Stăpânul din umbră al Moldovei și soarta sa dramatică. Motivele misterioase ale uciderii unuia dintre cei mai mari oameni de stat din istoria românilor

Unul dintre cei mai influenți și puternici boieri din istoria principatelor române a avut parte de o soartă tragică după ce a slujit sub trei domnitori și a devenit cel mai puternic demnitar al Moldovei medievale, un „Richelieu” românesc. 

Luca Arbore și familia sa Foto: wikipedia

Cele mai cunoscute personaje ale Evului Mediu românesc sunt voievozii, cnezii, jupanii, domnitorii. Ei sunt pomeniți în mai toate cronicile, despre viața și faptele lor s-au scris cărți, sunt prezenți în manuale, iar elevii află la școli despre importanța acestora. În realitate, însă, în spatele acestor cârmuitori aflați în lumina reflectoarelor istoriei se află de multe ori oameni politici ai vremurilor lor, unii malefici, alții extrem de capabili.

Unul dintre aceștia a fost și Luca Arbore, unul dintre cei mai importanți dregători din istoria românilor. A slujit sub trei domnitori, a fost comandant militar, diplomat, castelan, regent, un soi de „Richelieu” românesc. Omul care a făcut și a desfăcut, dar care, spun sursele istorice, s-a comportat cu credință față de domnitori. Cu toate acestea, a avut parte de un sfârșit tragic și nemeritat, fiind ucis fără judecată doar pe baza unor zvonuri, iar averile sale uriașe, strânse într-o viață de om, confiscate.

Fiul pârcălabului de Neamț, un tânăr capabil sub aripa marelui Ștefan

Nu se știe când s-a născut Luca Arbore, dar se știe în schimb că a fost feciorul lui Cârstea Arbore, un pârcălab al Cetății Neamț prin anul 1470. Pârcălabul era un comandant de cetate, conducător de ținut, iar Neamțul era una dintre cele mai puternice fortificații moldovenești, semn că boierul Cârstea era un personaj important în ierarhia boierească. Diverși cercetători, printre care și Eșanu, susțin că este posibil ca Luca Arbore să fi fost nepotul lui Ștefan cel Mare.

Mai precis, Cârstea Arbore ar fi fost fratele lui Ștefan. Posibil frate vitreg. În 1476, Cârstea Arbore este ucis în zona Cetății Neamțului de armatele otomane care invadaseră din nou Moldova ca represalii după înfrângerea dureroasă de la Vaslui. Cert este că fiul său, Luca, a fost luat sub aripa sa de Ștefan cel Mare. I-a dat o funcție foarte importantă, și anume aceea de portar al Sucevei. Probabil Luca Arbore avea peste 20-25 de ani atunci când a preluat funcția, în 1486.

Deși la prima vedere această funcție pare banală, Portarul Sucevei era un dregător de prim rang. Acesta comanda garnizoana care apăra cetatea și capitala, având rol de comandant militar superior. Totodată, era membru al Sfatului Domnesc și se ocupa de probleme de curte, protocol și diplomație. Ulterior, domnitorul îi oferă și alte atribuții. Probabil Ștefan a fost impresionat de inteligența lui Arbore, care învăța cu repeziciune subtilitățile administrative, dar și multe limbi străine. În plus, era un comandant militar capabil. Nu în ultimul rând, Luca Arbore își dovedise loialitatea. Cronicile vremii vorbesc despre faptul că, atunci când regele Poloniei, Ian Albert, a invadat Moldova și a asediat Suceava, i-a propus lui Luca Arbore să treacă în serviciul său, să predea cetatea de scaun, iar în schimb îl va pune domnitor al Moldovei. „Să știi că nu-l vom trăda pe domnul nostru și castelele sale, căci domnul nostru, prințul Ștefan, este pe câmpul de luptă cu armata sa; dacă dorești acest lucru, du-te și învinge-l, iar atunci castelele sale și întreaga țară vor fi ale tale”, i-a răspuns Luca Arbore.

În plus, apăra cu mare pricepere Suceava și mai apoi participă până în 1502, ca comandant militar, în campaniile lui Ștefan în Pocuția.

„Primul-ministru” al principilor Moldovei, omul cel mai important din stat

Încă de la sfârșitul domniei lui Ștefan cel Mare, Luca Arbore este pregătit pentru a deveni mâna dreaptă a fiului său, Bogdan al III-lea cel Chior. Luca Arbore este trimis în numeroase misiuni diplomatice atât la Moscova, cât și în Polonia. Până la 1500 el vorbea fluent slavona, poloneza și latina. Ulterior a învățat și mai multe limbi străine, fiind un dregător extrem de învățat. Pentru misiunile sale îndeplinite cu succes, marele voievod i-a oferit numeroase domenii. A deținut moșii în județele Suceava și Iași de astăzi. A devenit ctitor de biserici și, totodată, cu banii strânși din dregătorie a început să cumpere mari proprietăți, inclusiv teritoriul de astăzi al orașului Solca, dar și comunele de astăzi Botoșani și Iaslovăț.

De altfel, moșiile sale preferate erau Iaslovățul din Suceava și, din Iași, Șipote. Totodată, datorită mamei sale, a moștenit și numeroase moșii din Basarabia de astăzi. Se spune că Luca Arbore obținea venituri importante folosind robi turci și tătari prinși în campaniile sale. În special îi utiliza la extragerea pietrei din cariere. Era un om deosebit de bogat și puternic. După moartea lui Ștefan cel Mare, Luca Arbore ajunge „primul-ministru” al lui Bogdan al III-lea cel Chior, adică mâna sa dreaptă. În orice caz, se spune că Luca Arbore era cel care făcea și desfăcea în Moldova. În timpul lui Bogdan al III-lea a deținut și funcția de mare portar al Sucevei, dar și de hatman (comandant suprem al armatei principatului), conducând armatele Moldovei împotriva polonezilor în 1505, într-o dispută cauzată de eșecul aranjamentelor matrimoniale dintre Bogdan și Elisabeta Jagiellon.

Luca Arbore a fost înfrânt, dar acest lucru nu i-a afectat prestigiul și poziția la curte. După moartea lui Bogdan al III-lea, tronul i-a revenit lui Ștefan al IV-lea, pe atunci în vârstă de numai 11 ani. Așa că Luca Arbore a devenit conducătorul de facto al Moldovei, asigurând regența. În această perioadă averile sale au crescut exponențial. În 1523 avea peste 39 de domenii feudale, inclusiv Muntele Giumalău. Ca regent și mare dregător, Luca Arbore insistă să se facă pace cu Polonia și orientează țara către o alianță cu acest regat. În timpul regenței asigurate pentru Ștefan al IV-lea, Arbore îi bate pe tătari într-o bătălie lângă Ștefănești, Botoșani.

Omorât fără judecată ca un dușman al Moldovei

Luca Arbore a încercat să mențină prestigiul Moldovei, așa cum a fost el dobândit în timpul lui Ștefan cel Mare. A asigurat stabilitate în interiorul țării și liniște la granițe. Cu toate acestea, după ce a slujit aproape patru decenii sub trei domnitori, Luca Arbore cade brusc în dizagrație, fiind acuzat oficial de „hiclenie” — adică trădarea seniorului, încălcarea contractului vasalic —, adică l-a trădat pe Ștefăniță Vodă. Nimeni nu știe cu ce i-a greșit lui Ștefăniță Luca Arbore. Unii spun că ar fi fost vorba despre niște zvonuri sau pur și simplu de un pretext găsit de Ștefăniță de a scăpa de un boier prea puternic.

Cert este că, fără judecată, Luca Arbore este decapitat în aprilie 1523 la Hârlău. Fiii marelui portar al Sucevei, Toader și Nichita Arbore, au fost uciși prin ștrangulare. Toată averea lui Luca Arbore a fost confiscată. Se spune că boierii prieteni i-au răpit trupul pentru a nu fi aruncat la câini și l-au îngropat în mare secret la Solca. Motivele execuției lui Luca Arbore rămân un mare mister al istoriei românilor.