Cine a fost George Pomuț, românul care s-a implicat în achiziționarea statului Alaska de la ruși de către SUA
0În 1867, SUA au achiziționat statul Alaska de la Imperiul Rus pentru 7.2 milioane de dolari (129 de milioane de dolari în 2023). La negocieri a participat și George Pomuț, general româno-american.
Perioada 1740-1800 a fost una marcată de incursiuni rusești în Alaska, o zonă îndepărtată, dar de mare valoare datorită blănurilor de zibelină. În această perioadă, comerțul cu blănuri aducea aproximativ 10% din veniturile Imperiului Rus, iar entuziasmul rușilor de a coloniza aceste teritorii era evident. Comandantul rus Grigori Șelihov a fost cel care, în 1784, a înființat prima așezare permanentă pe insula Kodiak, dar ambițiile sale nu au fost susținute de curtea imperială.
De-alungul deceniilor, provocările logistice și lipsa de resurse au erodat colonizarea rusească. În plus, competiția din partea Marii Britanii și o serie de eșecuri diplomatice, inclusiv o încercare de negociere a comerțului cu Spania, au subminat ambițiile imperiului rus.
Așezarea fortului Ross în California, la sud de Alaska, a fost ultima încercare de expansiune a Rusiei în America, dar, din cauza problemelor economice și a instabilității interne, acest avanpost nu a putut supraviețui mult timp.
A început să devină evident că Alaska era un teritoriu costisitor de menținut și că Rusia nu putea să-l apere, mai ales în fața unei posibile amenințări din partea Marii Britanii, care controla deja aproape întreaga coastă vestică a Americii de Nord.
În 1841, Rusia a vândut Fort Ross unui emigrant elvețian, John Sutter, iar în 1867 a avut loc vânzarea oficială a Alaskăi către Statele Unite pentru suma de 7,2 milioane de dolari, o afacere care la început a fost privită cu scepticism de mulți americani.
Rusia pierdea astfel o provincie îndepărtată, dar pentru Statele Unite, achiziția Alaska a fost o oportunitate de a-și extinde teritoriul și a controla o mare parte din țărmul Pacificului, esențial pentru strategia lor de expansiune în secolul XIX.
George Pomuț, implicat în negocierile pentru vânzarea Alaskăi către SUA
George Pomutz s-a născut în Regatul Ungariei, Imperiul Austriac, în orașul Gyula (în română: Giula), județul Békés, într-o familie de etnie română ortodoxă, părinții săi fiind Ioan (fiul lui Dica, fierar) și Victoria.
Familia provenea inițial din Négyfalu (Săcele, Siebendörfer), lângă Brassó (Brașov, Kronstadt) din Transilvania, stabilindu-se în Gyula în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.
Împreună cu un mic grup de 30 de camarazi, George Pomuţ a părăsit portul Hamburg, ajungând la New York la 24 februarie 1850, unde a rămas numai câteva luni. De aici, împreună cu un alt român, bănăţeanul Drahoş (Dragoş), cu câţiva revoluţionari maghiari, emigranţi şi ei, au hotărât să se îndrepte spre Vest.
Grupul de emigranţi s-a stabilit în localitatea Keokuk din statul Iowa, unde au primit în stăpânire un loc sălbatic. Mica lor colonie a primit numele de ”New Buda” şi se afla la sud de localitatea Burlington. Acest oraş era doar plănuit de către emigranţi, el neexistând niciodată ca aşezare urbană.
În 1855, Pomuț a obținut cetățenia americană, moment în care a cumpărat, sprijinit de către un om bogat, Tall, pe care l-a cunoscut atunci, terenuri întinse de pământ.
Începuse să trăiască chiar în lux, când în anul 1859 a oferit găzduire unui prieten venit din Europa. La începutul războiului de secesiune, Pomuţ putea fi considerat un om bogat: era proprietarul unor întinse suprafeţe de pământ, avea o fermă, realiza venituri frumoase din concesionarea unor exploatări miniere, construise o şosea pentru o mai bună circulaţie în Vestul încă sălbatic.
S-a înrolat ca voluntar în Armata Uniunii
În 1861, George Pomuț s-a înrolat ca voluntar în Armata Uniunii (nordul aboliţionist) pentru a-şi susţine ideile sale generoase. A fost acceptat ca locotenent în cadrul Regimentului 15 de Infanterie din Iowa, compus din peste 1.000 soldaţi şi 37 ofiţeri, sub comanda colonelului Reid.
Pomuţ a fost promovat ca locotenent major şi apoi adjutant. Era apreciat în mod particular datorită calmului şi curajului său. A devenit erou încă din viaţă prin faptele sale de arme din luptele purtate între Nord şi Sud.
Doi ani mai târziu, românul a fost promovat la gradul de maior, iar apoi în mai 1864, la începutul Bătăliei pentru oraşul Atlanta, generalul Frank P. Blair îl aduce la Cartierul General al Armatei Nordiste şi îl avansează la gradul de “Provost Marshall” al Regimentului 17.
După război, în 16 februarie 1866, George Pomuţ a fost numit în funcţia de consul al Statelor Unite la Sankt Petersburg (Rusia). Succesorul preşedintelui Ulysses Grant, preşedintele Rutherford B. Hayes l-a promovat pe Pomuţ la rangul de consul general în anul 1874.
Pomuț l-a convins pe ţarul Alexandru al III-lea să se debaraseze de Alaska
Motivele păstrării sale în această poziţie timp de 12 ani l-au reprezentat calităţile şi abilităţile sale diplomatice. A fost foarte apreciat deoarece cunoştea bine nu mai puţin de 8 limbi străine.
Având o contribuție remarcabilă în relațiile americano-ruse, Pomuț a participat la negocierile din cadrul „afacerii Alaska” din 30 martie 1867, în cadrul cărora l-a sfătuit pe ţarul Alexandru al III-lea să se debaraseze de acest teritoriu din componenţa imperiului rus, invocând argumente diverse, precum lipsa de vegetaţie, condiţiile atmosferice nefavorabile, nepopularea etc..
Negocierea a fost făcută tot de el, astfel că Alaska a fost vândută Statelor Unite. Discuţiile s-au încheiat la patru dimineţa, în 30 martie 1867.
Deşi a fost rechemat în America, după ce şi-a încheiat misiunea diplomatică în anul 1878, el a rămas în Rusia. Motivul sau motivele nu sunt cunoscute nici astăzi. Chiar şi moartea lui este enigmatică. În SUA nu se știe altceva decât că a murit în sărăcie la 12 octombrie 1882 în orașul Sankt Petersburg.
Se încarcă comentariile...
