Vârstnicii care îi ajută pe alţii au şanse să trăiască mai mult. Explicaţiile psihologilor
0
Îngrijirea permanentă a nepoţilor are efecte negative asupra sănătăţii bunicilor, însă contribuţia ocazională are beneficii pentru persoanele în vârstă, printre care o viaţă mai lungă, arată un studiu realizat timp de 20 de ani în Germania şi preluat de Reuters. Aceleaşi beneficii au fost observate şi la vârstnicii care îşi ajută semenii.
Concluziile acestui studiu au fost publicate în jurnalul „Evolution and Human Behavior“. Aceleaşi beneficii au şi persoanele în vârstă care au grijă de alte rude sau îşi ajută semenii, potrivit aceleiaşi surse.
Oamenii de ştiinţă care au realizat cercetarea explică anii în plus pe care i-ar putea câştiga bunicii care contribuie la creşterea nepoţilor printr-un mecanism înrădăcinat în trecutul nostru evolutiv când îngrijirea copiilor era crucială pentru supravieţuirea rasei umane.
Pe de altă parte, a adăugat autoarea principală a cercetării, Sonja Hilbrand, din cadrul departamentului de psihologie a Universităţii Basel din Elveţia, „lipsa contactului cu nepoţii poate avea un impact negativ asupra sănătăţii bunicilor".
Cercetarea a reunit peste 500 de persoane cu vârste de peste 70 de ani cuprinse în „Berlin Aging Study“, realizat în Germania. Participanţii au completat chestionare şi au participat la teste medicale o dată la doi ani, între 1990 şi 2009.
S-a observat că în perioada de aproape 20 de ani riscul de deces a fost cu o treime mai scăzut în cazul vârstnicilor care contribuiau la creşterea nepoţilor lor în comparaţie cu cei care nu făceau acest lucru. Jumătate dintre bunicii care aveau grijă ocazional de nepoţi erau încă în viaţă la 10 ani după completarea primelor chestionare şi teste.
Acelaşi lucru a fost observat şi în cazul persoanelor în vârstă care nu aveau nepoţi, însă îşi ajutau copiii adulţi în cadrul unor activităţi precum treburile din gospodărie.
Spre deosebire de aceştia, circa o jumătate dintre participanţii care nu îi ajutau pe alţii au decedat în circa 5 ani de la începerea studiului.
În cadrul cercetării nu au fost luaţi în calcul bunicii care aveau permanent grijă de nepoţii lor.
Riscul mai scăzut de deces a fost observat şi în cazul persoanelor care obişnuiau să ajute alte persoane care nu le erau rude. Jumătate dintre vârstnicii care îşi susţineau prietenii şi vecinii au trăit, în medie, 7 ani după începerea studiului, spre deosebire de cei care nu au făcut acest lucru şi care au trăit, în medie, 4 ani după debutul cercetării.
„Ajutând, aceste persoane pot avea un scop în viaţă pentru că se simt utili pentru ceilalţi şi pentru societate“, a explicat Bruno Arpino, profesor asociat la Universitatea Pompeu Fabra din Barcelona, care nu a luat parte la acest studiu. „De asemenea, faptul de a ajuta poate fi o activitate care îi menţine activi, fizic şi mental“, a completat acesta. Specialistul a adăugat că acelaşi lucru se poate observa şi în cazul altor activităţi precum munca, înscrierea în cluburi sau voluntariatul.
Se încarcă comentariile...
