Povestea cutremurătoare a prințului pe care mama l-a vrut „fetiță”. Viața dublă a ducelui de Orleans: machiat ca o doamnă, vajnic pe front
În secolul al XVII-lea, regina unuia dintre cele mai puternice regate ale Europei continentale ar fi recurs la o strategie șocantă pentru a-și proteja planurile de succesiune: și-ar fi crescut intenționat fiul într-un mod care să-i accentueze feminitatea, pentru a-l împiedica să devină un rival pentru favoritul ei.

În secolul al XVII-lea, Franța era cea mai puternică și influentă monarhie din Europa, atât din punct de vedere politic, cât și cultural. Ludovic al XIII-lea, faimos publicului larg din romanul lui Alexandre Dumas, „Cei trei mușchetari”, cu sprijinul puternicului prim-ministru Cardinalul Richelieu, a redus influența nobilimii și a protestanților pentru a întări puterea coroanei.
Franța a intrat sub un regim de absolutism monarhic, unde regele deținea o autoritate deplină, fiind considerat trimisul lui Dumnezeu pe pământ. În plus, Cardinalul Richelieu era unul dintre cei mai capabili oameni politici din istoria Europei. În acea perioadă, Franța avea aproximativ 20 de milioane de locuitori, fiind una dintre cele mai populate țări ale continentului. Ei bine, cea mai mare provocare pentru un monarh francez nu puteau fi decât propriile rude.
Ludovic al XIII-lea, de exemplu, a trăit un adevărat coșmar cu fratele său, Gaston, duce de Orléans. Acesta din urmă a orchestrat în mod repetat comploturi pentru a-și înlătura fratele de pe tron. Fiind moștenitorul prezumtiv al tronului până la nașterea viitorului Ludovic al XIV-lea în 1638, Gaston a reprezentat centrul tuturor opozițiilor nobiliare. Ei bine, pentru ca fiul lor cel mai mare, viitorul Ludovic al XIV-lea, să nu aibă aceleași probleme cu fratele său mai mic, regele și regina au pus la cale un plan cinic de modelare comportamentală. Practic, l-au crescut pe fiul lor cel mic ca pe o fată. Acest lucru i-a schimbat complet destinul și este un caz singular în istoria mondială.
Pilda unui frate de coșmar și o mamă cu doi copii în vremuri tulburi
În anul 1638 se năștea viitorul rege Ludovic al XIV-lea. A fost probabil cel mai așteptat copil regal, și asta în condițiile în care căsătoria lui Ludovic al XIII-lea, regele Franței, cu Ana de Austria fusese lipsită de moștenitori timp de 23 de ani. Nașterea lui Ludovic a fost considerată un adevărat miracol divin, motiv pentru care a primit și prenumele Louis-Dieudonné („dăruit de Dumnezeu”). Fiind primul-născut și mult-așteptatul moștenitor al tronului, el a asigurat continuitatea Casei de Bourbon și poziția politico-religioasă a Anei de Austria la curte.
Doi ani mai târziu se năștea și al doilea fiu al cuplului regal. Se numea Filip și era considerat „cel mai frumos copil din lume”, așa cum se exprimase de altfel și ducesa de Montpensier. În plus, era numit și „Le Petit Monsieur”. Simpatia de care era înconjurat nu a picat foarte bine cuplului regal, și asta fiindcă Ana de Austria știa prin ce coșmar trecuse Ludovic al XIII-lea cu fratele său mai mic, Gaston, duce de Orléans. Practic, Gaston visa să-și detroneze fratele și să-l omoare și pe cardinalul Richelieu.
Totul a început cu faimoasa conspirație de la Chalais. Planul viza asasinarea Cardinalului Richelieu, detronarea lui Ludovic al XIII-lea și urcarea lui Gaston pe tron, urmată de căsătoria acestuia cu regina Ana de Austria. Complotul a fost descoperit, iar complicii săi au fost executați sau întemnițați, în timp ce Gaston a fost iertat după ce și-a trădat aliații.
Ulterior, în 1632, Gaston a fugit din Franța și a strâns o armată privată cu sprijin extern, în special din partea Ducelui de Lorena, pentru a porni o rebeliune deschisă împotriva autorității regale. Revolta a eșuat în Bătălia de la Castelnaudary, ducând la executarea aliatului său principal, Ducele de Montmorency.
În fine, spre sfârșitul domniei fratelui său, Gaston s-a aliat cu marchizul de Cinq-Mars într-o nouă încercare secretă sprijinită de Spania pentru a-l elimina pe Richelieu și a prelua puterea. Când complotul a fost deconspirat, Gaston și-a semnat din nou mărturia și iertarea în schimbul deconspirării complicilor săi, care au fost ghilotați.
Ana de Austria nu dorea ca primul-născut și de altfel fiul ei preferat, Ludovic, să aibă parte de aceleași probleme cu fratele mai mic, mai ales că situația politică devenise complicată în 1642, după moartea lui Ludovic al XIII-lea. Ana de Austria a devenit regentă și a guvernat Franța alături de Cardinalul Mazarin, protejându-și și crescându-și fiul cel mare pentru a prelua puteri absolute, dezvoltând cu acesta o legătură politică și personală extrem de strânsă. Franța a fost zguduită de instabilitate politică, iar adversarii s-ar fi putut folosi de un frate regal pentru a schimba raporturile de putere.
Un prinț regal transformat în „prințesă”
Așa că Ana de Austria a venit cu un plan cinic: s-a hotărât să-l transforme în fată pe fiul mai mic, pe Philippe, duce de Orléans. În acest fel, acesta ar fi devenit efeminat și nu ar fi putut reprezenta un pericol pentru fratele său mai mare. Planul a fost dus la îndeplinire cu tenacitate. Practic, Philippe era îmbrăcat de la trei ani în haine de fată, i se dădeau păpuși și alte jucării de fată să se joace.
În plus, mama i se adresa afectuos cu „fiica mea”. Prietenii săi din copilărie erau la rândul lor îmbrăcați în fete și puși să se joace ca niște fete. „Mă îmbrăcau în fată de fiecare dată când micul Monsieur venea să se joace... De îndată ce sosea, doamnele de la curte începeau să-l îmbrace, să-i aranjeze coafura și să-i pună corsete”, preciza abatele de Choisy, un faimos nobil de la curtea Franței. În plus, cardinalul Mazarin, cel care a devenit prim-ministru în locul lui Richelieu, îi îndemna pe tutorii lui Philippe să-l încurajeze în efeminare. „Nu faceți din fratele regelui un om învățat sau capabil. Dacă ar deveni mai abil decât suveranul, ar fi gata să se răzvrătească”, ar fi precizat Mazarin.
Atmosferă de secolul al XVII-lea: carnaval cu regi, regine, şi muschetari la Rânca
Ulterior, odată cu vârsta, Philippe a fost învățat să dezvolte o pasiune pentru bijuterii și haine femeiești. Era îmbrăcat ca o domnișoară în repetate rânduri. „I s-a permis să adopte maniere efeminate pentru ca nu cumva să devină un motiv de îngrijorare pentru Rege, așa cum fusese Gaston al Franței pentru Ludovic al XIII-lea. Nimic nu a fost precupețit pentru a-i slăbi curajul și a-i cultiva înclinația spre lux, modă și podoabe”, preciza același abate de Choisy.
„Cea mai nesăbuită femeie care a trăit vreodată”
Aceasta a fost aprecierea batjocoritoare a memorialistului din secolul al XVII-lea Saint-Simon la adresa lui Philippe, duce de Orléans, cunoscut și sub numele simplu de „Monsieur”. Asta indică faptul că educația țintită a Anei de Austria, care l-a vrut efeminat în primii ani de viață, s-a făcut resimțită în viața de adult.
Practic, Philippe a dezvoltat o sexualitate bivalentă și a rămas cumva efeminat, cel puțin pe partea de vestimentație și gesturi la curte. Se spune despre el că era bisexual. A fost căsătorit de două ori, cu Henrietta a Angliei, dar și cu Elisabeta Charlotte a Palatinatului, și a avut cinci copii din cele două căsătorii.
Cu toate acestea, avea în permanență și parteneri bărbați. Se îmbrăca de multe ori femeiește și frapa cu aparițiile sale, chiar și pe propriile soții. „Era întotdeauna împodobit ca o femeie, acoperit din cap până-n picioare cu inele, brățări și bijuterii”, preciza Saint-Simon. „Monsieur nu iubește nimic mai mult decât hainele, bijuteriile și jocurile de societate. Îi plac enorm prafurile, machiajele și parfumurile. Se teme de soare și de mizerie mai mult decât o femeie”, preciza și cea de-a doua sa soție. „Se comportă exact ca o femeie; are manierele lor, îi place să bârfească și să se îngrijească de toaleta sa ore în șir, exact așa cum a fost învățat în copilărie”, adăuga aceasta. Curtenii remarcau faptul că „machiajul său seamănă mai degrabă cu cel al doamnelor decât cu al unui general”, iar abatele François-Timoléon de Choisy susținea că Philippe „tânjea să se îmbrace el însuși în haine femeiești”. Părea că Ana de Austria și-a atins scopul, iar Ludovic al XIV-lea putea sta liniștit: nu avea cum să pățească precum tatăl său cu celălalt duce de Orléans, Gaston.
Cum decurgea o zi din viaţa Regelui Soare. Se spăla, se îmbrăca şi mânca sub privirile a zeci de persoanePasionat de haine femeiești, dar vajnic pe câmpul de luptă
Culmea culmilor, natura a ținut să o contrazică pe Ana de Austria. Deși a vrut să-l efemineze intenționat pe Philippe, ducele de Orléans s-a născut cu un spirit de războinic și strateg deosebit. De la vârsta pubertății, acesta a fost lăsat totuși să primească instrucția specifică băieților din familia regală, adică a avut parte de educație militară. A învățat să folosească spada, pistoalele și să deprindă arta războiului. Și, ce să vezi, era extrem de talentat și potrivit pentru cariera militară! Când pleca de la curte, „cea mai nesăbuită femeie care a trăit vreodată” a lui Saint-Simon devenea un general și un războinic redutabil. A învățat arta războiului direct în tranșee și pe câmpul de luptă, demonstrând o înțelegere remarcabilă a tacticii militare.

Bătălia de la Cassel din 1677 a fost cea mai mare victorie a sa: a comandat armata franceză împotriva lui William al III-lea de Orania, viitorul rege al Angliei, și a obținut o victorie zdrobitoare. În plus, era recunoscut pentru faptul că lupta în prima linie, dând dovadă de un curaj ieșit din comun, spre deosebire de Ludovic al XIV-lea, care prefera să asiste la asedii de la o distanță sigură. Nu mai vorbim de faptul că avea calități fizice și o motricitate de invidiat: era abil în lupta cu spada, dar trăgea bine și cu pistoalele. Popularitatea imensă pe care Philippe a câștigat-o în rândul soldaților și al poporului după victoria de la Cassel l-a făcut gelos pe Ludovic al XIV-lea. Ca urmare, „Regele Soare” i-a retras definitiv comanda militară directă, temându-se că fratele său i-ar putea umbri propria glorie.




















































