Avantajele consumului de carne de porc pentru organism

Carnea de porc este un aliment care oferă o varietate de nutrienţi; pe lângă gustul său plăcut, conţine grăsimi mononesaturate, similare cu uleiul de măsline, ne spun experţii în nutriţie şi sănătate.

Consumul său a fost stigmatizat, iar oamenii cred că este un aliment bogat în grăsimi care dăunează sănătăţii; dimpotrivă, are proprietăţi benefice, cum ar fi proteine, minerale, vitamine B şi aminoacizi esenţiali necesari pentru o bună nutriţie. Deşi are avantaje, ca toate produsele din carne, trebuie consumată cu moderaţie, mai spun specialiştii.

Este bine cunoscut faptul că o parte din alimentaţia noastră, a românilor, este alcătuită din carne de porc şi din derivatele sale, deşi există multe mituri în jurul acestui aliment care fac consumul său nu atât de recomandat, când în realitate acesta furnizează proteine, vitamine şi minerale, fiind ideal pentru menţinerea oaselor; iar în timpul sarcinii şi alăptării furnizează nutrienţii necesari atât pentru mamă, cât şi pentru copil, în timp ce acesta este alăptat.

Carnea de porc conţine 18-20% de proteine cu valoare biologică ridicată. Practic nu are carbohidraţi, care pot fi suplimentaţi prin gătit. Este bogat în vitaminele B şi minerale precum fier, zinc, fosfor şi potasiu. Are un conţinut scăzut de sodiu, ceea ce este pozitiv dacă menţinem acest conţinut scăzut atunci când gătim sau, mai ales, la prepararea derivatelor (cârnaţi).

Prezenţa purinelor (precursori ai acidului uric) este moderată. Conţinutul caloric nu este foarte ridicat (120-330 kcal/100 g), în special în părţile slabe. În schimb, cârnaţii furnizează mai multă energie (400-600 kcal/100 g), motiv pentru care trebuie consumaţi cu moderaţie (Mariné, 2016).

Grăsimea de porc este considerată rea, dar este mai benefică decât cea conţinută de carnea de vită sau de mânzat. Are acizi graşi mononesaturaţi, asemănători cu cei din uleiurile de floarea-soarelui, de peşte, de nuci şi de seminţe; singura diferenţă este că se solidifică la temperatura camerei.

Este o sursă bună de proteine de calitate, datorită digestibilităţii şi conţinutului de aminoacizi esenţiali, cu o proporţie ridicată de fier şi zinc, printre alte minerale, precum şi de vitamine B, în special tiamină şi B12.

Carnea roşie furnizează potasiu, fier şi fosfor, minerale importante pentru buna funcţionare şi dezvoltare a eritrocitelor (celulele sanguine), acesta fiind unul dintre motivele pentru care ar trebui să o includem în alimentaţia noastră.

Carne sigură

În anii '60 şi '70 ai secolului trecut se atribuiau aspecte negative cărnii de porc, în special faptul că este purtătoare de cisticeride, dar nu mai este un lucru obişnuit ca porcii să aibă această boală datorită bunelor practici agricole şi de creştere a animalelor.

Există protocoale de biosecuritate, iar fermele dispun de măsuri pentru a reduce riscul de agenţi infecţioşi, pe lângă respectarea specificaţiilor privind alimentaţia animalelor şi manipularea igienică a cărnii lor.

Dacă vorbim despre grija faţă de mediu, amprenta de carbon generată de creşterea porcilor este de trei la sută din dioxidul de carbon, mult mai mică decât cea a bovinelor, care este de 31 la sută, în timp ce creşterea puilor este cea mai mică, cu doar 1,9 la sută.

Carnea de porc este un aliment recomandat, în special bucăţile precum muşchiul, ceafa şi pulpa, datorită conţinutului scăzut de grăsimi şi a aportului de lipide oleice, palmitice şi linoleice, principalii acizi pe care îi conţine.

Cotletul, slănina şi coastele, printre altele, conţin un conţinut ridicat de grăsimi şi ar putea contribui la creşterea colesterolului şi a trigliceridelor.

Experţii în ştiinţa şi tehnologia alimentară au recomandat consumul acesteia de maximum trei ori pe săptămână, ca orice carne roşie, cu excepţia cazului în care este indicat din punct de vedere medical, şi combinarea ei cu alte grupe de alimente.

Compoziţia nutriţională a cărnii de porc variază în funcţie de felul în care este tăiată, fleica de porc de exemplu fiind taiata altfel decat cotletul. Bucăţile slabe de carne de porc au un aport caloric scăzut, 104 kcal la 100 de grame de pulpă de porc, proteine cu valoare biologică ridicată şi un conţinut moderat de grăsimi în care predomină acizii graşi nesaturaţi.

Istoria consumului de carne de porc

Familia Suidae, din care face parte porcul, provine de la mistreţul sau porcul sălbatic. Apariţia acestui animal datează din prima perioadă a erei terţiare, cu aproximativ 30 de milioane de ani înainte de Hristos.

Aceste animale au început să adulmece câmpurile şi gunoaiele coloniştilor primitivi care au început să se stabilească şi să se ocupe de agricultură. Erau uşor de capturat şi astfel a început domesticirea şi utilizarea cărnii de porc.

Cu toate acestea, nu pentru toate culturile a însemnat o sursă de hrană. Vechii egipteni, alături de fenicieni, canaaniţi, cretani, etiopieni şi hinduşi, precum şi religiile iudaică şi musulmană, au renegat animalul ca hrană, nu doar din motive simbolice, ci şi din motive de sănătate şi igienă. Animalul este considerat de aceste culturi ca fiind un animal murdar prin excelenţă.

Cu toate acestea, pentru multe alte culturi, cum ar fi cea europeană, acest animal a fost cheia unei economii bazate pe utilizarea integrală a tot ceea ce era produs. Porcul a unit şi continuă să unească familii întregi din satele din întreaga Românie în cadrul tradiţionalului "sacrificiu al porcului", care are loc, de obicei, în preajma sărbătorii de Crăciun şi în cadrul căruia, după ce animalul a fost sacrificat, acesta este preparat sub formă de cârnaţi, caltaboşi, tobă, sângerete etc.