De ce asasinatul a ajuns o tradiție sumbră a Statelor Unite. Seria omorurilor a început acum 150 de ani și s-a perpetuat până astăzi
0Statele Unite au o tradiție lugubră a asasinatelor politice. Seria acestora a început acum 150 de ani și continuă și în prezent. Mare parte a activiștilor politici sau sociali de mare succes din SUA au sfârșit tragic. Specialiștii au și câteva explicații.
Asasinarea lui Charlie Kirk, un activist conservator, extrem de cunoscut și apreciat de electoratul trumpist și republican, în general, a stârnit o undă de șoc, nu doar pe continentul american. Mai ales că a tras un semnal de alarmă privind suprimarea libertății de expresie prin violență. Asasinarea lui Charlie Kirk, fondatorul grupului de advocacy „Turning Point USA”, este doar vârful iceberg-ului unui șir de violențe motivate politic din ultimii cinci ani în Statele Unite. Nu mai vorbim de faptul că acest asasinat face parte dintr-o tradiție sumbră a istoriei SUA, prin care mulți activiști au fost eliminați prin violență, după ce au atins un grad înalt de popularitate. Este aproape o obișnuință americană înlăturarea prin crimă a celor incomozi politic sau ideologic. „Nu am fost, în niciun fel, surprins de uciderea lui Kirk. (...) Nu poți spune pur și simplu că aceste atacuri vin de la stânga, vin de la dreapta sau din zona de extremă. Vin de peste tot”, a precizat Michael Jensen, cercetător la Universitatea din Maryland, pentru NBC.
Asasinatul din lojă, începutul unei tradiții negre în istoria SUA
Seria atentatelor politice și a asasinatelor îndreptate împotriva liderilor carismatici a fost deschisă de uciderea celui de-al 16 lea președinte a Statelor Unite, Abraham Lincoln. A fost primul președinte american asasinat, dar și primul activist social și politic faimos suprimat prin violență. Lincoln era renumit pentru militantismul său în favoarea populației afro-americane. Activismul politic și social al lui Abraham Lincoln s-a concentrat pe abolirea sclaviei, conservarea Uniunii și promovarea egalității, culminând cu Proclamația de Emancipare și al Treisprezecelea Amendament.
În anul 1864, John Wilkes Booth, un cunoscut actor american dar și un simpatizant al Confederației (n.r. al statelor sudiste care se opuneau eliberării sclavilor) a decis să-l răpească pe Lincoln și să ceară la schimb eliberarea prizonierilor confederați. După ce a participat la un discurs în care Lincoln promova dreptul de vot pentru afro-americani, Booth s-a decis să-l asasineze. Atacul a avut loc la Teatrul Ford, din Washington, pe 14 aprilie 1865, în timp ce Lincoln urmărea piesa de teatru „Vărul nostru american”.
În timp ce președintele stătea în loja sa de la balcon, alături de soția sa, Mary, și doi invitați, maiorul Henry Rathbone și logodnica lui Rathbone, Clara Harris, Booth s-a strecurat în lojă. L-a împușcat pe Lincoln în ceafă cu un pistol Derringer de calibrul .44. Președintele a murit după ce a stat nouă ore în comă profundă. Booth avea și un cuțit la el, cu care l-a înjunghiar pe maiorul Rathbone care încerca să-l prindă dar și pe dirijorul orchestrei, plecat pe urmele lui. Booth s-a ascuns la o fermă din Virginia dar a fost găsit pe 26 aprilie de un grup de soldați unioniști. A fost împușcat mortal de ofițerul de cavalerie Boston Corbett.
Booth făcea parte dintr-o conspirație care urmărea și asasinarea vicepreședintelui Andrew Johnson. Complotul a eșuat. Cei opt conspiratori au prinși. Patru au fost executați iar alți patru închiși pe viață. Secolul al XIX lea dar și începutul celui următor au fost de altfel marcate de asasinate politice în Statele Unite.
Pe 2 iulie 1881, în gara Baltimore din Washington, la ora 9.20 dimineața, președintele american James Garfield a fost împușcat de scriitorul și avocatul Charles Guiteau, cu un revolver Webley British Bull Dog de calibrul .44. James Garfield a supraviețuit atacului dar a murit după 11 săptămâni din cauza unei infecții provocate de medicii care i-au examinat rana, în disperare de cauză, cu instrumente nesterilizate. Guiteau, asasinul lui Garfield, și-a motivat crima printr-o dezamăgire cruntă provocată de președintele american.
Acesta susținea că James Garfield ar fi câștigat alegerile datorită unui discurs scris de Guiteau. În schimb președintele i-ar fi promis o funcție de ambasador în Franța și nu s-a mai ținut de cuvânt. Instanța a arătat, însă, că Guiteau avea probleme psihice ca o complicație a sifilisului și a fost condamnat la moarte.
La două decenii de la moartea lui Garfield, un alt președinte american a fost ucis de un asasin. Președintele american William McKinley a fost împușcat pe 6 septembrie 1901, la Templul Muzicii din Buffalo, New York. McKinley, aflat la Expoziția Panamericană. El a fost împușcat de două ori în abdomen, de la mică distanță, de Leon Czolgosz, un anarhist, înarmat cu un revolver Iver Johnson „Safety Automatic” de calibrul 32, ascuns sub o batistă. Asasinul a fost prins și condamnat la moarte. Pedeapsa a fost pusă în aplicare cu ajutorul scaunului electric. Așa începea o tradiție morbidă a asasinatelor politice în Statele Unite, cu perioade de vârf, îngrijorătoare prin magnitudinea violențelor.
Deceniul asasinatelor
Cel mai întunecat deceniu din punct de vedere al asasinatelor politice în Statele Unite, a fost cel de-al șaselea al secolului XX. În anii 60 au fost curmate viețile unora dintre cei mai emblematici activiști civici ai Statelor Unite dar și a unui președinte foarte carismatic. În acel deceniu al crimelor părea că nicio persoană publică nu mai era în siguranță, iar asasinatul devenise metoda preferată a americanilor de a-și arăta dezaprobarea. Crimele politice și ideologice ale anilor 60 au început cu asasinarea lui John F. Kennedy, cel de-al 35 lea președinte al Statelor Unite. Kennedy a fost ucis pe 22 noiembrie 1963 în timpul unei vizite în orașul Dallas, din Texas. Kennedy se afla în mașina prezidențială alături de soția sa, Jacqueline, de guvernatorul Texasului, John Connally, și soția lui Connally, Nellie. Coloana prezidențială din care făceau parte mai multe autoturisme cu oficialități, inclusiv vicepreședintele Lyndon B. Johnson trecea prin Dealey Plaza din Dallas, cu o mulțime de oameni de-o parte și de alta a drumului veniți să-l vadă pe președinte. Deodată s-a auzit o serie de împușcături.
John F. Kennedy a fost împușcat mortal de Lee Harvey Oswald, un fost pușcaș marin. Coloana oficială a plecat în viteză către Spitalul Memorial Parkland, acolo unde medicii au încercat să-i salveze viața lui Kennedy. După 30 de minute, președintele a murit. Oswald era cunoscut pentru convingerile sale marxiste, după ce a fost lăsat la vatră. A trăit o vreme și în URSS. După două zile de la arestarea lui Oswald, ucigașul lui Kennedy a fost împușcat, la rândul său, mortal de patronul unui club de noapte, Jack Ruby, în timp ce era mutat de la instanță în arestul poliției. După o anchetă de 10 luni, Comisia Warren a concluzionat că Oswald l-a asasinat pe Kennedy și că nu există dovezi că Oswald sau Ruby ar fi făcut parte dintr-o conspirație. Este unul dintre cele mai faimoase asasinate din Statele Unite.
La numai doi ani după asasinarea lui Kennedy, venea rândul lui Malcolm Little, cunoscut în istorie drept Malcolm X, să-și piardă viața după un o crimă petrecută în public. Malcolm X a fost un activist civic afro-american, musulman, care milita pentru drepturile omului, o figură centrală a mișcării pentru obținerea drepturilor civile a afro-americanilor.
A fost ucis pe 21 februarie 1965, la Audubon Ballroom din cartierul Washington Heights, New York. Avea doar 39 de ani. Malcom X a fost împușcat de aproape în timp ce ținea un discurs în fața Organizației Unității Afro-Americane. Ucigașii erau trei membri ai Națiunii Islamului, Muhammad Abdul Aziz, Khalil Islam și Thomas Hagan. Malcolm X a fost împușcat cu pistoale semiautomate dar și cu o pușcă cu țevile tăiate. A fost declarat mort la scurt timp după ce a ajuns la Spitalul Prezbieterian Columbia.
Avea 21 de plăgi împușcate. Atacatorii au primit condamnări pe viață. Se presupune că Malcolm X a fost ucis fiindcă a rupt legăturile cu Națiunea Islamului, fiind amenințat cu moartea în repetate rânduri.
În anul 1968, un alt activist civic afro-american proeminent avea să împărtășească soarta lui Malcolm X. Este vorba despre binecunoscutul Martin Luther King Jr, un simbol al luptei pentru drepturi civile a populației afro-americane, renumit pentru discursurile sale motivante, care au făcut istorie, un campion al luptei împotriva segregării persoanelor de culoare în America. Martin Luther King a fost amenințat cu moartea de mai multe ori, și chiar a a mai trecut, în 1958, printr-o tentativă de asasinat. Pe 4 aprilie 1968, la ora 18.00, Martin Luther King Jr. a fost împușcat mortal în timp ce se afla la balconul motelului Lorraine din Memphis, Tennesee. La spital a fost declarat decesul după 60 de minute. Culmea, avea tot 39 de ani, la fel ca Malcolm X. Cel care l-a împușcat era James Earl Ray, un pușcăriaș evadat din Penitenciarul de Stat din Missouri. A fost arestat pe 8 iunie, pe aeroportul Heathrow din Londra, după ce a încercat să-și piardă urma prin Europa. A fost condamnat la 99 de ani de pușcărie.
A murit după gratii în anul 1998. Familia lui Martin Luther King dar și susținătorii săi au acuzat o conspirație din care ar fi făcut parte inclusiv guvernul SUA, poliția și chiar membrii ai mafiei americane. Tot în anul 1968, mai precis pe 5 iunie era asasinat și Robert Kennedy, fratele președintelui american John F. Kennedy doborât de gloanțe cu doar cinci ani în urmă. Robert Kennedy era senator al Statelor Unite și candidat la alegerile prezidențiale. Pe 5 iunie 1968, Robert Kennedy a ținut un discurs în fața susținătorilor săi, în sala de bal Embassy a Hotelului Ambassador din Los Angeles, California.
După ce a terminat discursul, a părăsit pupitrul și a ieșit printr-un hol de la bucătărie. Atunci Sirhan Sirhan, un palestinian, a tras mai multe focuri de armă asupra senatorului Kennedy. Acesta a fost transportat la Spitalul Good Samaritan din Los Angeles dar a murit a doua zi. Sirhan era un palestianian creștin cu puternice convingeri anti-sioniste și pro-palestiniene. Inițial a fost condamnat la moarte dar după aceea pedeapsa a fost comutată la închisoare pe viață.
O istorie continuă a nesiguranței persoanelor publice în Statele Unite
În ciuda măsurilor de securitate sporite, tentativele de asasinat sau crimele au continuat. În 1972, guvernatorul Alabamei a fost împușcat într-un centru comercial din Laurel, Maryland, în timpul campaniei pentru nominalizarea prezidențială a Partidului Democrat. Wallace a rămas paralizat în urma atacului.
În 1978 Harvey Milk, un militant al drepturilor homosexualilor și cunoscut politician american a fost împușcat mortal împreună cu primarul din San Francisco, George Moscone.
Lista poate continua până în prezent. Tentative de asasinat au fost îndreptate împotriva fostului președinte Ronald Reagan, Barack Obama sau Donald Trump. Nu mai vorbim de o serie de atentate îndreptate împotriva magistraților americani. Anul acesta pe lângă asasinarea activitistului civic Charlie Kirk, a mai fost asasinată și Melissa Hortman, reprezentanta statului Minnesota. Hortman a fost împușcată mortal împreună cu soțul ei, în luna iunie.
O națiune cu un trecut violent și acces facil la arme
Specialiștii au încercat să identifice cauzele care stau la baza acestei tradiții violente a asasinatelor în Statele Unite. A așa zisei dreptăți individuale, subiective, cu arma în mână. A rezolvării problemelor personale prin crimă. În primul rând totul se leagă de cel de-al doilea amendament al Declarației Drepturilor Statelor Unite, ratificată în 1791 și care se referă la dreptul poporului de a deține și purta arme. „O miliție bine reglementată, fiind necesară pentru securitatea unui stat liber, dreptul poporului de a deține și purta arme nu va fi încălcat”, se arată în acest amendament, culmea, susținut de o parte a victimelor asasinatelor politice.
Conform jurnaliștilor de la BBC, americanii au, în prezent, mai multe arme ca niciodată. În 2020, vânzarea de arme a atins un record. Sunt 23 de milioane de arme vândute în Statele Unite. Inclusiv puști de calibru mare și pistoale semi-automate. Josh Horwitz, co-director al Centrului Johns Hopkins pentru Soluții la Violența Armată din SUA, a declarat pentru BBC că aceste creștere a vânzărilor de arme în SUA are legătură cu un cerc vicios al violenței. Violența generează teama, iar teama generează mai multă violență prin înarmare excesivă. „Creșterea vânzărilor este legată de ideea că armele ne mențin în siguranță, mai ales în vremuri incerte. Oamenii se tem și vor să-și potolească această frică cumpărând o armă”, precizează acesta pentru publicația amintită.
Legile privind depozitarea în siguranță a armelor de foc sunt, de asemenea, prea relaxate în unele state, a adăugat specialistul citat de BBC .
„Când compari ce se întâmplă în SUA cu alte țări, singurul lucru pe care ele nu îl au neapărat, așa cum îl avem noi, este accesul atât de ușor la arme de foc”, a adăugat Horwitz.
Accesul facil la arme poate transforma pe oricine într-un potențial asasin. Mai ales pe cei îndoctrinați ideologic sau tulburări psihice și comportamentale, cu tendințe mesianice. În plus, sunt specialiști care spun că în Statele Unite s-a perpetuat un model al violenței, al atitudinii de vigilantes, a celui care-și face dreptate singur și care elimină pe cei care nu-i simpatizează cu un foc de armă. Este un model al vieții de frontieră din secolul al XVIII lea și al XIX lea, al agresivității din mahalele marilor orașe americane.
„Valorile de frontieră și dușmănia rasială încă modelează cultura, politica și viața americană în timpul nostru în anumite moduri - arme de foc, ucideri comise de poliție, paranoia politică - mai acut decât în alte vremuri. Practicile polițienești contemporane și politicile de pedepsire sunt, în anumite privințe, aproape imposibil de distins de justițiarism și linșaj, capitole întunecate ale istoriei americane care ar fi trebuit să se fi încheiat de mult . Eșecul de a aborda problema închisorii în masă, a violenței poliției, a accesului facil la pistoale și arme semiautomate și a pedepselor corporale aplicate copiilor demonstrează influența continuă a fatalismului și a indiferenței. Daunele asociate cu toate aceste forme și instrumente de violență ar putea fi diminuate substanțial dacă ar exista voința politică de a face acest lucru”, precizează Michael Tonry, un criminolog american, profesor de drept penal și politică la Facultatea de Drept a Universității din Minnesota, în articolul „Why Americans are a people of exceptional violence”, publicat de Unviersity of Chicago Press Journals.
Se încarcă comentariile...
