăra „Nu”, atmosfera era una optimistă încă înainte de anunțarea primelor rezultate. „Vom câștiga”, declara Salma Björk Önnudóttir, una dintre coordonatoarele campaniei, iar rezultatul final i-a confirmat anticiparea.

Campania împotriva reluării negocierilor s-a concentrat în special pe ideea de suveranitate. Pentru mulți alegători, apropierea de Uniunea Europeană a ridicat întrebări legate de posibilitatea ca Islanda să piardă o parte din controlul asupra unor decizii considerate esențiale pentru țară.

Pescuitul a fost însă una dintre cele mai importante teme ale campaniei. Sectorul reprezintă un pilon al economiei islandeze, iar avertismentele potrivit cărora aderarea la UE ar putea afecta controlul asupra cotelor de pescuit și ar permite companiilor străine un acces mai mare la apele Islandei au avut un impact puternic asupra electoratului.

„Pentru tabăra «Nu», totul s-a redus la o singură problemă”, spune Hallgrímur Oddsson, fondatorul grupului de reflecție european Evrópustraumar. „Pescuitul islandez și modul în care acesta s-ar integra în Politica Comună în domeniul Pescuitului, unde deciziile sunt împărțite cu alte 27 de țări.”

Uniunea Europeană transmisese înaintea referendumului semnale că este dispusă să țină cont de particularitățile Islandei în domeniul pescuitului. Mesajele venite de la Bruxelles nu au reușit însă să schimbe suficient percepția alegătorilor.

O parte dintre cei care au votat „Nu” nu au avut încredere că Islanda ar putea obține condiții favorabile în eventualele negocieri cu UE. Pentru alții, opoziția față de aderare este una de principiu, indiferent de condițiile care ar putea fi negociate.

Argumentele taberei „Da” nu au reușit să contracareze aceste temeri. Susținătorii reluării negocierilor au arătat că Islanda face deja parte din Spațiul Economic European și aplică numeroase reguli europene fără să participe la procesul decizional în același mod ca statele membre.

A fost invocată și posibilitatea adoptării monedei euro, despre care susținătorii aderării consideră că ar putea contribui la reducerea costurilor ridicate cu care se confruntă populația. Nici problema securității, prezentată de guvern drept unul dintre motivele pentru organizarea referendumului, nu a devenit un subiect central al campaniei.

Rezultatul referendumului a scos în evidență și diferențele dintre capitală și zonele rurale. Cele două circumscripții din Reykjavík au votat în favoarea reluării negocierilor, însă în regiunile din afara capitalei susținerea pentru „Nu” a fost mult mai puternică.

În nord-vestul țării, o zonă în care agricultura și pescuitul au o importanță majoră, aproape 63% dintre alegători s-au pronunțat împotriva reluării negocierilor.

Sondajele realizate înaintea referendumului au indicat și o schimbare semnificativă în rândul tinerilor. În iunie, aproape două treimi dintre alegătorii cu vârste între 18 și 29 de ani spuneau că ar vota „Da”. La sfârșitul lunii august, proporția scăzuse la aproximativ 40%.

Politologul Maximilian Conrad, specialist în UE la Universitatea din Islanda, consideră că tabăra „Nu” a reușit să transforme percepția asupra întrebării supuse votului.

„Tabăra «Nu» a prezentat referendumul ca și cum ar fi fost deja despre aderarea la UE, și nu despre reluarea negocierilor”, a explicat acesta.

În Bruxelles, rezultatul referendumului reprezintă o dezamăgire. O eventuală apropiere a Islandei de Uniunea Europeană ar fi transmis un semnal de unitate europeană într-un context internațional tot mai tensionat, marcat inclusiv de relațiile dificile dintre SUA și Europa și de influența în creștere a Rusiei și Chinei.

Aderarea Islandei ar fi putut avea și o importanță strategică pentru Uniunea Europeană în zona arctică și ar fi oferit un nou impuls procesului de extindere.

Deocamdată, însă, tema aderării pare să fie scoasă de pe agenda politică islandeză pentru o perioadă îndelungată. Hallgrímur Oddsson consideră că doar un eveniment extern major ar putea schimba situația.

„Singurul lucru care ar putea schimba această situație ar fi un șoc extern – de exemplu, o schimbare a acordului SEE. Dar asta este pură speculație.”

Chiar și după rezultatul referendumului, Islanda și Uniunea Europeană vor rămâne apropiate. Țara face deja parte din Spațiul Economic European și din spațiul Schengen, iar guvernul de la Reykjavík a transmis că, în cazul unui vot „Nu”, intenționează să consolideze cooperarea cu UE prin alte modalități.