Telefonul mobil fiabil, o sintagmă de mult uitată

Ca multe alte ramuri, şi telecomunicaţiile mobile au fost "lovite" de globalizare, singurul ţel al producătorilor fiind reducerea costurilor. Când se strică celularul, se pare că nu prea mai

Ca multe alte ramuri, şi telecomunicaţiile mobile au fost "lovite" de globalizare, singurul ţel al producătorilor fiind reducerea costurilor.

Când se strică celularul, se pare că nu prea mai ai ce face. S-a stricat, şi, gata, trebuie să-ţi achiziţionezi altul. Totuşi, nu asta ar trebui să facem noi, cumpărătorii, ci să clarificăm motivele pentru care un telefon mobil, chiar şi nou cumpărat, se strică, aparent, fără vreo intervenţie din partea utilizatorului.

Specialiştii spun că există două tipuri de defecte: critice şi noncritice. Prin critice se înţeleg tot felul de pagube, parţiale sau totale, ce duc la o stare în care aparatul nu mai funcţionează. Un exemplu în acest sens ar fi display-ul care nu se mai aprinde, însă poţi primi sau iniţia apeluri.

Non-critice sunt situaţiile în care, de exemplu, vopseaua de pe aparat se şterge ori decojeşte, însă funcţiile telefonului nu sunt afectate. În majoritatea cazurilor de acest fel, utilizatorul nu se mai deranjează să sune la service pentru a anunţa acest neajuns, pe care mulţi nu îl consideră un defect. Oricum, în multe cazuri, producătorii nu oferă garanţie pentru astfel de stricăciuni, aşa că, de multe ori cumpărătorii consideră că nu au utilizat cum trebuie dispozitivul.

Vopseaua proastă, defect de fabricaţie

Cazurile în care vopseaua aparatului se şterge, relativ repede, reprezintă o greşeală de fabricaţie şi producătorul are obligaţia de a îndrepta defectul de fabricaţie şi a suporta costurile de reparaţie. Staţi liniştiţi, pentru că service-urile nu acceptă repede astfel de stricăciuni, motiv pentru care defectele telefoanelor mobile sunt împărţite în mai multe categorii.

În primul rând, există defecţiuni mecanice. Orice mecanism de deschidere, de la un aparat cu clapetă sau slider, tastatură nefinisată ori componente interne defecte din fabricaţie, şi care nu trebuie lipit, ca în cazul display-ului, sunt trecute la această secţiune de stricăciuni. Urmează cele electrice, adică, funcţionarea necorespunzătoare a componentelor hardware dintr-un telefon, precum rezistorii, capacitoarele sau chipset-urile.

Problemele de software le-am lăsat mai la urmă, pentru că sunt multiple şi dau cea mai mare bătaie de cap utilizatorilor. Cum arată şi numele, aici sunt incluse orice fel de probleme de software întâlnite în aparate, de la blocarea aparatului în meniul principal, implementarea improprie a unor funcţii de conectivitate, precum bluetooth, infraroşu sau wi-fi, şi până la recepţia slabă a antenei aparatului ori descărcarea rapidă a bateriei. Majoritatea producătorilor efectuează mii de ore de teste, înainte de a lansa un nou model pe piaţă, însă detectarea tuturor defecţiunilor unui telefon este aproape imposibilă.

Oricum, nu acesta este scopul producătorilor, fie că te numeşti Nokia, Samsung ori Benq, ci să reducă defecţiunile unui nou model la un nivel acceptabil pe piaţă. Dacă visaţi la telefonul mobil fără niciun defect, atunci aveţi de aşteptat mult şi bine, pentru că absolut nimeni nu va garanta aşa ceva.

Concluzia este una singură şi crudă pentru împătimiţii de celulare: 99,9% din aparate au probleme din fabrică, evident, nu există telefon fără "bube", ci doar aparate care au mai puţine defecte, ce nu îl deranjează pe consumator.

Telefonul perfect nu prea există, poate doar atunci când îi reduci numărul de aplicaţii la a da şi primi apeluri, şi nici atunci nu eşti sigur că o să duci la bun sfârşit convorbirea. Odată cu dezvoltarea tehnicii din interiorul unui telefon mobil, a crescut şi numărul defecţiunilor.

Software complex = multe defecţiuni

În primul rând, complexitatea programelor software a crescut considerabil, noile componente şi circuite integrate reuşind să creeze un aevărat boom pe această piaţă. Este interesant să dăm şi exemple în acest sens, aşa că ne întoarcem în 2004, când Samsung D500 a fost lansat pe piaţă. În pofida miilor de ore de testare, în unele reţele GSM din lume aparatul avea probleme de recepţie. Aşa că producătorul a trebuit să ofere un upgrade de software pentru acest model. Nesfârşita poveste a reducerii costurilor s-a dovedit a nu avea rezultatul scontat, deci afaceri fără beneficii uriaşe, aşa cum dictează orice departament financiar al unui mare producător.

Carcasele din plastic ieftin se strică repede

De exemplu, să examinăm calitatea materialului plastic al mobilelor din prezent, unde giganţi ca Sony-Ericsson şi Nokia au întâmpinat mari dificultăţi. La numai un an de folosinţă, carcasele din plastic de la Sony-Ericsson cedează, şi exact acolo unde nu crezi că va rezista o veşnicie, W 850i fiind cel mai bun exemplu în acest sens. Din păcate, astfel de lipsuri nu pot fi depistate în laborator, ci doar în momentul utilizării zilnice a unui telefon mobil.

Un alt punct sensibil al mobilelor producătorului japonezo-suedez îl reprezintă joystick-ul de navigare prin meniu. Pe lângă faptul că intră praf într-o veselie în mecanism, plasticul de pe buton nu mai rezistă şi se rupe, iar dacă nu crapă, butonul de navigare are mari întârzieri în a intra în diferitele submeniuri. Un caz celebru a fost T 630, care la câteva săptămâni de utilizare trebuia dus în service pentru înlocuirea joystick-ului.

Tasta de navigaţie se defectează foarte des

Un alt exemplu de defect de fabricaţie este la S 500i, unde reacţiile chimice dintre vopseaua verde a tastaturii şi adezivul folosit la lipire au făcut ca butoanele să se topească pur şi simplu. Nici numărul unu mondial, Nokia, nu a scăpat de problemele cauzate de reducerea costurilor, şi a aflat pe propria-i piele că, în industria telefoanelor mobile, greşelile de marketing se plătesc destul de rău.

La multe modele actuale, precum Nokia 6131 şi Nokia N95, din clase de preţ diferite, lipseşte geamul de protecţie a display-ului, pentru că, spun finlandezii, s-au redus costurile cu câţiva cenţi per aparat. Fără acest geam de protecţie, este evidentă şansa ca vreun pix ori creion să străpungă display-ul telefonului, iar vânzările s-ar putea să scadă, pentru că nimeni nu plăteşte 5-600 de euro pe un mobil care ar putea rămâne fără ecran aşa de repede.

Carcasele de plastic reprezintă un alt capitol şi o poveste diferită la Nokia, compania având destul timp la îndemână să reuşească reducerea costurilor. Evident, au întâmpinat probleme şi aici, în primul rând la seria de terminale L'Amour, unde într-un an de folosinţă se cojea vopseaua de pe carcasa de plastic.

Reducerea costurilor înseamnă calitate precară

Seria revizuită, Nokia 7373, a avut şi ea probleme cu vopseaua, dar într-un timp mai scurt, doar şase luni, asta dacă nu foloseşti tot timpul săculeţul aferent terminalului. Nu se ştie unde vor ajunge experienţele utilizatorilor cu carcasele de plastic, cert este că foarte mulţi cumpărători de aparate Nokia se plâng de calitatea precară a carcaselor din plastic, fie că se decolorează ori se crapă instantaneu. Ciudat este faptul că mulţi utilizatori consideră că au folosit incorect mobilul, atunci când apar probleme cu carcasa, motiv pentru care mulţi dintre ei nu văd în aceste lipsuri defecte de fabricaţie.

Ceea ce ar trebui să se ştie este faptul că, atunci când carcasa cedează, într-un timp atât de scurt, sub un an sau chiar şase luni, reprezintă un defect de fabricaţie, prin urmare, trebuie schimbată acea carcasă. Pentru a mai salva câţiva bănuţi, vânzătorii impun nişte condiţii de service foarte stricte, şi în interesul lor, evident, şi nu al consumatorului.

Ca o regulă, mai toate componentele cedează exact în momentul în care expiră garanţia. Şi nu este o regulă a celebrului Murphy, ci studiile producătorilor, care calculează durata medie de viaţă a tuturor componentelor înainte de a gândi perioada de garanţie. Un alt exemplu elocvent îl reprezintă modelul cu clapetă E 700, de la Samsung, care avea reale probleme cu cablurile din placa de bază, lipite pe partea în care era display-ul.
Din cauza deselor deschideri şi închideri ale clapetei, cablurile cedau.

Coreenii nu au reuşit să remedieze defectul de fabricţie, ba chiar au menţinut această soluţie de alimentare pentru modelele cu clapetă.

Ar fi o greşeală să credem că reducerea costurilor de producţie este absolută, însă companiile ar face orice, chiar şi reducerea calităţii produselor, pentru a atinge această ţintă. Fiecare producător evaluează riscurile defecţiunilor majore, după care îşi creează durata de garanţie.Oricum, sintagma "telefoane durabile" nu se mai poate aplica din cauza faptului că durata medie de garanţie a tot scăzut, iar numărul de modele a crescut substanţial.

Cu sau fără voia lor, producătorii de terminale stabilesc durata medie de viaţă a unui terminal ce se întinde de la un an la doi ani, cel mult. Unele modele funcţionează la fel de bine şi după mai mulţi ani, în timp ce altele se strică în primele luni de la utilizare.

Dacă nu aţi folosit telefonul cum trebuie, atunci nu mai insistaţi în reparaţia lui în garanţie, însă, dacă l-aţi întreţinut corespunzător, atunci vă duceţi direct la service pentru garanţie, oricât de neînsemnat este defectul.
În fond, sunt banii dumneavoastră, şi nu contează că mobilul a costat un milion de lei sau 30 de milioane.

Perioadele de garanţie scad mereu

Termenii serviciilor de garanţie diferă în funcţie de state, însă fii sigur că nicăieri producătorul nu va anunaţa defectele dintr-un dispozitiv. Oricum, din momentul lansării unui model pe piaţă şi până când ajunge feedback-ul înapoi trece cam o lună de zile. După această perioadă, producătorul va înştiinţa dealerii despre respectivele defecte prin buletine informative, la care nu au acces şi consumatorii.

Aşa că ceea ce îţi rămâne de făcut este să înveţi de la alţi utilizatori despre "bubele" diverselor modele de telefoane mobile. De obicei, retailerul de la care ai cumpărat un mobil îţi cere informaţii despre funcţionarea aparatului, nu pentru binele tău, ci pentru a depista şi relata problemele de funcţionare producătorului. În statele civilizate există cazuri în care service-ul preferă să-ţi înlocuiască aparatul decât să trimită la producător o notă de defecţiuni majore.

Nu şi la noi, unde poţi aştepta o veşnicie un răspuns de la service, iar dacă îi deranjezi frecvent cu vizite sau telefoane, s-ar putea să te trezeşti cu alte componente în aparat, de obicei reparate, de la alte dispozitive sosite în service.

În România, cel puţin, service-ul va încerca, pe cât de mult poate, să dea vina pe consumator, prin utilizarea improprie a respectivului aparat. În alte ramuri se mai întâmplă ca o serie de produse, precum laptopuri sau camere digitale, să fie rechemate în fabrică, pentru defecte, situaţie neîntâlnită, până în prezent, pe piaţa de telefoane mobile. Care să fie motivul? Fiabilitatea? Mi-e greu să cred.

Aşa că, nu vă grăbiţi să cumpăraţi un anumit model de telefon, chiar dacă simţiţi că se termină lumea dacă nu o să îl aveţi în următoarele 24 de ore. Mai bine vă interesaţi de la alţi utilizatori despre ce anume funcţionează şi ce nu la respectivul model, altfel o să regretaţi, pentru că o să petreceţi ore bune din timpul dumneavoastră la cozile de la service. Şi, până acum, nu am auzit, decât în foarte puţine cazuri, ca un service să vă dea alt telefon la schimb, dacă cel vechi s-a decojit, tastele s-au tocit, bateria ţine o jumătate de zi ori semnalul este de proastă calitate.