Interviu Cum arată ora de biologie cu ochelari de realitate virtuală, din banii primiți prin PNRR: „Elevii nu mai vor să iasă din laborator când suna clopoțelul”

În România au fost construite, prin PNRR, 1.294 de laboratoare inteligente în licee. Primele SmartLab-uri au fost dezvoltate începând din 2019, printr-un proiect-pilot al Asociației INACO. Andreea Paul, fondatoarea INACO și inițiatoarea proiectului SmartLab, vorbit pentru Adevărul despre utilizarea efectivă a tehnologiei, formarea profesorilor, colaborarea între școli și măsurarea competențelor dobândite.

Laboratoarele inteligente cumpărate cu bani europeni ne pot ajuta pentru creșterea scorurilor PISA Foto: Unsplash

Potrivit acesteia, laboratoarele inteligente sunt cel puțin la fel de necesare la gimnaziu, mai ales pentru creșterea rezultatelor elevilor la testele PISA.

Andreea Paul a subliniat că profesorii au nevoie de pregătire și sprijin tehnic, a dat exemple de utilizare a realității virtuale, imprimantelor și creioanelor 3D și a explicat că un tutor de inteligență artificială poate contribui la exersarea itemilor PISA și la reducerea analfabetismului funcțional. 

 "Laboratoarele sunt atât de captivante încât elevii nu mai voiau să iasă"

Adevărul: Cum au fost primite aceste investiții de către școli?

Andreea Paul: În cele 23 de smart lab-uri create de INACO, dezvoltate în patru etape tehnico-educaționale succesive și îmbunătățite de la o etapă la alta, cel mai puternic impact l-am observat la elevi. Pe scurt, laboratoarele sunt atât de captivante încât elevii nu mai voiau să iasă din laborator când suna clopoțelul de pauză.

Acest tip de reacție și curiozitatea elevilor ne-au determinat să continuăm proiectul și să îl extindem la nivel național, punându-l la dispoziția Ministerului Educației. Ministerul a creat fișa de investiție cu același nume, smart lab. Astăzi vorbim despre marea majoritate a liceelor din România care au aplicat și au câștigat finanțarea pentru smart lab. În septembrie 2026 vorbim despre aproape 1.300 de smart lab-uri create prin PNRR, iar în total, împreună cu cele create de INACO, avem 1.320 de smart lab-uri funcționale în România.

Ce mi-aș dori foarte mult este ca autoritățile publice locale să conștientizeze că nevoia acestor smart lab-uri există și la nivelul școlilor gimnaziale. Totuși, decizia Ministerului a fost să prioritizeze liceele din țară, cu argumentul că toate generațiile actuale de elevi trebuie să aibă șansa de a trece prin smart lab pentru a descoperi ce înseamnă meseriile viitorului și la ce pot fi utile creioanele 3D, scanerele 3D, roboții educaționali multifuncționali, imprimantele 3D, tablele interactive, headseturile audio-video, streamingul pentru materiile umaniste și nu numai. Toate aceste tehnologii noi deschid oportunități către meserii la care părinții și profesorii de azi poate nici nu s-au gândit.

Profesorii sunt suficient de pregătiți pentru a lucra cu această tehnologie?

Profesorii au nevoie de pregătire. Unul dintre feedback-urile primite de la ei a fost că, pe vremuri, laboratoarele de acest tip, specifice acelei perioade, aveau laboranți care pregăteau tot ce era necesar pentru lecția predată de profesor. Astăzi, însă, în școli nu mai există laboranți. De aceea, pe de o parte, profesorii cer sprijinul unui IT-ist sau al unei persoane care să se ocupe de aceste smart lab-uri, pentru ca gestionarea lor să nu rămână doar în responsabilitatea profesorilor. Pe de altă parte, am întâlnit și profesori foarte interesați să se dezvolte, să învețe, să descopere noile tehnologii și să susțină lecții cu ajutorul lor.

Să dau un exemplu concret. La biologie, profesorul poate folosi ochelari de realitate virtuală, augmentată sau mixtă pentru a experimenta globula roșie, globula albă și drumul lor prin vene. La chimie, poate fi studiată structura atomului. La matematică, hexagonul și alte elemente mai complicate. La științe și tehnologie, elevii pot experimenta microgravitația. Astfel de lecții pot deveni mult mai atractive dacă, pe lângă partea teoretică predată tradițional, este inclusă și o parte practică de experimentare, de data aceasta cu ajutorul unui aparat, cum ar fi ochelarii de VR.

Apoi ajungem la geometrie sau la chimie, unde formulele sunt mai complicate. Acolo, cu ajutorul imprimantelor 3D, profesorii pot proiecta mai întâi aceste obiecte într-un program 3D foarte simplu. Imprimanta 3D le produce, iar copilul poate atinge formele geometrice respective sau modelele de lanțuri chimice. Sunt doar câteva exemple simple. Dacă mergem la geografie, copiii pot vizualiza Marele Zid Chinezesc sau Amazonul. La biologie, pot vedea animale și plante exotice. La anatomie, pot studia scheletul uman și așa mai departe.

Vreau să vă dau și un exemplu interesant. Un profesor de religie de la Liceul „Alexandru Ioan Cuza” m-a impresionat foarte tare atunci când a decis să fie unul dintre cei mai activi utilizatori ai smart lab-ului. A reușit să își atragă elevii pentru că a ales să reproducă la imprimanta 3D catedrale ale lumii și elemente legate de diferite religii. Mi s-a părut o abordare foarte ingenioasă, iar ora a devenit mult mai atractivă pentru elevi.

Elevii nu uită niciodată experiențele trăite în smart lab, pentru că sunt lucruri pe care le fac cu mâinile lor, pe care le creează singuri sau experiențe pe care le trăiesc direct. Aceste lucruri rămân memorabile.

Credeți că această tehnologie i-ar putea ajuta pe elevi să performeze mai bine și la testări internaționale, cum ar fi evaluarea PISA?

Da, cred că itemii din PISA, adică tipurile de subiecte folosite în testele PISA, pot fi exersați în smart lab cu ajutorul unui tutor de AI pentru educație personalizată. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că, atunci când un copil rezolvă astfel de probleme la un laptop, la un calculator sau la o tablă interactivă și greșește, tutorul de AI poate identifica lacuna de cunoaștere sau de înțelegere și poate oferi foarte repede explicații suplimentare.

De asemenea, tutorul poate schimba metoda de explicație. De exemplu, un elev învață foarte repede dacă are o gândire abstractă, alții învață mișcându-se, alții învață ascultând, iar alții au nevoie de desene. Prin urmare, există foarte multe tipuri de învățare. AI-ul din smart lab se poate adapta atât la viteza de învățare a fiecărui elev, cât și la tipul său de învățare și la nivelul său de cunoaștere.

Dacă ați adus în discuție acest subiect, cred că marea provocare pentru anii următori este să folosim smart lab-ul pentru a reduce analfabetismul funcțional. Aici, creativitatea pedagogilor din învățământul primar și gimnazial ar trebui să îi ajute, iar noi ar trebui să îi sprijinim să propună lecții pilot din această perspectivă. Totul, însă, cu condiția să avem smart lab-uri și la acest nivel.

Primul smart lab l-am creat într-o școală publică, la clasa a doua, iar de la clasa a doua până la clasa a opta am pilotat primele lecții. Acestea au fost extrem de utile, mai ales că s-au desfășurat în 2019, înainte de perioada COVID. Copiii au progresat rapid la învățarea tablei înmulțirii, a operațiilor elementare de matematică și a aplicării lor în viața reală, folosind în smart lab imprimantele 3D sau creioanele 3D. De asemenea, au progresat rapid în deprinderea lecturii și în înțelegerea textului citit. Cum? Prin joacă. Unde? În smart lab.

Așadar, am inversat aceste lucruri și funcționează foarte bine. Desigur, acest lucru presupune un efort de schimbare, iar oamenilor le este frică de schimbare. Îi înțeleg, într-o anumită măsură, pe profesori, dar trebuie să înțelegem că copiii noștri vor trăi, vor crea și vor lucra într-o lume foarte diferită de cea pe care am cunoscut-o noi în tinerețe sau în viața noastră de școală. De aceea, mesajul nostru pentru cei din INACO este următorul: haideți să intrăm noi în casa viitorului și să nu încercăm să îi ducem pe elevi de pe băncile școlii de azi în casa trecutului.