De la o simplă fermă de vaci la simbolul unei generații. Cele 3 zile de noroi și muzică care au scris istorie

Timp de trei zile, între 15 și 18 august 1969, jumătate de milion de tineri au demonstrat că pot schimba lumea prin iubire, muzică și fraternitate. Aceștia au participat la un festival căruia nimeni nu-i dădea vreo șansă, dar care s-a transformat într-un simbol al libertății. 

Woodstock 1969 FOTO wikipedia

În perioada 15-18 august 1969, la ferma de lactate a lui Max Yasgur din orașul Bethel, New York, la aproximativ 95 de kilometri sud-vest de orașul Woodstock, a avut loc „An Aquarian Exposition: 3 Days of Peace & Music” („O expoziție acvariană: 3 zile de pace și muzică”). Aparent, părea un festival local, cu o denumire comună pentru epoca hippie și a contraculturii anilor '60. Asta până când locația a fost efectiv asaltată de jumătate de milion de tineri care au venit să se distreze, să se simtă liberi și să protesteze pașnic, prin muzică și iubire, în fața cutumelor, a unei societăți rigide și consumeriste, dar mai ales împotriva războiului.

Pe scenă au urcat artiști rock, unii la început de carieră, dar pe care acel festival de la ferma de lactate i-a transformat în adevărate superstaruri internaționale, legende ale muzicii, precum Jimi Hendrix, Joe Cocker, Carlos Santana, Janis Joplin sau The Who. Acest concert a rămas în istorie drept Woodstock 1969, un moment de cotitură pentru cultură și o piatră de hotar a mișcării hippie, definind spiritul unei întregi generații. În plus, evenimentul a transformat idealurile de armonie și libertate într-un arhetip cultural global. Woodstock a dus la schimbarea totală a industriei muzicale și a standardului festivalurilor moderne. Nu în ultimul rând, a arătat forța și unitatea generației tinerilor din anii '60 în fața războiului din Vietnam și a normelor sociale rigide. În ciuda haosului logistic și a lipsei de alimente sau spațiu, jumătate de milion de oameni au trăit fără violență majoră, conturând mitul „Generației Woodstock”.

O generație care dorea să schimbe societatea după chipul și asemănarea sa

După cel de-Al Doilea Război Mondial, lumea s-a schimbat definitiv. Distrugerile materiale, traumele au modelat societatea într-un fel care nu mai permitea întoarcerea la trecut. Oamenii erau avizi după viață, după libertate, dornici să șteargă memoria cumplită a războiului. O nouă generație de tineri a acaparat complet viața socială și culturală a anilor '60. Așa s-a născut contracultura anilor '60. Practic, a fost o reacție a tinerei generații împotriva războiului din Vietnam, a normelor sociale conservatoare ale părinților, a rasismului și a materialismului consumerist.

Concert la Woodstock FOTO wikipedia

Boom-ul demografic postbelic, accesul larg la educație universitară și revoluția muzicii rock au amplificat dorința de libertate și schimbare radicală. Un factor important a fost recrutarea obligatorie și sentimentul de inutilitate al unui conflict extrem de sângeros. Toate acestea i-au scos de multe ori în stradă pe tineri, împotriva politicii guvernamentale. În plus, se crease și o prăpastie intergenerațională. Tinerii au respins stilul de viață rigid, uniform și conformist al anilor '50, adică al părinților lor.

Nu în ultimul rând, lupta împotriva segregării rasiale a inspirat și alte grupuri să ceară drepturi și egalitate. Culmea, prosperitatea societății, care-și revenea după război, dar și faptul că SUA fusese unul dintre marii învingători, le-au permis tinerilor să se concentreze pe idealuri culturale și spirituale în loc de supraviețuire economică. Cireașa de pe tort a fost muzica rock cu mesaje militantiste antirăzboi, de rebeliune socială, care se potriveau de minune noii generații.

În acest context, pe la jumătatea anilor '60, a apărut și mișcarea hippie, o expresie a contraculturii. Practic, tinerii hippioți au refuzat regulile societății. Ei au cerut pace, iubire liberă și armonie cu natura. Au respins războiul și materialismul societății americane. Erau ușor de recunoscut pentru faptul că trăiau în comunități, aveau părul lung și preferau hainele largi, înflorate, dar și cultura și spiritualitatea asiatică sau indigenă nord-americană.

Începuturile Woodstock-ului. Nașterea unei idei

Ei bine, pentru această generație rebelă se organizau numeroase concerte și activități. Majoritatea erau de mică anvergură. Doi tineri antreprenori, Joel Rosenman și John P. Roberts, din zona New York-ului, au visat să facă un festival rock-folk, mai ales că se aflau în procesul de constituire a Mediasound, un complex de studiouri de înregistrări din Manhattan.

Cei doi au dat un anunț în ziar, sperând să găsească colaboratori. S-au oferit, practic, să fie finanțatori. Așa i-au cunoscut pe Michael Lang și Artie Kornfeld, doi tineri producători și impresari artistici. În primul rând, aceștia sperau să-l aducă pe Bob Dylan să concerteze. Toți s-au pus de acord și au înființat Woodstock Ventures în ianuarie 1969.

Hippioți în drum către Woodstock FOTO wikipedia

Birourile companiei se aflau la un etaj decorat într-un stil neobișnuit, la adresa 47 West 57th Street din Manhattan. Burt Cohen și echipa sa de design, Curtain Call Productions, s-au ocupat de transformarea spațiului într-un decor psihedelic.

Problema era găsirea unui spațiu pentru un asemenea eveniment. În cele din urmă, după mai multe refuzuri din partea proprietarilor de terenuri și spații, dar și din partea autorităților din Woodstock și Wallkill, New York, s-a ajuns la un teren viran din apropierea fermei de lactate a fermierului Max Yasgur. Cu toate acestea, numele „Woodstock” a fost păstrat datorită prestigiului și imaginii nonconformiste asociate orașului, unde se știa că locuia Bob Dylan.

Festivalul urma să se numească „Woodstock Music and Art Fair” și trebuia să aibă loc între 15 și 18 august 1969, la ferma de produse lactate a lui Max Yasgur din Bethel, New York, la aproximativ 95 de kilometri sud-vest de orașul Woodstock. Biletele pentru evenimentul de trei zile costau 18 dolari dacă erau cumpărate în avans și 24 de dolari la intrare. Adică echivalentul a 200 de dolari în prezent. Destul de pipărate. Organizatorii se așteptau la numai 50.000 de spectatori.

Festivalul de la ferma de lactate transformat într-un fenomen cultural american

Schimbarea totală s-a produs în aprilie 1969, atunci când organizatorii au reușit să-i antameze pe cei de la Creedence Clearwater Revival, o trupă cunoscută și foarte apreciată în lumea rock a vremii. Deja numărul biletelor cumpărate în avans a ajuns la 186.000, mult peste ceea ce și-au propus organizatorii. A fost amplasată o scenă și au fost ridicate garduri care delimitau zona festivalului.

„Odată ce Creedence a semnat, toți ceilalți s-au pus la coadă și toate celelalte nume mari au venit”, preciza Doug Clifford, bateristul trupei. Și așa a și fost. Imediat, line-up-ul s-a umplut cu nume interesante. Unii erau abia la început, dar după Woodstock-ul din acea vară aveau să devină idoli rock. Era vorba despre Jimi Hendrix, The Who, Janis Joplin, Santana, Grateful Dead, Jefferson Airplane, Joe Cocker.

Tineri la Woodstock FOTO wikipedia

Nume mari au refuzat totuși să cânte. De exemplu, Bob Dylan, care, deși locuia în apropiere, a preferat să plece să concerteze la Festivalul de la Isle of Wight, pe 31 august 1969. În primul rând, era deranjat și de numărul mare de hippioți care veneau prin zona casei sale. The Doors, de asemenea, au refuzat. Jim Morrison credea că este un festival de mică amploare și că nu merită deplasarea. Se spune că ulterior a regretat.

Revenind la festival, acum se poate spune că o parte a organizării a fost dezastruoasă. Nu a fost asigurată securitatea și nici nu s-a luat în calcul faptul că vor veni mai mulți oameni decât se așteptau organizatorii. Încă de pe 15 august, mulțimi întregi de tineri au început să ajungă în orașul Bethel.

Conform statisticilor, între 15 și 18 august 1969, Bethel, New York, a devenit, după numărul de locuitori, al patrulea oraș ca mărime din statul New York. Autostrada New York State Thruway a fost închisă oficial din cauza traficului. Elicopterele au devenit singura modalitate sigură de a intra sau de a ieși din zonă. Rezervele de hrană și apă, precum și serviciile sanitare, au fost solicitate până la limită.

Gardurile care împrejmuiau zona festivalului au fost rupte, iar majoritatea spectatorilor au intrat gratis. Nici nu exista om care să le poată cere bani pe bilet. În fața scenei, pe un câmp uriaș, s-a adunat jumătate de milion de oameni. Nu existau suficiente toalete, hrană și apă. Era nebunie curată și toată lumea se aștepta la un dezastru. Mai ales că au început să cadă ploi torențiale care au transformat întreg câmpul cu spectatori într-o uriașă mocirlă.

Trei zile de pace, iubire și muzică

În mod incredibil, cu un eșec organizatoric total, concertul a mers ca pe roate. În ciuda ploilor, sonorizarea a rezistat și pe scenă au urcat 32 de artiști, de vineri după-amiază până luni la primele ore ale dimineții. Woodstock a început cu imnul „Freedom”, improvizat de artistul Richie Havens, și s-a încheiat cu un concert memorabil, luni, la 3:00 dimineața, cu Jimi Hendrix.

Între aceste momente, Janis Joplin a electrizat publicul, Santana a oferit o interpretare memorabilă a piesei „Soul Sacrifice”, iar The Who a interpretat „Tommy” la ora 5 dimineața. În mocirlă, tinerii s-au bucurat de viață, de iubire și muzică. Nu au existat incidente, iar mâncarea și apa, deși pe sponci, au fost împărțite frățește. „Festivalul a devenit un simbol al inteligenței, umanității, cooperării, iubirii și afecțiunii”, preciza Tom Law, unul dintre participanți. 

Deschiderea festivalului FOTO wikipedia

Singura parte întunecată festivalului a fost consumul de droguri și de alcool. Doi tineri au murit de supradoză. Au fost singurele victime ale unui concert  scăpat de sub control. Festivalul este considerat pe scară largă un moment de cotitură în istoria muzicii, precum și un eveniment definitoriu pentru generațiile Silent Generation și primii reprezentanți ai generației baby boomers.

În 2004, revista Rolling Stone a inclus Woodstock pe locul 19 în clasamentul celor 50 de momente care au schimbat istoria rock and roll-ului.

Zi ploiasă la Woodstock FOTO wikipedia

„Aveam cumva sentimentul că puteam schimba lumea timp de trei zile”, preciza Laureen Starobin, o participantă la Woodstock în 1969.

La rândul său, proprietarul terenului unde a avut loc concertul a declarat că: „Cred că voi ați demonstrat ceva lumii. O jumătate de milion de tineri se pot aduna și pot petrece trei zile de distracție și muzică, având parte doar de distracție și muzică”