O fosilă de 3,4 milioane de ani schimbă povestea originilor umane. Ce au descoperit cercetătorii
0Noi fosile leagă un picior ciudat de 3,4 milioane de ani de Australopithecus deyiremeda, o specie care combina abilități de cățărare cu propriul stil de mers biped.
Fosilele descoperite recent au ajutat cercetătorii să stabilească că un picior neobișnuit de hominin, vechi de 3,4 milioane de ani, descoperit în 2009, nu aparține speciei lui Lucy. Dovezile arată acum că acesta a aparținut unui alt strămoș uman timpuriu, consolidând ipoteza că două specii de hominini trăiau în același timp în aceeași regiune, scrie publicația Scitech Daily.
În 2009, o echipă condusă de paleoantropologul Yohannes Haile-Selassie, de la Arizona State University, a descoperit opt oase de picior aparținând unui strămoș uman în sedimente de aceeași vârstă din Riftul Afar, Etiopia. Fosila, cunoscută sub numele de Burtele Nature Foot, a fost excavată la situl Woranso-Mille și descrisă oficial într-o publicație din 2012.
„Când am găsit piciorul în 2009 și l-am anunțat în 2012, am știut că era diferit de specia lui Lucy, Australopithecus afarensis, cunoscută pe scară largă din acea perioadă”, a declarat Haile-Selassie, directorul Institutului pentru Originea Umană (IHO) și profesor la ASU School of Human Evolution and Social Change.
„Totuși, nu este o practică obișnuită în domeniul nostru să denumim o specie bazându-ne doar pe elemente postcraniene – adică elemente sub gât – așa că speram să găsim și ceva deasupra gâtului, clar asociat cu piciorul. Craniile, maxilarele și dinții sunt, de obicei, elementele folosite pentru recunoașterea unei specii.”
Când piciorul Burtele a fost raportat prima dată, câțiva dinți fuseseră deja recuperați din aceeași zonă generală. Oamenii de știință ezitau să-i lege de picior deoarece nu erau siguri că provin din același strat de sedimente. În 2015, echipa a identificat o specie nouă în regiune, Australopithecus deyiremeda, dar nu a atribuit piciorul acestei specii, în ciuda apropierii sale, a explicat Haile-Selassie.
În următorul deceniu, lucrările de teren repetate au dus la mai multe descoperiri. Potrivit lui Haile-Selassie, echipa poate acum să lege cu încredere piciorul Burtele de A. deyiremeda.
De ce este important acest picior pentru evoluția umană
Determinarea speciei piciorului Burtele reprezintă doar o parte din semnificația sa. Situl Woranso-Mille rămâne singurul loc care oferă dovezi directe că două specii de hominini strâns înrudiți ocupau același teritoriu în aceeași perioadă.
Piciorul Burtele prezintă trăsături considerate mai primitive decât cele ale speciei lui Lucy. Acesta a păstrat un deget mare opozabil, potrivit pentru cățărare, însă A. deyiremeda mergea totuși biped și pare să se împingă în principal cu al doilea deget, nu cu degetul mare, așa cum merg oamenii moderni.
„Prezența unui deget mare abdundat la Ardipithecus ramidus a fost o mare surpriză, pentru că acum 4,4 milioane de ani exista un strămoș timpuriu care încă avea degetul mare opozabil, ceea ce era total neașteptat”, a spus Haile-Selassie.
„Apoi, cu 1 milion de ani mai târziu, acum 3,4 milioane de ani, găsim piciorul Burtele, care este și mai surprinzător. Este o perioadă în care vedem specii precum A. afarensis, ale căror membri erau complet bipedali, cu degetul mare adductat. Aceasta înseamnă că bipedalitatea – mersul pe două picioare – la acești strămoși umani timpurii a existat în forme variate. Ideea de a găsi exemplare precum piciorul Burtele arată că existau multe moduri de a merge pe două picioare când erau pe sol, nu doar unul singur, așa cum s-a întâmplat mai târziu.”
Indiciile izotopice dezvăluie obiceiuri alimentare distincte
Pentru a afla mai multe despre dieta lui A. deyiremeda, profesoara Naomi Levin de la Universitatea Michigan a analizat opt dintre cei 25 de dinți colectați din zona Burtele folosind teste izotopice. Procesul începe cu curățarea suprafeței dintelui și recoltarea atentă doar a stratului de smalț.
„Recoltez dintele cu un mic burghiu dentar și un vârf foarte mic (<1 mm) – același tip de echipament pe care îl folosesc dentiștii pentru a lucra la dinți”, a explicat Levin. „Cu acest burghiu îndepărtez cu grijă cantități mici de praf. Îl păstrez într-un recipient de plastic și îl transport în laboratorul nostru de la Universitatea Michigan pentru analiza izotopică.”
Rezultatele au arătat diferențe clare în dietă.
Specia lui Lucy consuma o combinație de resurse C3 (din copaci și arbuști) și C4 (iarbă și plante tropicale). A. deyiremeda, însă, se baza mai mult pe vegetație C3.
„Am fost surprinsă că semnalul izotopului de carbon a fost atât de clar și atât de asemănător cu datele izotopice ale homininilor mai vechi A. ramidus și Au. anamensis”, a spus Levin. „Mă așteptam ca diferențele dintre dieta lui A. deyiremeda și A. afarensis să fie mai greu de identificat, dar datele izotopice arată clar că A. deyiremeda nu folosea aceleași resurse ca A. afarensis, care este cel mai vechi hominin cunoscut că utiliza resurse alimentare pe bază de iarbă C4.”
Stabilirea vârstei și mediului fosilelor
O parte importantă a cercetării a implicat determinarea vârstei fosilelor și reconstruirea mediului în care trăiau acești hominini timpurii. Acest lucru a necesitat o muncă geologică extinsă pentru a înțelege cum se relaționează straturile fosile de la sit.
„Am făcut o muncă de teren imensă și atentă la Woranso-Mille pentru a stabili cum se relaționează diferitele straturi fosile, ceea ce este crucial pentru a înțelege când și în ce medii au trăit speciile diferite”, a spus Beverly Saylor, profesor de științe ale Pământului, mediu și planetare la Case Western Reserve University. Saylor a condus analiza geologică care a clarificat legătura stratigrafică dintre piciorul Burtele și Au. deyiremeda.
Se încarcă comentariile...
