Povestea doctorului care a transformat nămolul de la Amara într-un medicament celebru: de la manifestația promonarhistă la persecuțiile Securității

Din nămolul de la Amara, doctorul Ştefan Ionescu-Călineşti a obținut medicamente și produse cosmetice valoroase, care au dăinuit peste timp sub denumirea generică de Pell Amar, realizate pe baza unor extracte obţinute din nămolul sapropelic de la Amara.

Ştefan Ionescu-Călineşti Foto: Arhivă

Era doar un medic de dispensar în acest capăt de lume când soția sa, Mihaela Theodossiu, fiica arhitectului și compozitorului Lucian Theodossiu, a fost diagnosticată cu sclerodermie, care a debutat la o mână și care avea o evoluție rapidă. Nimic nu avea leac, și atunci medicului i-a venit ideea să caute leacul în nămolul de Amara, după ce anterior vindecase un bolnav cu același diagnostic.

„Tratasem cu succes multe afecţiuni ale pielii cu acest nămol, dar nu ştiam ce conţine. După cercetări febrile făcute zi şi noapte, în condiții de laborator improvizat, am reuşit să obţin un extras concentrat din nămol cu care am badijonat porţiunea de piele cuprinsă de boală de la mîna soţiei. După o lună era vindecată. Dar m-am «îmbolnăvit» eu de pasiunea pentru cercetare. Am continuat, amplificat, studiul nămolului şi treptat după ani de muncă i-am descoperit potenţele curative, am stabilit un inventar al tuturor enzimelor, vitaminelor, substanţelor minerale sau nutritive şi al altor compuși chimici, foarte complecşi, toţi de sorginte naturală, care au o acţiune directă foarte eficientă asupra multor afecţiuni ale organismului uman. Am reuşit să extrag o esenţă din pelloidul nămolului care a constituit materia primă pentru medicamentele şi produsele cosmetologice din gama Pell Amar; denumirea vine de la pelloid şi de la Amara, staţiunea unde mi-am început cariera de balneolog şi cea de cercetător“, a povestit doctorul Ştefan Ionescu-Călineşti, după mulți ani, într-un interviu pentru „România pitorească“ în anul 1987.

Medicament natural

Nu considera că Pell Amar era un miracol medical, ci un medicament natural care are o deosebită eficienţă într-un mare număr de boli. Explicaţia era una simplă: „bogăţia de substanţe naturale active conţinute de extrasul de polioid care acţionează, regenerator, asupra organismului omenesc. Şi ceea ce este foarte important, acest medicament nu are nici o implicaţie toxică, după cum se menţionează în farmacopeea română. Pell Amarul se prezintă sub multe forme de medicament, fiole, drajeuri, șampon, gel, unguent, pastă de dinți etc., ceea ce înseamnă o diversitate de tehnologii terapeutice. Dar marele lui avantaj, în bolile reumatismale sau de piele, este acela că se poate aplica şi persoanelor în vîrstă care nu pot fi tratate cu nămoloterapie şi cură solară. Poate fi folosit în orice stațiune, spital, policlinică, dar şi acasă, chiar de pacient, în urma indicațiilor medicului“, spunea medicul în același interviu.

Nu a durat mult până când medicamentul-minune să ajungă în tratamentul de masă al românilor, dar și al străinilor. La București, în Hotelul Parc se înființase Clinica Pell-Amar, unde în fiecare an mii de oameni din ţară sau din străinătate veneau să se trateze cazându-se în hotel sau ambulatoriu. În Poiana Brașov exista un cabinet Pell Amar. În șase stațiuni balneoclimaterice din România – Băile Felix. Băile Herculane, Călimăneşti-Căciulata, Eforie Nord, Mangalia și Neptun – se făcea terapie cu Pell Amar.

La protestul din Piața Palatului

Destinul medicului a fost unul amar, așa cum a fost și mica așezare uitată din Bărăgan, acolo unde l-au purtat pașii. Ştefan Ionescu-Călineşti s-a născut la 24 septembrie 1922 în comuna Drăgănești, Vlașca, actualul județ Teleorman, fiind fiul moșierului Mihail Ionescu-Călinești. Adolescența și-a petrecut-o în București alături de fratele mai mare, Mihail, și mama, într-un vechi imobil care a fost demolat în perioada ceaușistă. După absolvirea Liceului „Dimitrie Cantemir“ s-a înscris la Facultatea de Medicină din București cu gândul de a se face chirurg.

Dar viața l-a purtat pe alte căi. Alături de fratele său, proaspăt absolvent al Institutului Politehnic București, făcea parte din Tineretul Liberal cu care participase la manifestația promonarhistă și anticomunistă din 8 noiembrie 1945 de la Piața Palatului. „De dimineață m-am dus în Piața Palatului. Era ziua Regelui Mihai. M-am așezat în prima linie. În linia în care s-a tras. În frenezia de manifestanți, am văzut cum cădeau oamenii. Unul după altul, răpuși de gloanțe. Toți am fost imortalizați pe peliculă. Imediat am fost arestat. Mi-au dat «n» condamnări, cea mai mare fiind de 25 de ani“, a povestit el într-un interviu pentru „Jurnalul Național“. A fost prima condamnare dintr-un șir lung de pedepse.

În perioada 1948-1954 a fost arestat și eliberat de 24 de ori, sub diferite acuzații, spune profesoara Dorina Sandu, care a realizat și singura monografie a localității Amara în cadrul căreia a scris și povestea medicului. Pentru a se putea întreține, Ştefan Ionescu-Călineşti umbla din casă în casă cu trusa de injecții. Așa își asigura hrana sau putea cumpăra o carte de medicină.

Amara, ultima destinație

În 1948, Ştefan Ionescu-Călineşti a susținut teza doctorală apreciată magna cum laudae, obținând titlul de doctor în medicină și chirurgie. În perioada de pregătire a lucrării, după rezidențiatul pe care l-a făcut în spitalele Colțea, Panduri, Brâncovenesc, Grivița și fostul Spital de Urgență, s-a dus voluntar în campania anti-exantematică din Moldova. La întoarcerea din campanie însă, și-a găsit ocupat postul de la Colțea. Această nedreptate nu l-a descurajat și a hotărât să plece la țară. Așa a ajuns în anul 1949 la Mălăiești, Prahova, într-un dispensar distrus unde a introdus pentru prima oară în România tratamentul cu extract de placentă.

Tratament la Amara Foto: Arhivă

Destinul l-a purtat apoi la Amara, unde a fost repartizat. I s-a prezentat o listă de 200 de localități. A închis ochii și a pus degetul pe Amara, așa cum scrie Dorina Sandu în „Monografia localității Amara“. La capătul drumului îi aștepta un sat, cu oameni săraci, cu străzi pline de noroi, fără apă potabilă și seri luminate cu lampa de gaz. Împreună cu tânăra soție au stat o perioadă la o casă bătrânească, din sat, cu pământ pe jos, sobă oarbă și pat de scânduri cu saltea de paie. Aici a lucrat mulți ani la dispensar, iar din anul 1960 a devenit medic specialist balneolog și a început să producă în laboratorul improvizat primul extract uscat de nămol sub formă de pulbere, fără a utiliza solvenți sau proceduri chimice.

Cu securiștii pe urme

Trecutul însă îl urmărea. A fost din nou arestat pe motive politice timp de doi ani. A cunoscut oroarea altor locuri de detenție: Malmaison, Poarta Albă, Jilava. Peste ani, i s-a recunoscut oficial calitatea de Luptător în Rezistența Anticomunistă, dar tinerețea lui fusese distrusă. În întreaga sa carieră, relatează Larisa Ionescu-Călinești, nora sa, la rândul său medic de medicină internă și apifitoterapie, era invidiat pentru posibilitatea, de neimaginat în acele timpuri, de a pleca pentru promovarea produselor Pell Amar la congrese internaționale în străinătate, unde era însoțit de „amicii gradați“. „În toată această perioadă, doctorul și-a păstrat cu încăpățânare verticalitatea și neacceptând niciun compromis, nu a marșat la intențiile de racolare ale serviciilor, intenții adesea foarte insistente. De multe ori am fost de față la convorbiri telefonice în care securistul de serviciu, care se prezenta ba doctor Petcu, ba doctor Pascu, îl trăgea de limbă despre o anume persoană. Și socrul meu schimba vorba“, își amintește medicul.

Nu a putut să-și ducă la îndeplinire nici visul său științific, acela ca salba de lacuri sărate Amara – Fundata – Șchiaua să devină zonă balneară a Bucureștiului și să înființeze un sanatoriu balnear. Invidia și lipsa de viziune a unor superiori, dar și a unor „tovarăși“ din Ministerul Sănătății, au dus la destituirea lui din postul de director al stațiunii. Ajuns din nou fără un loc de muncă, s-a îndreptat către Ministerul Turismului unde a primit un post de consilier de specialitate în probleme balneare. După 1989, când s-a desființat clinica de la Hotelul Parc, a părăsit România și a condus o clinică de specialitate în Uruguay, unde și-a brevetat noi produse, medicamente și cosmetice obținute din algele lacurilor sărate din Câmpia Română. A murit în anul 2016 și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu.