Un puzzle preistoric se apropie de rezolvare: Cine a ridicat cu adevărat minunea arheologică Stonehenge?

Unul dintre cele mai emblematice monumente ale umanității continuă să ofere motive de uimire specialiștilor. Stonehenge, uriașul cerc de piatră de acum 6000 de ani, rămâne și astăzi un adevărat mister, iar noile descoperiri vin să aducă ipoteze și mai șocante.

Stonehenge uriașul monument megalitic din Anglia FOTO pixabay

Stonehenge, un ansamblu format din trei rânduri de pietre gigantice situat în sudul Angliei, este cel mai faimos monument megalitic din istoria umanității.

Cu o vechime de aproximativ 6000 de ani, Stonehenge reprezintă una dintre minunile arheologice ale lumii și este vizitat, anual, de cel puțin un milion de turiști. În fiecare an, cu ocazia solstițiului de vară, Stonehenge atrage un număr uriaș de amatori de misticism și pasionați de vrăjitorie, druidism, dezvoltare spirituală și multe asemeni practice moderne.

Deși este un monument extrem de faimos și vizitat de foarte multă lume, cercetat de echipe întregi de specialiști, Stonehenge rămâne un mister. Cercetările recente scot la iveală amănunte și mai interesante, dar și mai tulburătoare legate de această amenajare unicat.

Pietrele utilizate pentru ridicarea acestuia, cu o greutate individuală de șase tone, au fost aduse tocmai din Scoția, adică de la 700 de kilometri depărtare. Ele ar fi fost cărate de o populație care nu domesticise animale de povară și nu cunoștea roata. Pentru deplasarea pietrelor era nevoie de mii de oameni, într-o epocă în care o așezare tipică din Marea Britanie nu depășea 300 de locuitori. 

Inele de piatră din câmpia Salisbury

Stonehenge este un monument iconic din piatră situat în Câmpia Salisbury, din sudul Angliei. Specialiștii spun că a fost construit acum 5000-6000 de ani. Este o construcție circulară realizată din bucăți uriașe de piatră parțial șlefuite. Primul cerc, cel exterior, are un diametru de 33 de metri și este compus din 30 de structuri din piatră asemănătoare dolmenelor (două bucăți de piatră verticale peste care este așezată cea de-a treia piatră, semănând cu o intrare). Urmează un al doilea cerc de pietre așezate în poziție verticală, dar mai mici decât cele exterioare.

Cel de-al treilea inel, cel interior, are forma unei potcoave și este realizat din pietre de mai mici dimensiuni. În zonă au fost descoperite și numeroase morminte și o placă mare de gresie situată chiar în centrul complexului. Pietrele cele mai mari de la Stonehenge, cunoscute sub numele de „sarsens”, cântăresc în jur de 25 de tone. Cele mai mici, din semicercul interior, cântăresc în jur de 6 tone fiecare. 

Stonehenge a fost construit în mai multe etape. În jurul anului 3000 î.Hr., a fost construit un șanț circular în jurul a ceea ce avea să fie Stonehenge, împreună cu o serie de 56 de găuri - uneori numite „găurile lui Aubrey”, după descoperitorul lor din secolul al XVIII-lea, John Aubrey. Aceste găuri ar fi putut conține stâlpi de lemn sau pietre albastre, potrivit English Heritage. Este posibil ca prima piatră uriașă, situată astăzi în afara cercurilor de la Stonehenge să fi fost plasată în jurul anului 3000 î.Hr, dar nu se știe sigur.

Se pare că primele pietre așezate au fost cele de mai mică dimensiune, de culoare albăstruie, în formă de potcoavă. În jurul anului 2500 î.Hr, au fost înălțate pietrele mari, cu blocuri de piatră șlefuite așezate vertical deasupra acestora dând impresia unei legături, a unui cerc neîntrerupt. În cele din urmă, între cercul exterior și cel interior (potcoava) a mai fost adăugat un rând de pietre legate între ele, la partea superioară prin blocuri orizontale. A rezultat două cercuri mari de pietre interconectate, cu un semicerc interior din pietre mai mici. În interiorul semicercului, adică chiar în mijlocul complexului se află o piatră masivă de aproximativ șase tone, numită „piatra-altar”. Interesant este faptul că pietrele de la Stonehenge au fost rearanjate de câteva ori, ultima dată probabil în jurul anului 2300 î.Hr. Stonehenge.

Misterul pietrelor albastre

Primele cercetări arheologice la Stonehenge datează din anul 1660, atunci când acest complex preistoric a fost descoperit și investigat de anticarul britanic John Aubrey. De atunci și până în prezent, complexul megalitic de la Stonehenge a fost probabil unul dintre cele mai studiate sit-uri arheologice din istorie. Chiar și în acest condiții, Stonenge rămâne un mister. Au fost elaborate numeroase ipoteze, au fost făcuți pași importanți în cunoașterea monumentului, dar au rămas multe întrebări esențiale fără răspuns. De exemplu, de ce foloseau „pietre albastre” aduse de la o distanță incredibilă pentru acele vremuri. Acest „pietre albastre” sunt de fapt mai multe tipuri de roci, inclusiv dolerit pătat, riolit și cenușă vulcanică. Ele nu sunt albastre propriu-zis dar au o nuanță albăstruie atunci când sunt proaspăt sparte sau ude.

Oamenii care au ridicat Stonehenge aveau o preferință pentru aceste tipuri de roci, care în mod misterios nu pot fi găsite în sudul Angliei. Ele pot fi găsite doar în Țara Galilor. O parte au fost aduse de la Marlborough Downs, situat la 32 de kilometri nord de Salisbury, altele de la 200 de kilometri depărtare. Cu alte cuvinte, le-au cărat pe o distanță de cel puțin 32 de kilometri și cel mult 200 de kilometri. 

Pietrele albastre aveau o semnificație aparte pentru triburile din acea epocă și din acea zonă. Acest lucru este dovedit de o echipă de arheologi britanici, care, în anul 2021, preciza într-un articol din revista „Antiquity” faptul că cel puțin o parte din pietrele albastre au fost aranjate într-un cerc de pietre pe Dealurile de la Preseli înainte de a fi mutate la Stonehenge. Acest lucru sugerează că pietrele albastre aveau deja o semnificație simbolică înainte de a fi mutate, au precizat autorii articolului. De ce pietrele albastre? Ce însemnau pentru acei oameni și de ce atâta efort? Iată niște întrebări care încă nu au un răspuns. 

O descoperire șocantă: piatră uriașă adusă de la 700 de kilometri depărtare

Iar noile descoperiri nu fac decât să adâncească și mai mult misterul pietrelor de la Stonehenge. O echipă de cercetători a descoperit că „altarul de piatră”, o rocă uriașă care cântărește peste 6 tone, a fost adusă tocmai din Scoția. Adică de la peste 700 de kilometri depărtare, fără boi, cai, măgari sau care.

„Cel mai remarcabil este faptul că cercetările anterioare au arătat că „Piatra de Altar” de șase tone de la Stonehenge își are originea în nord-estul Scoției, necesitând transport pe o distanță aproape de neînțeles pentru popoarele neolitice care nu aveau vehicule cu roți sau cai domesticiți”, spun și specialiștii de la „Ancient Origins”.

Rezultatele analizelor chimice și a cercetărilor care stau la baza acestei descoperiri au fost publicate în „Journal of Archaeological Science: Reports”. Cum au reușit oamenii din neolitic, cu dotările tehnice existente la aceea vreme, să care asemenea bucăți de piatră din Țara Galilor și Scoția până în câmpia Salisbury? Oamenii de știință nu au un răspuns cert, dar au elaborat mai multe ipoteze.

În anul 2016, specialiștii de la  University College of London au efectuat o serie de teste și au arătat că o piatră de 1 tonă putea fi mutată de 10 persoane pe o cale de rulare realizată de lemn. Adică pentru șase tone era nevoie de 60 de oameni. Dar nu se știe sigur dacă această tehnică a fost folosită de constructorii preistorici. În plus, studenții implicați abia au reușit să urnească piatra pe o distanță relativ scurtă.

Deci una dintre ipoteze este amenajarea unei „cărări” din bușteni pe care pietrele să poată fi împinse. Totodată, erau legate ca să poată fi direcționate. Nu este exclusă utilizarea unor sănii de lemn care să alunece pe bușteni, fiind utilizată și untura de porc pentru alunecare. Atunci când au ajuns la destinație, pietrele au fost răsturnate în gropi deja săpate și în felul acesta au putut sta drepte.

Cum au fost ridicate blocurile de piatră orizontale deasupra menhirelor uriașe? Iată o altă întrebare fără răspuns. Unii spun că au fost utilizate o serie de sisteme de scripeți, deși tehnologia aceasta era probabil necunoscută populațiilor din aceea vreme. Cea mai plauzibilă variantă este construcția unei rampe pe care piatra era efectiv trasă, din partea opusă, cu ajutorul frânghiilor. 

Cine erau oamenii care au construit Stonehenge? 

O altă întrebare care a fost pusă în mod repetat în legătură cu acest uriaș complex megalitic a fost cea legată de constructorii săi. Cine a ridicat Stonehenge? Pentru unii au fost extratereștrii, pentru primii cercetători ai complexului au fost celții. Specialiștii spun că și unii și alții se înșeală. Studiile ADN-ului extras din rămășițele umane neolitice găsite în Marea Britanie, inclusiv ale celor care au locuit în așezările de lângă Stonehenge, indică faptul că marele complex a fost ridicat de oameni originari din Turcia modernă. Aceștia au migrat în Spania actuală iar mai apoi s-au îndreptat spre nord, ajungând în insulele Britanice acum aproximativ 6000 de ani.

Nu se știe ce i-a îndemnat să facă o călătorie atât de lungă. Poate dezastre naturale, poate molime sau foamete. Cert este că au ajuns în zona Salisbury și în aproximativ 1000 de ani au reușit să termine una dintre cele mai emblematice construcții ale lumii. Studiul care vorbește despre originea triburilor neolitice care au ridicat Stonehenge a fost publicat în revista „Nature”. „Afinitățile genetice cu indivizii neolitici iberici indică faptul că oamenii neolitici britanici erau în mare parte descendenți ai fermierilor din Marea Egee care au urmat ruta mediteraneană de dispersare. De asemenea, deducem o variație considerabilă a nivelurilor de pigmentare în Europa până în jurul anului 6000 î.Hr”, precizează autorii studiului „Ancient genomes indicate population replacement in Early Neolithic Britain”.

Acești fermieri egeeni s-au amestecat cu vânătorii epocii de piatră din Britania, spune același studiu, și au dat naștere unor populații care au dominat istoria insulei câteva milenii. În lumina acestor descoperiri, este de înțeles ridicare monumentului megalitic de la Stonehenge. Populațiile neolitice din Anatolia erau faimoase pentru proto-orașele uriașe din clădiri de lut (precum Catal Huyuk) dar și pentru monumentele sacre precum Gobekli Tepe. În apropiere de Stonehenge au fost descoperite mai multe așezări neolitice și o arie fortificată importantă.

Se presupune că pentru cărarea pietrelor a fost nevoie de mii de oameni. Specialiștii bănuiesc că a existat o uniune impresionantă de sate și așezări, uniuni tribale întregi care au participat la ridicarea complexului. „Stonehenge în sine a fost o întreprindere masivă, care a necesitat munca a mii de oameni pentru a muta pietre chiar din vestul Țării Galilor, a le modela și a le ridica. Chiar și lucrarea în sine, care a necesitat ca toată lumea să lucreze împreună, ar fi fost un act de unificare”, a precizat Mike Pearson, un reputat arheolog britanic, pentru „Live Science”. 

Un misterios loc sacru, venerat de peste 10.000 de ani

O altă întrebare fără un răspuns cert este: la ce a folosit Stonehenge? De ce a fost risipită atâta forță de muncă, atâtea secole, pentru ridicarea acestor cercuri din piatră?

Timothy Darvill, un profesor și arheolog britanic la Universitatea din Burnemouth, preciza în revista Antiquity că Stonehenge a fost un calendar. Această ipoteză a fost contrazisă sau mai degrabă nuanțată de numeroasele descoperiri arheologice și studii. Stonehenge a fost, spun cele mai multe studii, o zonă sacră. Încă de acum 10.000 de ani vânătorii paleolitici au ridicat în zonă un cerc din trunchiuri de copac. Mai apoi au apărut triburile egeene și pietrele uriașe. În plus, așa cum arată Mike Pearson, Stonehenge făcea parte dintr-un peisaj ceremonial mai amplu, având o legătură clară cu așezarea neolitică din apropiere, de la Durrington Walls. Totodată, a fost descoperită o „alee” din piatră care leagă Stonehenge de râul Avon spun cei de la „English Heritage”. Mike Pearson, în lucrarea sa „Stonehenge: A New Understanding", indică faptul că acest complex a fost în primul rând un cimitir și un loc de venerare al strămoșilor, lucru evidențiat de numeroasele morminte de incinerație descoperite în zonă.