Teoria surprinzătoare conform căreia Stonehenge ar fi un computer preistoric pentru a prezice eclipsele

În august 1966, un profesor american de astronomie și-a împărtășit descoperirile uimitoare cu BBC. El credea că cercul de piatră neolitic a fost construit pentru a prezice eclipsele.

Stonehenge Foto: Pixabay

Experții au dezbătut îndelung semnificația Stonehenge, cercul de pietre preistoric din sud-vestul Angliei. Aceștia au speculat că monumentul misterios ar fi putut fi un loc de comemorare a morților, un altar de sacrificiu sau un loc pentru alte ceremonii religioase. Dar, în august 1966, un profesor de astronomie din Boston, Gerald Hawkins, a declarat pentru programul Chronicle al BBC că a rezolvat puzzle-ul datorită unei configurații particulare de numere - și unui computer IBM vechi, scrie BBC.

Teoria lui Hawkins a stat la baza popularei și influentei sale cărți din 1965, „Stonehenge Decoded”. Omul de știință de origine britanică a sugerat pentru BBC că alinierile uriașelor plăci și arcade înseamnă că „cercurile de la Stonehenge ar fi putut fi folosite ca un computer pentru a urmări Luna și a prezice eclipsele”. Eclipsele, precum cele observate în întreaga lume luna aceasta, ar fi putut fi prezise cu exactitate de britanicii din antichitate – acum mai bine de 4.500 de ani.

În filmările BBC, Hawkins a făcut un gest spre o machetă exactă a Stonehenge-ului, arătând cum în cel mai mare cerc, care marcă circumferința sitului, există 56 de găuri. „Cincizeci și șase era singurul număr care se potrivea unui anumit model al Lunii”, a susținut el, sugerând că găurile „constituie un dispozitiv simplu de numărare pentru prezicerea eclipselor”.

Semnificația pentru cei care au construit Stonehenge era, credea el, semnificativă. „Eclipsele sunt evenimente spectaculoase care au stârnit cu siguranță cele mai profunde emoții ale strămoșilor noștri primitivi”, a spus Hawkins. „Lumina Lunii, care este, desigur, împrumutată de la Soare, este întreruptă. Aceasta trece în umbra Pământului. Luna se transformă din alb-argintiu în roșu. Anticii o considerau roșu-sângeriu și îi atribuiau semnificații de rău augur.”

Decodificarea Stonehenge a avut „efectul surprinzător de a reduce la tăcere speculațiile timp de câteva decenii”, se arată într-un articol din 2007 din revista britanică Current Archaeology.

Un observator astronomic

Potrivit lui Hawkins, aceasta a fost „prima teorie privind scopul Stonehenge-ului care a fost acceptată la nivel academic și publicată în reviste științifice”. Deși legătura dintre sit și solstițiul de vară fusese recunoscută încă din secolul al XVIII-lea, profesorul a dus ideea mai departe, propunând că ceea ce fusese văzut ca un templu al cultului Soarelui ar fi putut fi un „observator astronomic” sofisticat. 

În 1961, el vizitase Stonehenge pentru a încerca să înțeleagă „cum ar fi trebuit monumentul să marcheze răsăritul soarelui”. După cum a declarat pentru BBC cinci ani mai târziu, „M-am uitat în jur în lumina zorilor la Stonehenge... printre marile arcade de piatră. Am simțit că vederea mea era controlată, limitată. Arcadele păreau să mă oblige să privesc anumite puncte la orizont. Ce ar fi trebuit să văd?”.

Impresionat de modul în care arhitecții antici își încadraseră linia de vizibilitate, Hawkins s-a întors în SUA cu hărți ale sitului, care trasau pozițiile punctului său central și ale fiecărei pietre, arcade, gropi și movile.

Încercarea de a determina „exact ce s-ar fi putut vedea în perioada Stonehenge... ar fi fost lungă și plictisitoare și probabil i-ar fi descurajat pe alții înaintea mea”, a declarat Hawkins pentru BBC. „Din fericire, aveam la dispoziție o mașină de calcul, computerul electronic.” 

La Observatorul Harvard-Smithsonian din Massachusetts, Hawkins și echipa sa au instruit computerul să calculeze ce s-ar fi putut observa de-a lungul fiecărei linii rocioase în momentul construirii Stonehenge. El a folosit calculele ca bază pentru Stonehenge Decoded.

După cum a spus prezentatorul BBC în 1966, „Computerul a dat niște rezultate tentante”. Multe dintre alinierile Stonehenge păreau să indice pozițiile Soarelui și Lunii la răsărit și la apus. Potrivit lui Hawkins, „Stonehenge era legat de Soare și Lună la fel de strâns ca mareele. Era un observator astronomic. Și unul bun, de asemenea.”

Deși marcarea pozițiilor solare la mijlocul iernii și la echinocții era „firească de așteptat”, a declarat el pentru BBC, „Luna de la Stonehenge a fost o surpriză. Luna este un lucru foarte dificil de observat, deoarece își schimbă poziția mult mai complicat decât Soarele”. 

Critici ai teoriei 

Hawkins a concluzionat că scopul Stonehenge-ului era clar. „Nu se poate discuta dacă a fost un templu sau un observator. A fost ambele, deoarece Soarele și Luna erau zei în acele vremuri.” 

Dacă acest lucru ar fi adevărat, Stonehenge ar fi fost „un dispozitiv pe care preoții-conducători l-ar fi putut folosi pentru a-și spori puterea”, susținea un articol, din 1965. 

„În ziua sau noaptea în care computerul lor de piatră a prezis o eclipsă, este foarte posibil să-și fi chemat supușii în Câmpia Salisbury pentru a asista la un spectacol care teroriza majoritatea popoarelor antice. Când începea eclipsa, preoții probabil intonau rugăciunile care permiteau Soarelui sau Lunii să scape de întuneric.” 

Chiar și la acea vreme, existau critici ai teoriei sale, unii subliniind că trei dintre cele 56 de găuri intrinseci acesteia ar fi putut fi pur și simplu cauzate de creșterea anterioară a copacilor. După cum a scris arheologul britanic Richard Atkinson în 1966, „Faptul că aspectul Stonehenge are o anumită semnificație astronomică nu este pus la îndoială... Interpretarea acestei alinieri, însă, și a oricăror alte caracteristici astronomice ale monumentului, necesită exercitarea prudenței din partea cercetătorilor.”  

Iar noile investigații de după anii 1960 au discreditat ideile lui Hawkins. „Este o teorie moartă astăzi, aruncată în coșul de gunoi plin de atâtea teorii ignorate despre Stonehenge”, spune profesorul Michael Parker Pearson, care a condus un studiu de referință care a transformat înțelegerea modernă a monumentului. Computerul pentru eclipsă a fost, spune el, „o metaforă la modă pentru acea vreme... dar acum extrem de nepotrivită pentru înțelegerea Stonehenge-ului”.