Cele mai frumoase saline din România. Cât costă biletele și ce poți vedea la fiecare

Salinele naturale nu sunt doar locuri unde te poți bucura de răcoare într-o zi caniculară de vară, ci și unde îți poți căuta sănătatea, inhalarea aerului sărat fiind benefică pentru mai multe afecțiuni respiratorii, dar și cutanate

Salina Turda, cea mai spectaculoasă din România. FOTO: Catalin Udroi

Salina Turda, locul cu legende

În orașul Turda, din județul Cluj, oamenii au săpat în muntele de sare până au amenajat una dintre cele mai spectaculoase saline din lume. Aici, turistul nu are parte doar de aerul sărat, deoarece locul este încărcat de legende. Fiecare pas care te duce mai adânc în pământ este presărat cu povești. Sălile, denumite după fostele mine Iosif, Rudolf, Ghizela si Terezia, care funcționau încă din perioada austro-ungară, te poartă în lumea de altădată a minerilor. Aici cobori pe vestita „Scara Bogaților“, despre care legenda spune că pe ea a pășit pentru ultima oară și împăratul Francisc Iosif, ultimul mare principe al Transilvaniei și împărat al Austriei.

Tot aici, într-o nișă săpată în sare se află un altar, locul unde tăietorii de sare se rugau lui Dumnezeu. Legenda spune că un muncitor, care a rămas ciung după un accident în mină, a văzut pe peretele de sare, la lumina unei torțe, chipul Maicii Domnului, care îl ținea în brațe pe pruncul Iisus Hristos. Fiind foarte credincioși, oamenii au hotărât să sape altarul în acel loc, unde, în fiecare dimineață, preotul minei ținea o slujbă, pentru a fi protejați cu toții.

Cobori și mai mult în adânc și în fața ochilor îți apar o cascadă de sare, un lac subteran cu o adâncime de șase metri, pe care se poate face o plimbare cu barca. Alte 172 de trepte te conduc spre vatra minei. Se coboară 13 etaje, la fiecare pod de odihnă fiind marcat pe perete anul în care a fost exploatat nivelul respectiv. Un lift panoramic oferă turiștilor o imagine de ansamblu asupra întregii mine. Pe traseul sării se află utilajele medievale bine conservate cum ar fi fierăria, crivacul, un utilaj de extracție din lemn, care era acționat prin forța cailor și servea pentru transportul pe verticală al sării exploatate din mina Rudolf, precum și moara de sare.

Perla minei este parcul de distracții aflat la 120 de metri adâncime. În amfiteatrul subteran turiștii au la dispoziție terenuri de sport, bowling, minigolf, biliard, teren de sport, tenis de masă, dar și un loc de joacă pentru copii, cu tobogane și mini-panouri de baschet. Tot aici se află și o roată panoramică, înaltă de 20 de metri. În Salina Turda s-a amenajat și un amfiteatru cu 180 de locuri cu scaune încălzite, unde au loc spectacole și proiecții de filme.

Prețul unui bilet este de 75 de lei pentru un adult, iar în weekend și în zilele de sărbători legale urcă la 90 de lei. Copiii cu vârste între 3 și 18 ani plătesc 48 de lei, respectiv 59 de lei. În imediata apropiere a salinei se află alte și alte atracții turistice cum ar fi Cheile Turzii, Castrul Roman, mormântul lui Mihai Viteazul.

Salina Slanic. FOTO: Shutterstock

Salina Slanic,  „Palatul de sare“

Pe drumul național DN 1 București-Ploiești, la doar 100 de kilometri de Capitală, se află Salina Slănic Prahova, într-o zonă de dealuri acoperite de păduri de foioase. Istoria acestei mine a început în anul 1685, când spătarul Mihail Cantacuzino a cumpărat moșia Slănic după ce a aflat că în zonă există un zăcământ de sare și astfel a deschis o mină.

În adâncurile pământului, până la vestita mină deschisă publicului larg din anii ’70, turiștii sunt duși cu microbuzele până la o adâncime de peste 200 de metri, unde se află un lac de apă sărată, dar și o cascadă. În mina unde temperatura nu urcă mai mult de 12-13 grade Celsius se află șezlonguri, paturi, scaune, mese, unde cei care au afecțiuni respiratorii pot petrece câteva ore în acest spațiu care are o concentrație mare de aerosoli.

Dar nu este important doar microclimatul, ci și faptul că vizitatorii pot petrece timp îndelungat, aici fiind amenajate terenuri de sport, locuri de joacă pentru copii dotate cu saltea cu activități și tobogane gonflabile, trambulină, carting, tenis de masă, biliard și piste de minigolf. Aici poate fi admirat bustul sculptat în sare al lui Burebista, iar în Sala Genezei se află sculpturile în sare reprezentându-i pe Decebal şi Traian, înconjurați de elemente specifice popoarelor dac și roman. De asemenea, vizitatorii pot admira un basorelief care-l reprezintă pe marele voievod Mihai Viteazul şi bustul sculptat în sare al lui Mihai Eminescu.

Taxa de vizitare a minei este de 60 de lei pentru adulți, 40 de lei pentru copii și elevi și de 50 de lei pentru studenți. Adulții cu dizabilități achită doar 50 de lei, iar minorii cu dizabilități 35 de lei. Copiii care au vârsta până în 3 ani intră gratuit. Tarife suplimentare se percep pentru închirierea unui kart, a unei mese de tenis sau a unui joc de table, prețurile variind între 15 și 40 de lei. Este bine de știut că accesul cu animale de companie este interzis. Pe timpul verii, mina este deschisă în fiecare zi. Primul transport în subteran se face la ora 9.10, iar ultimul, la ora 16.30.

După ce ați ieșit din mină, nu ratați Muntele de sare, un monument al naturii, un masiv de sare dezgolit, în interiorul căruia se află o veche ocnă umplută cu apă, căreia localnicii îi spun „Grota Miresei“. În zonă, turiștii se pot reculege la mănăstirile Ghighiu, Zamfira, Crasna, Cheia, Suzana sau se pot relaxa la ștrandurile Baia Baciului, Baia Roşie, Băile Verzi. De asemenea, pot opta pentru o scurtă vizită în orașele din apropiere, Ploiești sau Câmpina.

Salina Ocnele Mari. FOTO: Salrom

Salina Ocnele Mari  și așezarea dacică Buridava

Mina Ocnele Mari, cea mai importantă din centrul țării, de unde și denumirea ei, este situată la o distanță de opt kilometri de Râmnicu Vâlcea, într-o zonă cu tradiție în turismul balnear, aproape de salba stațiunilor Căciulata, Olănești și Călimănești. Una dintre cavitățile în care s-a încheiat exploatarea sării a fost deschisă publicului în anul 2009, accesul vizitatorilor fiind asigurat prin transportul cu autobuze până în interiorul salinei, acolo unde temperatura coboară până la 13 grade Celsius.

Aici, turiștii pot organiza evenimente, fiind deschise un restaurant, o cramă, iar cei care doresc să facă sport la adâncime au la dispoziție spații de relaxare și gimnastică, dar și terenuri de volei, baschet, fotbal, tenis, biliard, minicarting, minigolf și chiar un patinoar. Pentru cei mici au fost amenajate leagăne, tobogane şi balansoare. În Salina Ocnele Mari există o biserică ce poartă hramurile Sfânta Varvara şi Sfântul Gheorghe, fiind cel mai mare lăcaș de cult subteran din România.

Biletul de intrare costă 60 de lei pentru adulți, 40 de lei pentru copii și elevi, 50 de lei pentru studenți. Tot 50 de lei achită și adulții cu dizabilități, iar minorii 35 de lei. Copiii care au mai puțin de 3 ani nu plătesc bilet. Pentru locurile de joacă se percep tarife separate: 25 de lei pentru o tură pe patine, 45 de lei pentru cei care vor să joace tenis de masă și 15 lei pentru acces pe terenul de minigolf.

Sarea a fost marea bogăție a zonei din cele mai vechi timpuri, iar exploatarea ei a început înainte de cucerirea romană, este de părere vestitul arheolog Dumitru Berciu, care nota că „tracii mileniului II î.e.n. au exploatat zăcămintele de sare din sectorul Ocnele Mari-Ocniţa“. Tot aici a fost localizată şi fortificația dacică Buridava, adică „cetatea burilor“, pe care a menționat-o și Ptolemeu în scrierile sale, acum sit UNESCO. Vechea cetate dispunea de băi termale, care erau alimentate cu apă sărată de la Ocnele Mari, încălzită cu ajutorul unor cuptoare, acestea fiind printre cele mai mari realizate în Dacia. Istoricul mai era de părere că „acest complex geto-dacic a avut aceeași funcționalitate ca şi cetăţile de piatră din Munţii Orăștiei, deşi Buridava a fost doar o cetate de lemn şi pământ“.

Însă, comerțul cu sare constituia încă din epoca geto-dacă ceea ce Vasile Pârvan numea „comerțul cel mare“: negustorii greci din Rhodos și Thassos aduceau în amfore untdelemn şi vin, iar geto-dacii ofereau la schimb miere, piei, ceară, grâu, lână, blănuri şi „foarte multă sare, pe care grecii, desigur, o desfăceau la tracii din Balcani, lipsiți de acest mineral aşa de folositor“.

Exploatarea sistematică a acestui zăcământ a început însă în zona Ocniţa, la Salina Veche, la jumătatea secolului XIX, salina deschisă fiind exploatată până în anul 1895. În anul 1937 s-a deschis Mina „Pavel“, care ulterior și-a schimbat denumirea în Mina „1 Mai“. De aici s-au extras aproximativ 3,8 milioane de tone de sare gemă, până în anul 1963 când a fost oprită definitiv. În anul 1993 au început lucrările la mina nouă de sare de la Ocnele Mari, în punctul Coceneşti.

Salina Târgu Ocna. FOTO: Adevărul

Târgu Ocna, orașul din adâncuri

În inima Moldovei, pe valea pitorească a Trotușului, în județul Bacău, se află Salina Târgu Ocna, la o adâncime de 240 de metri, cu o suprafață de 13.000 de metri pătrați, un adevărat „oraș din adâncuri“. Aici, oamenii vin să-și caute și sănătatea, dar să se și recreeze. Turiștii pot juca minifotbal, baschet, tenis de câmp, tenis de masă, iar cei mici au spații de joacă dotate cu leagăne, tobogane gonflabile şi balansoare. Din anul 1992, în inima masivului de sare a fost realizată prima biserică ortodoxă subterană din Europa, cu hramul Sf. Varvara – ocrotitoarea minerilor.

Iconostasele, scaunul împărătesc, aplicele şi frumosul candelabru, ce asigură iluminarea bisericii, au fost meşteşugite cu migală de mineri. În fiecare an, pe data de 4 decembrie, când se prăznuieşte hramul acestei biserici, se oficiază slujba de cinstire şi pomenire la care participă salariații unităţii, familiile acestora şi locuitori din zonă.

Pe timpul verii, salina este deschisă zilnic între orele 8.00-17.00. Copiii până în 3 ani au acces gratuit, adulții achită 60 de lei, studenții 50 de lei, adulții cu dizabilități 50 de lei, iar copiii cu dizabilități 35 de lei. Cine nu dorește să coboare în mină se poate relaxa și la suprafață, aici fiind o bază de agrement unde se află un ştrand cu apă sărată, deschis zilnic în sezonul cald între orele 10.00-20.00, duşuri, cabinet medical, terasă şi magazin. În imediata apropiere a ocnei se află Mănăstirea Bogdana, Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului – Borzeşti, Centrul de cultură Rosetti Tescanu-George Enescu, Schitul Ștefan cel Mare, stațiunea Slănic Moldova, Mănăstirea Măgura Ocnei, biserica fostei Mănăstiri Răducanu, parcul „Măgura“.

Și aici tradiția exploatării sării se duce departe, în veacuri. Spre exemplu, între anii 1407-1434, pecetea localității reprezenta un șalgău, adică un miner venit de dincolo de Carpați, cu un ciocan de tăiat în mână. În secolul al XVIII-lea, la Târgu Ocna au apărut și ocnașii, alături de muncitorii liberi. Ocnașii erau ținuți 24 de ore în adâncul minei, pentru a economisi timp și pentru mărirea producției. Domnul Grigore Ghica, impresionat de soarta acestora, care se îmbolnăveau grav ori chiar mureau, a înființat o închisoare în apropiere de Groapa Ocnei, „care va sluji de adăpost vinovaților în vreme de noapte“. Finalizat în anul 1855, edificiul a fost numit „Castelul ocnașilor“.

În trecut, în Salina Târgu Ocna, peretele de sare era spart cu dalta și ciocanul și apoi sarea era transportată cu carele sau pe șaua cailor, ambalată în saci din piele de bivol. După deschiderea căii ferate Adjud-Târgu Ocna, în anul 1884, sarea a fost transportată de la gura de extracție la gară cu ajutorul carelor. Primul transportor cu bandă a apărut în anul 1982, când s-a deschis galeria „Unirea“.

Cele mai frumoase locuri de vizitat în Bucovina: Salina Cacica. FOTO: Salrom

Cacica, salina cu sală de bal

La poalele Obcinei Mari din județul Suceava se ascunde Salina Cacica, obiectiv turistic ce se vizitează de la jumătatea secolului al XIX-lea, pe un traseu scurt, care s-a păstrat până în prezent.

Intrarea în ocnă se face pe trepte de brad vechi de peste 200 de ani, mineralizate de saramura ce a pătruns în lemn. Prin galeriile săpate manual în masivul de sare se ajunge la adâncimea de 42 de metri, în Grota Piticilor şi în Sala de Bal, săpate tot manual, fără utilaje, unde temperatura este de doar 14 grade Celsius.

Munca ocnașilor de altădată a lăsat adevărate lucrări de artă – scări de acces tăiate în masivul de sare, tavane boltite şi galerii imense. Tot ei au dăltuit în sare și o mică biserică. Aici, de veacuri, vin toți localnicii la serviciul divin de Sfânta Varvara, protectoarea minerilor. La Sfânta Liturghie vin preoți care aparțin tuturor cultelor din localitate, ortodox, romano-catolic şi greco-catolic. Inițial, lăcașul de cult era luminat cu lămpașe și de un policandru din plăcuțe de sare șlefuite, iar mai apoi lumina electrică a ajuns şi în adâncuri prin policandrul din coarne de cerb.

În salină, iubitorii de sport au la dispoziție un teren de fotbal, iar curioșii pot vizita un muzeu al minei. Tot aici există și Sala cu ecou, pentru o experienţă unică. Mina dispune și de un ștrand cu apă sărată, cu duşuri, dar și un bar și un magazin. Programul de vizitare în timpul verii este de luni până duminică între orele 9.00-17.00. Tariful de intrare este de 38 de lei pentru adulți, 25 de lei pentru copii și elevi și 30 de lei pentru seniori. Copiii de până în 3 ani au accesul gratuit.

În apropierea Salinei Cacica sunt și alte atracții turistice ale zonei, numai bune de pus pe lista de vizitat: mănăstirile din Bucovina – Voroneț, Putna, Sucevița, Moldovița –, dar și biserica greco-catolică cu hramul Sfânta Maria, Grota Sfintei Maria şi „Izvorul Sfânt“.

Numele satului Cacica, unde se află și mina, vine de la polonezi. Zona era una mlăștinoasă, unde creșteau rațe sălbatice, iar polonezii au botezat-o „kaczka“, așa cum îi ziceau ei acestei păsări. Dar exploatarea sării s-a făcut din vechime, din mileniul V î.Hr., în perioada culturii Criș, așa cum s-a atestat pe baza materialului arheologic descoperit în perioada modernă. În Evul Mediu, pentru a nu scădea prețul de monopol al sării, ce aducea venituri vistieriei domnilor Moldovei şi de teamă de a nu trezi lăcomia turcilor, așa după cum scrie Dimitrie Cantemir în „Descripţio Moldaviae“, nu s-a dorit o industrializare a acestor saline. După ce Bucovina a intrat în administrația Imperiului Austro-Ungar, în anul 1775, Curtea imperială de la Viena a decis luarea unor măsuri privind asigurarea locuitorilor noii provincii cu sare alimentară.

Salina Ocna Dej. FOTO: Shutterstock

Salina Ocna Dej, de la romani la otomani

Mergem și în Transilvania și ajungem la Salina Ocna Dej, situată la o distanță de doar 3 kilometri de orașul Dej și la 60 de kilometri de Cluj-Napoca, la confluența Someșului Mare cu Someşul Mic.

Mina Transilvania, deschisă în anii ’70, aflată încă în exploatare, poate fi vizitată. Aici, la o adâncime de 80 de metri se află o biserică ortodoxă cu hramul Sfânta Muceniță Varvara, protectoarea minerilor. Catapeteasma este sculptată în lemn de tei în stil bizantin, iar ornamentarea bisericii s-a realizat prin sculptarea în pereţii de sare a elementelor brâncuşiene – brâul şi Coloana Infinitului. Vitraliile laminate aduc atâta lumină în adânc încât ai senzația că te afli la suprafață.

Zona de agrement a salinei cuprinde un teren de fotbal, un spaţiu amenajat pentru tenis de masă, iar pentru cei mai mici vizitatori – tobogane şi leagăne. La finalul excursiei puteți descoperi și alte atracții turistice aflate în imediata vecinătate: Muzeul Municipal, Galeriile Vechi şi Noi ale Salinei Ocna Dej, sinagoga, Monumentul Marii Uniri și casele memoriale Dr. Teodor Mihali şi Dr. Alexandru Vaida Voevod.

Exploatarea sării la Ocna Dej se face din timpul stăpânirii romane, și astăzi putând fi remarcate vestigii sub forma unor excavații colmatate, dar şi aproximativ 50 de metri din drumul imperial, pe care romanii transportau sarea. Mai multe documente din perioada 1236-1465, legate de cetatea Dej de pe Dealul Florilor, vorbesc de privilegii legate de ocnele de sare, de transportul sării şi scutirile de vamă. Astfel, în anul 1245, regele Bela al IV-lea a donat minele de sare supusului său Laszlo, şi tot acesta, în anul 1248, a dăruit episcopiei din Agria o ocnă de sare la Ocna Dej „liberă fără nicio vamă sau dare pe uscat şi pe apă“. În 1310, regele Carol Robert a acordat călugărilor augustini dreptul de a lua doi bolovani de sare de la fiecare căruţă de sare care venea de la Ocna Dej. Dar lucrurile s-au schimbat în secolul al XV-lea, când exploatarea sării a devenit monopol de stat.

Istoria exploatării sării continuă cu deschiderea în anul 1836 a minei Ferdinand, prin metode moderne, renunțându-se la camerele clopot. Din anul 1910 mina a fost electrificată permiţând astfel, în anul 1931, exploatarea cu metode moderne de abataj. Locul s-a închis în 1962 din cauza epuizării rezervelor și surpărilor. În același an s-a deschis mina 1 Mai, care a fost exploatată până în 1979, când s-au epuizat resursele de sare. Actuala mină Transilvania s-a deschis la mijlocul anilor ’70.

Puterea tămăduitoare a aerosolilor

„Natura este primul medic al bolnavului şi numai favorizând eforturile sale putem obține oarecare succes. Orice boală are o cauză naturală şi nimic nu se întâmplă fără intervenția naturii. Nu există boli divine datorate intervenției zeilor“, spunea Hipocrate în lucrarea „Aer, apă și locuri“. Una dintre metodele tămăduitoare este speleoterapia, adică expunerea la aerosolii de sare, care a fost descrisă ca aplicație medicală încă din 1843. Ulterior, știința s-a dezvoltat și s-a descoperit că această terapie ajută foarte mult în numeroase afecțiuni, dar având și anumite contraindicații.

Aerosolii salini sunt niște microparticule care, odată inhalate pe nas și pe gură, ajung în cavitatea bucală, în nas și faringe, dar și în laringe, bronhii şi plămâni. Odată inhalate, aceste mici particule dezinfectează mucoasele, elimină toxinele, refac elasticitatea membranelor celulelor și reduc microorganismele iritante.

Cura cu aerosoli salini este indicată în rinita alergică, în infecțiile respiratorii, în bronșite, dar și în afecțiuni cutanate cum ar fi eczemele sau dermatitele atopice. Copiii cu vârsta sub 3 ani și persoanele care au împlinit 65 de ani au voie să intre în salină doar cu avizul medicului. De asemenea, este contraindicată speleoterapia celor care suferă de astm bronșic în formă severă, celor care au reacții alergice severe, suferă de insuficiență respiratorie acută, au fost diagnosticați cu TBC, neoplazii pulmonare, cu afecțiuni ORL acute sau cu boli cardio-vasculare cum ar fi infarct miocardic recent, angină pectorală cu crize frecvente. Cura este contraindicată și celor cu afecțiuni digestive grave, cum ar fi gastrita acută hiperacidă, celor cu hepatită acută, colecistită acută, diabet zaharat decompensat, celor cu afecțiuni neurologice periferice şi centrale şi gravidelor în trimestrul III de sarcină. Nu este indicat să intre în saline cei care au sindrom anxios-depresiv sau suferă de claustrofobie.