Fundata, satul de munte rupt din poveste. „Aici, la noi, copiii învăţau să schieze de la patru ani“ FOTO

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Fundata, satul rupt din poveste FOTO Shutterstock
Fundata, satul rupt din poveste FOTO Shutterstock

Aproape de lumea dezlănţuită, un drum şerpuieşte spre un colţ de rai, spre satul Fundata, din Braşov, aşezarea rurală situată la cea mai mare altitudine din ţară, respectiv 1.360 de metri

Comuna Fundata face parte din micro-regiunea Bran, situată în partea sudică a judeţului Braşov, la graniţa dintre Braşov, Argeş şi Dâmboviţa. Alături de comunele Bran şi Moieciu, comuna Fundata formează arealul geografic numit Zona Bran.

În sat se ajunge pe un drum bun, care urcă de la Moieciu – un traseu intens circulat, dar minunat. Ajungând pe culme, dai de satul pierdut parcă în timp, cu peisaje de basm, parcă desenate de un pictor celebru, unde civilizaţia curge anevoie, pe uliţa ce despărţea cândva Ţara Românească de Imperiul Austro-Ungar. 

Timpul trece încet, nimeni nu se grăbeşte. Localnicii îşi duc viaţa aşa cum o făceau strămoşii lor. Câteva case tradiţionale definesc peisajul de poveste – multe, din păcate, sunt în ruină. Cei care au trăit în ele bucurii şi drame au murit sau s-au mutat la oraş. Trec minute bune până îţi apare cineva în cale. 

IMAGINI DE POVESTE DIN FUNDATA 

Şcoala la lumina lămpii

Agale păşeşte Gheorghe Oncioiu, 70 de ani. Merge să dea de mâncare la animale, însă o clipă de răgaz nu strică nimănui. Se sprijină de toiag şi este dornic să stea de vorbă cu oricine îl întreabă de sănătate. S-a născut aici, aici a copilărit şi tot aici îşi poartă bătrâneţea. Copilăria sa încă se dă pe derdeluşul amintirilor: „Când m-am născut eu, erau mulţi copii, vreo 60. La şcoala din sat făceam patru clase, apoi mergeam în comună. Apoi, mulţi urmau şcoli profesionale, la Braşov. Eu, fiind cioban, am rămas aici“. Când e să numere vacile şi oile, le numără tot pe cele de odinioară: „Aveam 100 de oi şi 20 de vaci“, îşi aminteşte bătrânul pentru „Weekend Adevărul“. 

Bătrâneţea nu e mai uşoară, dar e mai uşor de suportat cu lumină în casă, pentru serile lungi de iarnă. „Apă şi curent s-au băgat când eram eu prin clasa a II-a. Câţiva ani am învăţat la lampă“, spune bătrânul. 

„Era aşa de multă zăpadă, că nu se mai vedeau gardurile. Toată lumea ieşea la lopată“, retrăieşte el iernile de odinioară. Viaţa în sat se scurge alene. Lipsesc doar copiii de altădată, care cucereau nămeţii de zăpadă pe schiuri improvizate din bucăţi de lemn, făcute de tâmplari. „Aici, la noi, copiii învăţau să schieze de la patru ani. Acum, tot aud că pe pârtiile de jos micuţii îşi rup picioare şi mâini pentru că nu ştiu să meargă pe schiuri“, retrăieşte el vremurile de altădată.

Casa într-o ţară, grajdul în alta

Istoria aşezării este la fel de vestită. Aflată chiar pe graniţa dintre Imperiul Austro-Ungar şi Ţara Românească, Fundata a fost martora unor situaţii de-a dreptul hilare. Oamenii ajunseseră să aibă casa într-o ţară şi grajdul în alta. Aşa se face că, de mai multe ori pe zi, treceau „frontiera“ pentru a-şi hrăni animalele. 

Fundata a fost prima localitate eliberată de trupele militare române în timpul Primului Război Mondial. Soldaţii români au mers prin trecătoarea Branului şi au ajuns la punctul vamal Giuvala-Fundata păzit de militarii austro-ungari. Totul s-a lăsat cu un schimb de focuri extrem de sângeros. Zeci de soldaţi au murit în bătăliile pentru eliberarea localităţii. De departe, cel mai vestit este colonelul Gheorghe Poenaru-Bordea, care, în noaptea de 14 spre 15 august 1916, a trecut graniţa cu trupele sale şi a fost ucis. Pentru comemorarea lui, la Fundata, în locul în care a căzut la datorie, este ridicat un monument, pe care stă scris: „Cel dintâi ofiţer căzut vitejeşte pentru strămutarea acestui hotar“. De asemenea, o stradă din Câmpulung Muscel şi una din Bucureşti îi poartă numele. 

Primul sat turistic

Comuna Fundata are în componenţă trei sate: Fundata, Fundăţica şi Şirnea. Fiecare dintre ele este vestită pentru ceva anume: Fundata este cea mai înaltă localitate locuită permanent din România, este prima aşezare eliberată de Armata Română în Primul Război Mondial, iar Şirnea a fost primul sat declarat turistic în anii ’70 în cadrul unui experiment al Ministerului Turismului, iniţiat de profesorul Nicolae Frunteş. 

În anii ’60, Şirnea era comună, dar a fost retrogradată la statutul de sat, întrucât nu avea ieşire la drumul naţional, iar liderii de partid care ajungeau aici nu voiau să se murdărească de noroi. Aşa că au decis să ridice Fundata la rangul de comună, iar Şirnea a devenit sat. Nu a trecut decât un deceniu până când aşezarea idilică să fie iar pe harta turismului naţional. Profesorul de biologie de la şcoala din sat, Nicolae Frunteş, a iniţiat ceea ce astăzi numim agroturism. Turiştii care ajungeau la drumul naţional prin Oficiul Naţional de Turism erau preluaţi de localnici vara cu căruţa şi iarna cu sania şi duşi în propriile gospodării, pentru a le arăta cum este viaţa la ţară. Ulterior, şi alte aşezări i-au urmat exemplul, cum ar fi Săpânţa din Maramureş. Tot dascălul a reuşit să amenajeze în zonă prima pârtie de schi nocturnă la nivel de sat din România. Din vechea investiţie au mai rămas câţiva stâlpi. Fiul său, profesorul Radu Frunteş, îi duce mai departe vocaţia, fiind ghid pentru turiştii care vor să se bucure de frumuseţile zonei sau să viziteze muzeul care poartă numele familiei sale. 

Brânza în coajă de brad, delicatesa muntelui 

Fiind cea mai înaltă localitate rurală locuită permanent din România, aici este şi cel mai curat aer, lucru certificat de măsurătorile realizate de Agenţia de Protecţie a Mediului care are o unitate de măsurare a calităţii aerului chiar acolo, spune primarul localităţii Fundata, Marian Florin Pâtea, care deţine această funcţie din 2008. Tot aici este şi cea mai curată apă, fiind captată de la cota de 1.500 de metri din Munţii Leaota. 

Mica aşezare nu se mândreşte doar cu peisajele de basm şi cu oamenii ei, ci şi cu delicii culinare, care au luat gustul plantelor medicinale care cresc aici (Coada-şoricelului, Ciuboţica-cucului, cimbru), dar şi al cojii de brad, în care se ţine brânza, un produs tradiţional. „Localnicii sunt vestiţi pentru prepararea pastramei, pentru telemeaua de oaie şi de vacă, pentru urda dulce sau sărată. De departe, însă, produsul tradiţional este vestita brânză în coajă de brad, un produs specific zonei de munte, pentru că bradul creşte la peste 1.200 de metri altitudine“, explică primarul pentru „Weekend Adevărul“. 

„Acest produs se prepară după reţete vechi, din lapte de vacă şi de oaie. Compoziţia se lasă la dospit, apoi se dă la maşina de tocat, se adaugă sare şi apoi se păstrează în coajă de brad“, dezvăluie primarul o parte din reţeta care a pus această localitate pe harta produselor tradiţionale româneşti. Coaja de brad se recoltează în prima parte a sezonului pastoral, când bradul se poate coji. După 15 iulie, copacul îşi trage seva înapoi şi nu mai poate fi prelucrată coaja. Primarul îşi aminteşte şi de un lucru amuzant, când un turist care a văzut pentru prima dată acest produs a încercat să mănânce şi acea coajă de brad.

3.000 de euro pe locuitor din fonduri europene

Primarul din Fundata nu trăieşte doar din amintiri şi încearcă, cu fonduri europene şi naţionale, să aducă civilizaţia aici. Astfel, comuna are propriul serviciu de salubritate, fiind singura localitate care nu a mai plătit penalităţi la fondul de mediu pentru colectarea selectivă a deşeurilor. „În 2019 am înfiinţat serviciul public de salubritate al localităţii şi colectăm gunoiul din poartă în poartă. Am achiziţionat din fonduri europene o maşină de colectat gunoiul pe care o folosim şi la deszăpezire. Pubelele vor avea montate cipuri, iar maşina de colectare va avea cântar şi gunoiul va fi cântărit. Astfel, se va colecta gunoiul la kilogram, pe principiul plăteşti cât arunci. Ideea este să-i motivăm pe oameni să sorteze gunoiul“, spune primarul. Primăria a depus proiecte şi pentru gaz, canalizare şi urmează pentru apă. „Ne mândrim cu peste 3.000 de euro pe cap de locuitor fonduri europene absorbite“, spune el. 

În ceea ce priveşte moştenirea aşezării, privirile şi fondurile au fost îndreptate către Muzeul Etnografic „Nicolae Frunteş“ din Şirnea. „Printr-un proiect cu Muzeul Judeţean am recondiţionat o parte dintre piesele din muzeu pe care le-am depozitat într-un corp de clădire al şcolii din Şirnea. Urmează să găsim surse de finanţare pentru renovarea clădirii primăriei, formată din două corpuri. Unul va reveni Primăriei, iar în celălalt corp vom amenaja un muzeu dedicat eroului nostru, colonelul Gheorghe Poenaru Bordea, în colaborare cu Muzeul Judeţean de Istorie. Va fi o expoziţie istorică şi una tradiţională“, continuă primarul şirul proiectelor. 

100 de pensiuni în zonă

În comuna Fundata şi în cele trei sate arondate trăiesc aproximativ 700 de localnici. Aici, 313 case sunt locuite permanent şi 404 doar sezonier. Vorbim fie de case de vacanţă, fie gospodării ale localnicilor la care vin din când în când copiii mutaţi la oraş. Majoritatea sunt gospodării micuţe, tradiţionale, cu acoperiş în patru ape pentru a face faţă intemperiilor naturii. 

În zonă s-au deschis aproximativ 100 de unităţi de cazare, unele cu trei-patru camere, altele cu 60 de spaţii de înnoptare. Tarifele variază între 120 şi 600 de lei. 

La şcoala din localitate mai învaţă 30 de copii, care sunt educaţi de cadre didactice calificate. Pentru nevoile sanitare există un dispensar uman, deservit de un medic şi de un asistent, dar şi unul veterinar.

Vă recomandăm să mai citiţi:

Jurnal de vacanţă. Gura Portiţei, paradisul dintre mare şi Deltă. Plaja de pe care poţi aduna scoici cu lopata

Jurnal de Vacanţă. Plaja Vadu, ultimul refugiu. Colţul de Rai interzis cândva turiştilor vă aşteaptă cu hectare întregi de plajă virgină

Jurnal de vacanţă. Altfel de călătorie prin împrejurimile zonei Vama Veche-2 Mai

Braşov



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite