Povestea incredibilă a negustorului de orez devenit „împărat al Statelor Unite” și „protector al Mexicului”

Unul dintre cele mai excentrice personaje ale istoriei a trăit în America de Nord, în secolul al XIX-lea. A devenit cunoscut după ce s-a autoproclamat împărat al Statelor Unite. La înmormântarea sa au participat în jur de 10.000 de oameni.

Foto: wikipedia

De la obținerea independenței în anul 1776, Statele Unite au fost mereu o republică constituțională federală. Cu toate acestea, puțin cunoscut publicului larg este faptul că America a avut și un împărat. S-a numit Joshua Abraham Norton și a fost unul dintre cele mai excentrice personaje din istoria lumii. În ciuda excentricității sale, „împăratul” Norton a fost foarte respectat, iar la înmormântarea sa au participat peste 10.000 de oameni.

Un tânăr evreu și o viață cu suișuri și coborâșuri

Despre Joshua Abraham Norton se știe că s-a născut în februarie 1818, într-o familie de evrei britanici. Părinții săi, John și Sarah Norton, locuiau în orașul Deptford din comitatul Kent, care astăzi face parte din Londra. În 1820, familia Norton, formată din cei doi părinți și trei copii, a migrat în Africa de Sud, acolo unde capul familiei a înființat o afacere de succes în furnizarea de echipamente și provizii maritime. În Africa de Sud, familia Norton creștea în mod proporțional cu veniturile. Mai precis, John Norton avea succes mare în afaceri. În consecință, Joshua s-a mai ales cu nouă frați. După două decenii de prosperitate, au început să apară și problemele iar tatăl său a intrat în insolvență. Necazurile financiare nu au venit singure. Doi dintre frații lui Joshua au murit. A venit rândul tatălui și al mamei. Joshua a rămas singurul moștenitor al unui imperiu de carton. A fost nevoit să vândă tot și a plecat către alte zări. S-a întors în Anglia, prin 1845. A zăbovit un an în Liverpool, după care s-a îmbarcat cu destinația Boston, Statele Unite ale Americii. Ulterior, după încă trei ani, a plecat către San Francisco. „În 1849, în a cincea zi de noiembrie, Norton a sosit la San Francisco de la Capul Bunei Speranțe via Rio Janeiro și Valparaiso”, se arată în însemnările vremii.

Când a ajuns în San Francisco, Norton nu era un emigrant sărac. Avea la el vreo 40.000 de dolari, probabil câștigați prin Boston, sau să mai fi avut ceva la ciorap din afacerile părintești din Africa de Sud. Nimeni nu știe, de altfel, ce a făcut Norton timp de trei ani prin Boston.

Comerțul cu orez, afacerea care l-a doborât pe Norton

Cu banii pe care-i avea, Norton a înființat compania Joshua Norton & Company, o afacere imobiliară și de import, iar în decurs de trei ani a reușit să-și înmulțească în mod incredibil averea. Ajunsese la aproximativ 250.000 de dolari, adică echivalentul a peste 8 milioane de dolari în anul 2020. Norton s-a aranjat bine în San Francisco, era un membru marcant al comunității, un personaj avut. Era membru al celor mai selecte cluburi și făcea parte din protipendadă. A fost primit chiar în Loja Masonică. 

În 1852, face o gafă în afaceri. A fost sfătuit să investească în orez, pe fondul foametei din China, atunci când prețurile au crescut cu peste 500%. Norton a fost însă păcălit. A cumpărat o navă plină cu orez peruan și era pregătit să-l vândă în China pentru a-și rotunji averea. Schema a fost aplicată însă de mulți alți afaceriști, așa că prețul orezului a scăzut brusc, iar afacerile lui Norton s-au prăbușit. Stilul său de viață s-a schimbat radical și, cu toate eforturile sale de a reintra în afaceri de succes sau de a obține funcții publice care să-l ajute să iasă din impas, totul a fost în van. Prosperul om de afaceri ajunsese să locuiască la o pensiune de mâna a doua din San Francisco. Norton a intrat într-o stare de depresie profundă și izolare.

„Norton I, împăratul Statelor Unite”

Norton a dispărut aproape vreo doi ani, izolându-se de societate. Unii spun că pur și simplu depresia l-a desprins de lumea reală. Norton reapare în 1859 și se proclamă împărat al Statelor Unite, în mod oficial. Publică un manifest la ziar prin care anunță planurile sale pentru a-i scăpa pe americani de „criza națională”. Măsurile erau prezentate cu lux de amănunte. Totul însoțit de o proclamație ca la carte. Anunțul și proclamația au fost publicate în septembrie 1859, în ziarul „San Francisco Daily Evening Bulletin”.

„La cererea imperativă a unei mari majorități a cetățenilor acestor State Unite, eu, Joshua Norton, fost locuitor al golfului Algoa, Capul Bunei Speranțe, iar în ultimii nouă ani și zece luni locuitor al orașului San Francisco, California, mă declar și mă proclam Împărat al acestor State Unite; și, în virtutea autorității care îmi este astfel conferită, ordon și dispun prin prezenta ca reprezentanții diferitelor state ale Uniunii să se întrunească în Musical Hall, în acest oraș, în prima zi a lunii februarie următoare, pentru ca atunci și acolo să aducă acele modificări legilor existente ale Uniunii care ar putea ameliora relele sub care suferă țara și să facă astfel încât să existe încredere, atât în țară, cât și în străinătate, în stabilitatea și integritatea noastră. Norton I, Împăratul Statelor Unite”, se arăta în anunț.

Ulterior, după invadarea Mexicului de către Napoleon al III-lea, Norton s-a proclamat și „Protector al Mexicului”.

„Împăratul” Norton, un umanist respectat în San Francisco

„Domnia” lui Norton s-a întins pe o perioadă de două decenii. Evident, nu avea niciun fel de putere politică sau militară. Era doar un personaj excentric, privit ca atare de statul american. Oamenii îl priveau cu simpatie și cu umor. Norton își luase însă misiunea în serios. Acesta a continuat să pledeze pentru acele reforme politice pe care le considera necesare pentru asigurarea bunăstării generale și, așa cum declara chiar el, pentru a „salva națiunea de la ruina completă”. A cerut abolirea Congresului, dizolvarea sistemului bipartid și dizolvarea „Republicii Statelor Unite” și transformarea ei într-o monarhie.

Dincolo de aspectele fantasmagorice, Norton a avut idei politice și sociale înaintea timpului său. De exemplu: eliminarea corupției, milita pentru demnitatea, tratamentul echitabil și drepturile legale ale imigranților și ale altor grupuri marginalizate, era un protector al comunității chineze, dar și un susținător al comunității afro-americane. Nu în ultimul rând, a cerut drepturi pentru nativii americani, dar și dreptul de vot al femeilor. A fost de asemenea un adept al progresului, susținând invențiile. A tipărit propriile sale bancnote. Unele magazine și restaurante din oraș au acceptat acești bani ca pe o formă reală de plată.

Norton a murit în ianuarie 1880, în urma unui accident vascular cerebral. La înmormântarea sa au participat zeci de mii de oameni din San Francisco, care l-au plâns ca pe un adevărat monarh.