Originea suprinzătoare a mărului românesc. Unde se află „tatăl merilor”, locul unde fructele au o aromă unică în lume
0Merele au o origine suprinzătoare. Deși, astăzi, este un fruct comun în toată lumea, mărul s-a născut într-un singur loc de pe Glob și a ajuns în Europa pe Drumul Mătăsii. În Americi mult mai târziu, prin intermediul coloniștilor europeni. Iar domesticirea acestui fruct a durat mai bine de un mileniu.
Mărul este unul dintre cele mai comune și accesibile fructe. Se găsește peste tot. Aproape toți românii care trăiesc în mediul rural, au cel puțin doi-trei meri în gospodărie. Nu mai vorbim de cei care au livezi întregi de soiuri selecționate. Puțini știu, însă, că mărul nu are origini europene și că, în forma sa domestică, a ajuns destul de târziu pe continentul european. Cu alte cuvinte, merele românești, mândria multor localnici, sunt de fapt mere cu origini asiatice.
Patria mărului, locul ultimelor livezi sălbatice
Specialiștii au identificat prin urmărirea genetică a soiurilor, un strămoș comun al tuturor merelor din lume. Acesta poartă numele științific de „Malus sieversii” și își are originea în Asia Centrală. Mai precis, în zonele deluroase de la poalele munților Tian Shan, la granița dintre Kazahstan și Kirghistan. Primul cercetător care a reușit să urmărească genomul primilor meri a fost rusul Nikolai Vavilov. Acesta, la începutul secolul XX, cu o muncă titanică a reușit să găsescă strămoșul tuturor merelor, pe Malus sieversii. Iar originea acestui soi provenea din locul menționat anterior, pantele munților Tian Shan. Cu precădere în jurul orașului Almaty din Kazahstan.
Vavilov a vizitat Almaty în căutarea mărului primordial și a rămas efectiv șocat să vadă cum în această regiune se mai aflau livezi de meri sălbatici. „De jur împrejurul orașului se află livezi impresionante de meri sălbatice, acoperind pantele dealurilor. Aici poți să vezi cu ochii tăi frumusețea locului original al cultivării merilor”, arăta Vavilov după vizita sa la Amaty.
Așa cum mărturisea Vavilov, la Amlaty erau livezi de meri sălbatici unice în lume. De altfel, vechii kazahi, un neam turcic care trăiește de milenii în stepele central-asiatice, sunt conștienți de faptul că țara lor este patria mondială a mărului. Inclusiv orașul Almaty, în kahază poartă numele de Alma-Ata, ceea ce în traducere liberă înseamnă „tatăl merilor”. Totul în această zonă a țării este legată de simbolul mărului, cea mai mare mândrie a kazahilor. Pe lângă livezile sălbatice, protejate prin lege, în Kazahstan se află numeroase livezi cu soiuri moderne, derivate din Malus sieversii.
Standurile piețelor din Kazahstan sunt pline cu mere de toate tipurile. Livezile sălbatice sunt un obiectiv turistic important, fiind ultimele supraviețuitoare din lume, după „genocidul merilor” din perioada comunistă. Mai precis, aproximativ 80% din livezile de meri sălbatici au fost distruse de comuniști,în perioada în care Kazahstan făcea parte din URSS.
Merele cu un gust răvășitor
Atunci când ne gândim la meri sălbatici ne imaginăm niște fructe mai slab dezvoltate, acrișoare și cu un gust nu atât de apetisant precum merele de soi, precum golden, ionatan sau florina. Ei bine, o singură mușcătură dintr-un măr sălbatic din Kazahstan poate schimba orice prejudecată. Așa cum arată pomicultorii și specialiștii în botanică, merele sălbatice din Kazahstan, fructele ultimelor livezi de acest fel din lume, au o paletă incredibilă de arome naturale, în functie de cum sunt polenizate florile cu ajutorul albinelor. Unele mere sălbatice au aromă de miere și fructe de pădure, în timp ce altele au gust de lemn dulce. Un adevărat festival al gustului.
Drumul mătăsii și răspândirea mărului în lume
Cum a ajuns mărul în întreaga lume, din aceea zonă izolată a Kazhastanului? Răspunsul îl oferă specialiștii în botanică dar și istorie. Prima difuzare a semințelor de măr sălbatic a avut loc prin intermediul mega-faunei din Preistorie. Până în Antichitate, mărul sălbatic a ajuns în Siria, de astăzi. Mai apoi, prin intermediul trupelor romane au ajuns și în zonele mediteraneene din Europa. Erau însă soiuri primitive fără performanțe gustative deosebite. Mai apoi, în primele secole ale erei creștine, Drumul Mătăsii trecea prin zona orașului Almaty, un soi de popas pentru caravane.
Semințele soiurilor de măr, îmbunătățite în mod natural prin polenizare, au „călătorit” prin intermediul caravanelor către Europa. Așa că puteam spune că abia la începuturile Evului Mediu, mărul primordial din Kazahstan a început să dea roade, altoit, prin livezile europene. Pe teritoriul României, de astăzi, mărul a apărut cel mai probabil la finele Antichității și începutul Evului Mediu. Este vorba despre acel măr sălbatic, derivat din primele generații de meri sălbatici aduși de romani din Siria. Abia în perioada comunistă, adică din anul 1960, cultura mărului, domesticit și hibridizat, a cunoscut o dezvoltare semnificativă.
Se încarcă comentariile...
