Cât costă să îți refaci toată dantura cu implanturi și ce presupune o lucrare fixă pe patru implanturi?

Întrebarea aceasta ajunge la clinică aproape zilnic, formulată exact așa. Problema ei este că „toată dantura" nu descrie o singură situație clinică, ci cel puțin patru, cu costuri care diferă între ele mai mult decât se așteaptă oricine.

Foto: oralis.ro

Doi oameni care spun aceeași frază pot avea nevoie de tratamente separate prin luni de zile și prin sume care nu se apropie una de alta. Nu pentru că ar fi tarifați diferit, ci pentru că pornesc din puncte diferite.

Mai jos, ce se ascunde de fapt în spatele întrebării și cum funcționează, concret, soluția despre care se vorbește cel mai des: lucrarea fixă sprijinită pe patru implanturi.

„Toată dantura" ascunde patru scenarii

Prima clarificare pe care o face medicul la consultație este exact aceasta.

O arcadă compromisă, cealaltă sănătoasă. Este cea mai frecventă situație și, în același timp, cea mai des înțeleasă greșit de pacient. Se refac dinții de sus, de exemplu, iar cei de jos rămân ai tăi. Costul este aproximativ jumătate din ce își imaginase pacientul.

Ambele arcade compromise. Aici discuția se dublează, dar nu simetric, pentru că mandibula și maxilarul se comportă diferit. Osul mandibular este de regulă mai dens, ceea ce înseamnă condiții mai bune de ancorare. Maxilarul superior are sinusurile și un os mai spongios.

Proteză totală purtată de ani. Situație aparte. Sub o proteză mobilă, osul nu primește solicitare și se resoarbe constant. După șapte sau zece ani de purtare, volumul disponibil poate fi vizibil redus, ceea ce schimbă atât numărul de implanturi posibile, cât și nevoia unei etape de refacere osoasă.

Dinți încă prezenți, dar toți compromiși. Pacientul are dinți în gură, însă mobili sau cu parodontită avansată. Planul include extracțiile, iar acestea se pot face, în multe cazuri, în aceeași ședință cu inserarea implanturilor.

Costul urmează aceste scenarii, nu formula pe care o are pacientul în cap.

De ce a doua arcadă schimbă mai mult decât suma

Aici se află partea despre care nu se vorbește aproape deloc, deși influențează direct durata de viață a lucrării.

O lucrare fixă pe implanturi este rigidă. Nu are ligamentul parodontal care amortizează forțele la un dinte natural, deci transmite direct în os tot ce primește.

Ce se află pe arcada opusă cântărește decisiv în acest calcul. O lucrare fixă care mușcă în dinți naturali primește un regim de forțe. Aceeași lucrare care mușcă într-o proteză mobilă primește altul, mult mai blând. Iar două lucrări fixe pe implanturi, una peste alta, produc cel mai solicitant regim dintre toate, pentru că niciuna dintre ele nu amortizează nimic.

Consecința practică este că materialul lucrării, numărul de implanturi și modul de reglare a mușcăturii se decid privind ambele arcade simultan, nu una câte una. Un plan care tratează maxilarul fără să se uite la mandibulă rezolvă jumătate din problemă și creează cealaltă jumătate.

De aceea, la o evaluare pentru refacerea întregii danturi, se examinează întotdeauna și arcada despre care pacientul crede că nu are nimic.

Foto: oralis.ro

Ce presupune o lucrare fixă pe patru implanturi

Trecem la a doua jumătate a întrebării, pentru că soluția aceasta este cea mai discutată și cea mai puțin explicată.

Ideea de bază este simplă: patru implanturi susțin o lucrare cu zece sau douăsprezece elemente dentare. Pare puțin, dar funcționează din motive de geometrie, nu de noroc.

Implanturile posterioare se înclină. În loc să fie plasate vertical, cele două din spate sunt poziționate oblic. Astfel se ocolesc structurile care nu pot fi atinse, sinusul în maxilar și traiectul nervului în mandibulă, iar punctele de sprijin se depărtează unul de altul.

Distanța dintre implanturi contează mai mult decât numărul lor. Cu cât suprafața delimitată de cele patru puncte de sprijin este mai mare, cu atât lucrarea este mai stabilă. Un scaun cu patru picioare depărtate stă mai bine decât unul cu șase picioare adunate la mijloc.

Porțiunea în consolă este limitată. Partea de lucrare care depășește ultimul implant se numește extensie în consolă și se calculează în raport cu distanța dintre implanturi. Depășirea acestei limite este una dintre cauzele frecvente de fracturare a lucrării.

Se evită, adesea, refacerea osoasă. Pentru că implanturile înclinate folosesc osul existent din zona anterioară, unde el se păstrează mai bine, multe cazuri care ar fi cerut altfel o etapă de adiție se rezolvă fără ea. Asta scurtează tratamentul și reduce costul.

Când patru implanturi nu sunt suficiente

Onestitatea cere și partea cealaltă, pentru că numărul nu este o preferință de marketing.

Un os cu densitate scăzută oferă o ancorare inițială mai slabă și poate cere o distribuție pe mai multe puncte.

Un pacient care scrâșnește dinții noaptea transmite forțe suplimentare, constante, iar planul se ajustează în consecință.

O arcadă foarte lată sau o formă anatomică nefavorabilă poate să nu permită distanțarea necesară între cele patru puncte.

Și, așa cum am arătat mai sus, o lucrare fixă care mușcă într-o altă lucrare fixă lucrează într-un regim solicitant, care poate justifica șase implanturi în loc de patru.

Ce separă variantele nu este linia din deviz, ci cât rezistă lucrarea. Motivul alegerii merită cerut si ascultat, nu primit ca verdict.

De unde vine, concret, diferența de cost

Fără să intrăm în cifre, care depind de caz și nu se pot da la telefon, sumele se construiesc din cinci elemente.

Câte arcade se refac. Este variabila cea mai mare și prima care trebuie lămurită.

Câte implanturi susțin fiecare arcadă.

Ce trebuie rezolvat înainte: extracții, tratament parodontal, iar în situațiile cu os insuficient o etapă de refacere osoasă, cu propriul interval de vindecare.

Lucrarea provizorie fixă, montată la scurt timp după intervenție, astfel încât pacientul să nu treacă printr-o perioadă cu proteză mobilă.

Lucrarea definitivă, realizată după integrarea implanturilor, unde materialul ales schimbă vizibil suma.

Un deviz corect conține aceste poziții separat, cu momentul în care se plătește fiecare. Un deviz cu o singură cifră merită întrebat direct ce anume include.

Foto: oralis.ro

Ce face evaluarea înainte de orice estimare

Toate deciziile de mai sus depind de măsurători, nu de aprecieri.

Radiografia digitală și investigația tridimensională arată înălțimea și grosimea osului disponibil, densitatea lui și poziția exactă a sinusurilor și a canalului mandibular. Din aceste date rezultă câte implanturi susține fiecare arcadă, în ce poziții și dacă este necesară o etapă pregătitoare.

La clinica Oralis din Galați, evaluarea pentru o reabilitare completă pornește de la radiologie digitală proprie și planificare digitală, iar cazul este discutat între specialitățile implicate înainte de prima etapă. Echipa acoperă intern implantologia, chirurgia orală și maxilo-facială, protetica și parodontologia, ceea ce înseamnă că planul se construiește într-un singur loc.

Pentru intervențiile de arcadă completă, prezența a doi medici cu specializare chirurgicală în aceeași echipă schimbă felul în care se poate aborda un caz dificil.

Candidatul ideal pentru o reabilitare completă

Persoana care poartă proteză mobilă de ani buni și a renunțat să mai întrebe, convinsă că osul nu îi mai permite nimic.

Persoana cu dinți mobili pe o arcadă întreagă, care amână extracțiile pentru că nu știe ce urmează după ele.

Persoana căreia i s-a spus că are nevoie de adiție osoasă și nu a mai reevaluat situația de atunci, deși protocoalele cu implanturi înclinate au extins categoria cazurilor tratabile.

Persoana care a primit o ofertă pentru „toată gura" și nu poate spune dacă se referă la una sau la ambele arcade.

Persoana care mestecă doar pe o parte de câțiva ani și a ajuns să evite alimente întregi, fără să considere asta o problemă medicală.

Foto: oralis.ro

Întrebări frecvente

Voi umbla fără dinți cât se vindecă osul? Nu se ajunge acolo. Peste implanturi se prinde o lucrare fixă provizorie chiar în primele zile, iar cu ea se mănâncă și se vorbește normal.

Extracțiile se fac separat? În multe cazuri se pot face în aceeași ședință cu inserarea implanturilor, ceea ce scurtează tratamentul și reduce numărul de intervenții.

Cât durează totul? Câteva luni. Ziua intervenției și montarea provizoriei trec repede; ce se întinde în timp este sudarea implantului cu osul, un proces biologic pe care nicio decizie clinică nu îl grăbește.

Se poate face doar o arcadă acum și cealaltă mai târziu? Da, este o abordare frecventă. Planul trebuie însă gândit de la început pentru ambele, tocmai din cauza modului în care se distribuie forțele.

Diabetul sau anticoagulantele mă exclud? Nici unul, nici celelalte nu închid discuția. Ele mută calendarul și modifică pregătirea intervenției, așa că se aduc în discuție din prima zi, inclusiv tratamentele oprite între timp.

Se garantează rezultatul? Nu. Un protocol respectat aduce previzibilitate, nu certitudine. Contează cantitatea și calitatea osului, igiena zilnică, bolile generale asociate și obiceiuri precum fumatul sau scrâșnitul dinților.

Cum afli ce presupune cazul tău

Prima consultație stabilește câte arcade sunt implicate, ce se poate păstra, câte implanturi susține osul și ce etape pregătitoare sunt necesare. Presupune o examinare în cabinet, investigație imagistică și o discuție despre starea generală de sănătate.

Programează o evaluare la Oralis, în Galați. Ia cu tine radiografiile făcute anterior, oricât de vechi ar fi, și o listă cu tot ce iei ca medicație. Dacă porți proteză, vino cu ea.

Cere apoi planul în scris, pe etape, cu precizarea explicită a numărului de arcade și a ceea ce include fiecare etapă. Este singurul format în care două oferte devin comparabile.

Nume: Oralis

Adresa: Strada Regimentul 11 Siret 37C, 800312 Galați

Telefon: 0751 373 242