Civilizația i-a făcut pe oameni mai mici de statură și mai bolnăvicioși. Rezultatele uimitoare ale unui studiu care arată cum mâncarea ne-a modificat genetic

 Schimbarea dietei și trecerea la o alimentație dependentă de culturile de plante, a făcut specia umană mai bolnăvicioasă și mai scundă. Cel puțin asta arată studiile de specialitate realizate pe rămășițe ale populațiilor neolitice, comparativ cu strămoșii lor vânători-culegători. 

Odată ce oamenii au devenit fermieri au devenit mai scunzi și mai bolnavi Foto: imagine creata cu AI

Acum aproximativ 9000 de ani, Homo sapiens, adică specia noastră, a început să-și schimbe radical viața. A învățat să cultive plantele și să domesticească animalele și a declanșat o revoluție a societății omenești care îi va schimba definitiv destinul. De la viața nomadă de vânător-culegător, care urmărea sezonier marile turme de animale, Homo sapiens a trecut la viața sedentară. A început să locuiască în sate de colibe, de multe ori înconjurate de valuri de pământ și garduri înalte pentru a se apăra de animalele sălbatice, dar și de triburile inamice.

Cultura plantelor și rotația acestora în funcție de anotimpuri i-au obligat pe oameni să rămână în același loc. Viața lor se îmbunătățise: hrana le era asigurată, nu mai trebuiau să-și riște viața pentru ea, totul era predictibil. Societatea s-a diversificat, au apărut meșteri, războinici, căpetenii. Cultele religioase au devenit tot mai complexe și au apărut locurile de rugăciune. Societatea era mai organizată, iar progresul era constant.

Noile cercetări indică faptul că, în ciuda progresului economic și social, oamenii au început să-și piardă calitățile de altădată. Noile generații de fermieri erau mai scunde, mai slabe fizic și mai bolnăvicioase decât clanurile strămoșilor lor de vânători-culegători paleolitici. Vânătorii înalți și puternici au devenit tot mai piperniciți, culmea, odată cu civilizația. Și totul s-a tras de la mâncare, spun specialiștii într-un studiu surprinzător.

Un studiu care schimbă tot ceea ce știam despre noi

Încă din anul 2011, bazându-se și pe o serie de cercetări mai vechi, precum și pe studiile comparative pe resturile osteologice și pe descoperirile din situri neolitice și paleolitice, a apărut lucrarea „Stature and robusticity during the agricultural transition: evidence from the bioarchaeological record”, realizată de un grup de cercetători: Amanda Mummert, Emily Esche, Joshua Robinson și George J. Armelagos. Acest studiu incredibil oferă o ipoteză absolut neașteptată privind realitățile de la începuturile civilizației umane.

Practic, specialiștii arată că în perioada neolitică, atunci când omul a devenit sedentar și a făcut primii pași către civilizație, indivizii au devenit mai scunzi, mai plăpânzi și mai bolnăvicioși, culmea, în comparație cu strămoșii lor vânători-culegători din Paleolitic. La prima vedere pare paradoxal, în condițiile în care, aparent, condițiile de viață, odată cu sedentarismul, cultivarea plantelor și creșterea animalelor, s-au îmbunătățit. Oamenii nu mai trăiau în peșteri sau adăposturi improvizate, expuse de multe ori animalelor sălbatice sau intemperiilor, și nici nu mai erau nevoiți să-și caute în permanență hrana.

Sanctuarul neolitic de la Parța Foto: muzee de la sat

Cu toate acestea, studiul arată că schimbarea alimentației, adică trecerea la o dietă bazată în mare parte pe plante, a însemnat un regres din punct de vedere al stării de sănătate și al condiției fizice.

„Explozia demografică ce a urmat Revoluției Neolitice a fost explicată inițial prin îmbunătățirea stării de sănătate a populațiilor care practicau agricultura. Cu toate acestea, studiile empirice asupra societăților care au trecut de la procurarea hranei prin vânătoare și cules la producția alimentară primară au identificat dovezi ale deteriorării stării de sănătate, manifestată prin creșterea incidenței bolilor infecțioase și dentare, precum și prin accentuarea carențelor nutriționale. În lucrarea Paleopathology at the Origins of Agriculture (Cohen și Armelagos, 1984), această tendință de deteriorare a stării de sănătate a fost observată în 19 dintre cele 21 de societăți care au trecut prin procesul de transformare agricolă. Creșterea aparent paradoxală a afecțiunilor cauzate de carențele nutriționale a fost determinată de foametea sezonieră, dependența de o singură cultură agricolă, lipsită de nutrienți esențiali, distrugerea recoltelor de către boli ale plantelor, inegalitățile sociale și comerț”, precizează specialiștii amintiți în studiul „Stature and robusticity during the agricultural transition: evidence from the bioarchaeological record”.

Mai scunzi decât strămoșii lor

Primul indiciu al unei stări precare de sănătate a fost faptul că oamenii din Neolitic, adică primii fermieri sedentari, erau mai scunzi și mai plăpânzi decât strămoșii lor vânători.

„În acest studiu, am analizat dovezile privind reducerea staturii, prezentate în cercetările publicate după anul 1984, pentru a evalua dacă tendința de deteriorare a stării de sănătate în urma tranziției la agricultură se menține. Tendința de scădere a înălțimii adulților și de deteriorare generală a stării de sănătate în perioadele de tranziție către noi moduri de subzistență rămâne valabilă, majoritatea studiilor constatând o reducere a staturii pe măsură ce populațiile au devenit tot mai dependente de agricultură. Impactul agriculturii, asociat cu creșterea densității populației și a incidenței bolilor infecțioase, s-a reflectat în scăderea staturii populațiilor din întreaga lume, indiferent de perioada istorică în care a fost adoptată agricultura. Acest fenomen a fost documentat în Europa, Africa, Orientul Mijlociu, Asia, America de Sud și America de Nord”, arată aceiași specialiști.

Sat din neolitic reproducere Foto: Complexul Muzeal Bistrița Năsăud

Practic, impactul schimbării și perioada de adaptare de la o alimentație la alta au dus la probleme serioase pentru primii fermieri. În plus, culturile din acea perioadă erau realizate primitiv și riscau să fie compromise ușor de boli sau intemperii. Apoi, nu exista o diversitate atât de mare de plante pe care oamenii le cultivau. Asta ducea la carențe nutriționale.

Ca să înțelegem prin comparație, un Homo sapiens din Era Glaciară avea o înălțime medie de 1,75–1,84 metri (la bărbați), în timp ce fermierii neolitici aveau o înălțime medie de 1,65–1,70 metri. În plus, vânătorii paleolitici erau mai robuști, din motive lesne de înțeles.

Rezumând ceea ce arată specialiștii, principalele cauze sunt reducerea diversității alimentare și o dependență mare de câteva culturi de bază, precum cerealele, care au dus la carențe nutriționale. Secetele sau eșecurile recoltelor afectau direct comunitățile care nu mai puteau migra sau varia hrana la fel de ușor ca strămoșii lor. Practic, primii fermieri au rămas „legați de glie” din cauza regimului culturilor. La toate acestea s-au adăugat creșterea densității populației în așezări sedentare și apropierea de animalele domestice, care au favorizat bolile.

Ce mâncau oamenii din Paleolitic?

Ca să înțelegem diferențele, trebuie să știm ce mâncau strămoșii noștri, vânători-culegători — adică cei care erau mai înalți, mai robuști și, se pare, ceva mai rezistenți la boli.

Ei bine, oamenii de știință și antropologii au reconstituit alimentația din această perioadă pe baza dovezilor arheologice și a studiului comunităților contemporane de vânători-culegători. Primii oameni consumau în principal fructe sălbatice, rădăcini și tuberculi, legume și, uneori, miere, pește și carne. Cantitățile de grăsimi și proteine consumate variau, iar alimentația lor era, cel mai probabil, bogată în fibre vegetale și proteine animale.

Specialiștii spun că este greșit să credem că oamenii din Paleolitic erau în mare parte carnivori. Vânatul era destul de greu de procurat, în timp ce tuberculii, rădăcinile sau fructele erau mai ușor de obținut. Evident, nevoia de energie, mai ales din perioadele glaciare, făcea ca proteinele de origine animală să joace și ele un rol important în alimentația vânătorilor din Paleolitic. Pe scurt, aveau o dietă foarte echilibrată, care era necesară pentru a le asigura supraviețuirea. În plus, consumau mâncare gătită.

Vânători din Paleolitic Foto: imagine creata cu AI

„Descoperirile arheologice bazate pe analize izotopice arată că, în preistorie, nu exista un regim alimentar universal valabil pentru toate populațiile. În Israel, dovezile fosile datând de acum aproximativ 800.000 de ani indică o alimentație variată, bazată în principal pe plante, care includea semințe, fructe și legume sălbatice și nuci, precum și cantități mai mici de carne și pește. Analiza microfosilelor din tartrul dentar al oamenilor de Neanderthal, descoperite pe teritoriul Irakului și al Belgiei de astăzi, demonstrează consumul mai multor tipuri de plante, inclusiv curmale, leguminoase și semințe. Multe dintre resturile identificate de amidon vegetal prezintă modificări chimice compatibile cu prepararea termică a alimentelor. Aceste descoperiri arheologice contrazic convingerea modernă potrivit căreia oamenii preistorici se bazau în principal pe proteine de origine animală și pe alimente crude”, arată Sharon F. Daley, Hima J. Challa și Kalyan R. Uppaluri în studiul din 2025, „Paleolithic Diet”.

Oameni din paleolitic Foto: sportpictures

Așa cum arată studiile, oamenii din Paleolitic mâncau următoarele categorii de alimente:

• De origine vegetală: tuberculi, semințe, nuci, făină obținută prin măcinarea orzului sălbatic, fructe, fructe de pădure și flori. De precizat că tuberculii plantelor erau asemănători cartofilor, morcovilor și păstârnacului de astăzi.
• De origine animală: mamifere mari și mici, precum bizonii, caii sălbatici, mamuții sau cerbii, dar și iepurii, păsări (inclusiv rațe și găini sălbatice), reptile (precum țestoasele) și ouă culese din natură.
• Pește și fructe de mare: erau consumate specii de apă dulce și sărată, în special de comunitățile care trăiau în apropierea coastelor și a râurilor.
• Insecte și derivate: strămoșii noștri din Paleolitic erau mari amatori de insecte precum lăcustele, gândacii și furnicile, dar și de produsele acestora, inclusiv mierea și fagurii de miere.

Schimbarea alimentației ne-a produs mutații genetice

Spre deosebire de strămoșii lor paleolitici, primii fermieri neolitici nu au mai avut parte de această diversitate a hranei și au devenit dependenți doar de ceea ce cultivau. În primul rând, alimentația oamenilor a devenit mult mai dependentă de plante și s-a apropiat de un regim predominant vegetarian în perioada neolitică.

Evident, nu consumau doar vegetale. Continuau să vâneze animale din pădurile apropiate, precum căprioare sau mistreți, sau sacrificau animalele domesticite, deși acestea din urmă erau de multe ori cruțate pentru că dădeau lapte, lână și alte subproduse foarte valoroase. Inclusiv găinile sau rațele domesticite nu mai erau consumate la fel de des, fiindcă dădeau constant ouă.

Trecerea la agricultură a schimbat radical proporțiile diferitelor alimente din dieta umană. Această transformare alimentară a fost atât de profundă, încât a modificat pe termen lung biologia umană și societatea. Trecerea la o alimentație bogată în plante a influențat inclusiv evoluția genetică a populațiilor europene. Studiile realizate de instituții precum Universitatea Cornell arată că, pe măsură ce oamenii din Neolitic au renunțat treptat la alimentația bogată în carne și produse marine, specifică vânătorilor-culegători, a devenit mai frecventă o anumită variantă a genei FADS1.

În schimb, primii fermieri au pierdut diversitatea alimentației strămoșilor lor, care includea sute de specii de plante sălbatice, rădăcini, fructe de pădure, nuci și diferite animale sălbatice. Alimentația oamenilor din Neolitic se baza în mare măsură pe un număr redus de culturi agricole, în principal grâu, orz și linte.

Așa cum am observat în studiul amintit la începutul articolului, antropologii remarcă faptul că dependența relativ rapidă de o alimentație dominată de plante cultivate și cereale a fost asociată inițial cu deteriorarea stării de sănătate. Primii agricultori sufereau frecvent de anemie feriprivă, carii dentare severe (favorizate de consumul de carbohidrați din cereale) și de reducerea staturii. Ulterior au recuperat în Epoca Bronzului și Epoca Fierului, o epocă a războinicilor care a schimbat unele raporturi în alimentație.